KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...37 >

924 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

senzația de cabană și a-i da un aer mai urban. Și apoi va face un material despre asta în revistă, oferindu-le astfel ocazia să plătească o parte din factură. Dar, când a ajuns pe strada Grafton, a constatat șocată că nici un magazin nu era deschis încă și că singurii oameni care erau în zonă erau niște turiști dezorientați. Imbecilă țară, se gândi ea, pentru a suta oară. Unde e toată lumea? Probabil la biserică, se hotărî ea, disprețuitoare. Ora unu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Apoi au împărțit un moment de priviri reciproce călduroase, care a durat mai mult decît ar fi fost decent să dureze. Asta a fost? întrebă Clodagh. Nu mai e distracție. Trebuie să mergem acasă? —Iisuse, nu! spuse Jimmy Bond, părând șocat. Barul e deschis până la două. —Genial! exclamă Clodagh și trânti paharul cuiva. Paharul se lovi de masă și aruncă un jet de bere peste pantalonii lui Bicycle Billy. —Scuzescuzescuzescuzescuze, insistă Clodagh, amețită. Dumnezeule, îmi pare foarte rău. Ah, sărăcuța, empatiză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de la emisiunea lui păreau personaje de desene animate, cu vieți private ridicol de complicate. Dar în acea zi nu se simțea cu nimic diferită de ei. A trecut la Emmerdale, apoi la Home and away, dar nimic nu funcționa. Era șocată și nu îi venea să creadă cum acționase. Apoi și-a adus aminte că trebuie să o ia pe Molly de la grupul de joacă și a simțit că este cuprinsă de un atac de paralizie. Nu putea să iasă. Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

sunt afară. Celelalte persoane se ridicară și se risipiră ca potârnichile, de parcă aș fi fost mesagerul diavolului. — Am venit pentru cu Elizabeth Short. A cunoscut-o careva dintre voi? Am primit vreo șase clătinări de cap și vreo șase priviri șocate și triste. Îl auzeam pe Koenig cum urlă afară: — Spune-mi adevărul! Pațachina aia de Short și-o trăgea pe bani? Marjorie Graham îmi zise: — Eu sunt cea care a sunat la poliție, domnule polițist. Le-am dat numele Lindei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
în jurul unei bașoalde. Se uitară la fotografii și clătinară din cap, apoi le pasară unei femei îmbrăcate în combinezon de aviator. — Nu, dar eu aș căuta la FDA, spuse ea și le întinse cuplului de alături. — Dalia Neagră, murmurară ele, șocate. Nț! exclamară apoi amândouă. Ultima limbistă spuse: — Niet, nein, nu și, în plus, nu sunt genul meu. Îmi azvârli pozele, apoi scuipă pe podea. — Noapte bună, doamnelor, le-am salutat eu și m-am îndreptat spre ușă, urmărit de cuvântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
am scos-o, cu gând s-o lipesc la loc. M-am uitat în gaură și am găsit un sul de bani: două mii de dolari în bancnote de o sută, legate cu un elastic. N-am fost nici bucuros, nici șocat. Gândurile mi s-au învălmășit și am scos la iveală întrebări pe care dorința mea nebună de a duce o viață normală le înăbușise: Dacă Lee avea banii ăștia, plus paraii pe care-i cheltuia în Mexic, de ce nu i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și-ar fi făcut apariția boschetarii și îndrăgostiții. Ieri am remarcat că-i al naibii de mândră de țâțișoarele ei - chiar și când le-am ars cu Chesterfieldurile. M-am hotărât să i le tai pe îndelete. Era încă înmărmurită, poate chiar șocată. I-am arătat bâta de baseball a lui Joe DiMaggio de la Louisville Slugger, care mi-a oferit atât de multe plăceri de duminică noaptea încoace. Am tachinat-o cu ea. Asta a scos-o din starea de prostrație. I-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

se lase de fumat? Watson ridică din umeri. — Habar n-am, domnule. Poate e vreun comportament maniaco-depresiv?? Se opri o clipă, Încruntându-se. — Sau poate e doar un gras nenorocit. Logan nu știu dacă să râdă sau să se prefacă șocat. — Un lucru e sigur, domnule. E un polițist al naibii de bun. Și nu poți s-o zbârcești cu el de două ori. Într-un fel sau altul, Logan ajunsese deja singur la această concluzie. — Așa e. Se opri la ușă. Holul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Fularul lung, În dungi albe și roșii, fu Îndesat Într-un buzunar al gecii, urmat de un fes cu moț roșu având cusută inscripția „UP THE DONS“. De sub el se ivi capul chel al lui Billy. Logan se arătă foarte șocat. — Ce s-a Întâmplat cu părul tău? Billy se Încruntă În timp ce Își Îmbrăca salopeta albă din carton. — Nu Începe și tu, la naiba. Oricum credeam că ai murit. Logan zâmbi. Da, dar mi-am revenit. Fotograful Își șterse ochelarii cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

mie. La naiba cu caloriile (un zâmbet ștrengărescă. Cât mă bucur că ești aici. Trebuie să îți povestesc ce a făcut doamna Brandon cu telecomanda azi-noapte. Nu o să-ți vină să crezi. Kara s-a uitat atunci la mama ei șocată pentru că într-adevăr îi adusese mamei prăjituri ieri și adăugase puțin mai multă nucă la ele. Și da, doamna Brandon reușise să fure de pe undeva o telecomandă și începuse să schimbe aleatoriu canalele televizoarelor din camerele de vizavi de geamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu care vorbise era într-adevăr înconjurată de angajații ei, iar expresiile de îngrijorare pe care aceștia din urmă le aveau ofereau o imagine destul de bună asupra subiectului în discuție. Una din fete, o roșcată cu fața rotundă, își acoperi șocată gura cu un gest brusc al mâinii. - Stai puțin, Rhyme. S-ar putea să avem ceva. Directoarea făcu un gest către Sachs, care se apropie. - Nu știu dacă e ceva important. Dar ar fi un lucru de spus... - Cum te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aer și ar fi ajuns la capătul puterilor. - Un bărbat a legat-o și a aruncat-o în apă. A încercat să o omoare! Sachs își scoase pistolul și îl îndreptă către el. - La naiba, ce faci? întrebă el aproape șocat. Eu vreau doar să o salvez! Eu sunt cel care a sunat la 112! continuă el privindu-și telefonul mobil. Nu îi putea vedea mâna stângă, întrucât și-o ținea sub cealaltă. - Rămâneți cu mâinile pe frânghie, domnule, spuse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Kara la fel de nedumerită. Polițistul de mai devreme interveni și el în discuție: - Eu am încercat să-ți spun. Dar ai fugit înainte ca eu să pot. - Ai încercat să-mi spui...? Vocea lui Sachs nu mai funcționa. Era atât de șocată și simțea o ușurare așa mare încât nu mai era în stare să vorbească. - Chiar ai crezut că am fost rănită? întrebă Kara. O, Doamne... Apăru și Bell și o salută vesel pe Kara, care adăugă apoi: - Amelia nu știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
totul a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri. Sachs fu lovită din spate de mulțimea îngrozită. Se izbi cu putere cu obrazul de umărul unui bărbat care se afla în fața ei, rămânând pentru o clipă șocată. Țipetele se înmulțeau, creșteau în intensitate, avertizând despre incendii, despre bombe, despre teroriști. - Nu împingeți! strigă ea. Dar nimeni nu o auzi. Ar fi fost oricum imposibil să oprească valul, căci o mie de oameni deveniseră o singură entitate, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ajungă și pe masa lui Lincoln Rhyme. Grady avea sentimente contrare despre moartea lui Weir. Deși în public își manifestase îngrijorarea cu privire la împușcarea acestuia și promisese că va analiza situația, era personal foarte încântat că nemernicul dispăruse. Era încă puțin șocat și furios din cauză că un criminal reușise să pătrundă în casa lui, unde soția și fiica lui se aflau, cu intenția de a le omorî și pe ele. Grady privi paharul de vin din fața sa, din care voia atât de tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
calculatorului, unităților pentru controlul mediului și camerelor de supraveghere, Rhyme era, desigur, pefect capabil să dea cuiva un telefon, să invite pe cineva la el și să îi dea drumul înăuntru când persoana ajungea în fața ușii. - Nu trebuie să pari șocat, spuse Rhyme caustic. Am mai invitat oameni și altă dată, să știi. - Mă gândesc la luna albastră. - Poate o angajez pe Jaynene în locul tău. - Mai bine o angajezi și pe ea. Dacă suntem doi, putem împărți abuzurile, spuse el zâmbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

imaginea alimentelor încă aflate la periferia vederii mele. De ce purta ochelari pachetul acela mare de nalbe roz? Și de ce se mișca, tremurând și unduindu-se în valuri lipicioase, transpirate? Când ochii din spatele ochelarilor au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
eu din nou cumpărăturile o vreme. Între timp, cred că ar trebui să fac ceva în legătură cu felul cum arăt: m-am zărit într-o oglindă de pe peretele sălii de gimnastică de la școala pe care o inspectez și am fost destul de șocată. Credeam că știu exact cum arăt - în fond, mă holbez în oglinda aia de la baie în fiecare dimineață și seară când mă machiez, mă demachiez și mă pieptăn. Dar era ceva legat de felul în care stăteam sau - nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
zis ea ridicând o pungă de plastic de la supermarket pe care o adusese el și golind-o pe masă. Nu văd nici un paracetamol, a continuat. E-aici sau... — La naiba! a spus tata și s-a-ntors repede, cu un aer destul de șocat. S-a avântat spre masă și s-a repezit ca și cum ar fi fost gata să-i înșface punga din mână. La naiba, Judy! Nu-i acolo, n-am... Asta văd și eu, a zis mama. Ai uitat, sunt sigură, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
trebui să fac nimic și că vorbim mai târziu. Așa că plecarea lui din seara aia n-ar fi trebuit să fie neașteptată, dacă stau acum să mă gândesc mai bine. Dar a fost - și eu, și Ben am fost foarte șocați. M-am simțit din nou ca o fetiță - nu, nu-i bine; m-am simțit oribil de adultă, dar mi-am amintit cum era când fusesem mică și de asta a fost atât de trist și de înspăimântător. Pentru că tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
se-ntâmplă? am zis. Trebuie să facem ceva, nu-i așa? Sau să spunem ceva? Tu știi că și-a luat liber de la serviciu? — Cum? Tata? a zis Ben, iar eu am fost ușurată să văd că nu eram singura șocată. — Mda - n-aveam de gând să-ți zic până nu vorbeam mai mult cu mama despre asta sau măcar până nu-i zic lui tata. Părea un pic neloial, cumva, pentru că nu sunt sigură că ar vrea să știm. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
lui Ben, ci și grupului ei de prieteni apropiați - telefoanele mobile și e-mailurile au de dat socoteală pentru multe. —Sally - îmi pare rău. Cred că va trebui să iei tot ce spun acum la modul temporar: cred că sunt mai șocată decât arăt. Da, sigur că tatăl tău și cu mine avem problemele noastre, să știi că o căsătorie nu e o treabă așa simplă cum pare. —Hai, mamă, termină, nu sunt proastă. Știu foarte bine cum stau lucrurile. De asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
întrebam când o să pot să-mi bag în gură ceva dulce fără să observe Warren sau nebuna aia de doamna Peters. Azi am fost veselă și-am zis la clienți bună dimineața și din astea. Unii din ei erau chiar șocați că înainte nu le ziceam nimic. Am râs de asta. Pe bune, Charlie arată cam nefericit în ultima vreme. Zice că nu-l deranjează că l-au dat afară, da’ nu mi se pare normal pentru un bărbat să stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-mi fac griji pentru el acuma - s-a terminat din punctu’ meu de vedere și cred că și din punctu’ lui de vedere. S-a terminat, pentru amândoi. Warren a suportat bine când i-am zis. Normal, arăta un pic șocat, fiindcă sinceră să fiu nuș’ câte-și mai amintește el din seara aia. Adică - era destul de treaz să i se scoale, deci nu se poate zice că n-a vrut sau ceva. Niciodată n-am înțeles cum s-a aranjat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
doar cu jumătate de oră mai devreme și dacă aveau să mă lase în pace sau dacă aveau să-mi încerce din nou bunăvoința. Apoi mi-am dat seama. Din cauză că mă tot întrebasem se declanșase, iar eu m-am oprit șocată când mi-am dat seama de ceva extraordinar și înfricoșător. Eu fusesem cea care îl recunoscuse. Și nu acum, ci atunci când ieșisem. Fără să-mi fi dat seama, văzusem părțile separat și compusesem imaginea, doar pentru ca apoi conștiința mea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]