9,824 matches
-
ți propune atâtea. Vorba lungă, sărăcia omului, cum zice poporul. Pe când dugheana aceasta modestă de pe Lipscani, pe a cărei firmă scrie: Nasturi la Arthur... Nici o îngâmfare. Nici o pălăvrăgeală. Nici o promisiune mirobolantă și deșartă. Demonul veșnic nemulțumit din client și băgăcios șoptește că Nasturi la era inutil, și că mai atrăgător pentru mușterii ar fi fost să scrie misterios, doar: La Arthur. Așadar, nu că fără nasturii, pe care i-ai fi cumpărat de la acest Artur, viața nu ar fi avut nici un
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
Tito!" Cu sabia lui Damocles deasupra capului, Dej poruncea: "Dați-le sovieticilor orice, numai să plece!" Nu dădea din buzunarul lui, desigur, dar era vorba de o plecare care pentru el echivala cu o asigurare de viață. Chiar dacă, precum se șoptește, tot sovieticii au avut, cât îl privește, ultimul cuvânt. Meschin, Ceaușescu îi răpise fidelului și încercatului coliliton Paul mizilicul, lăsându-l berc. încă înainte de a sălta în elicopter i-a mai pus o întrebare - și a primit un răspuns afirmativ
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
legi care inhibă, ca să nu zic pe șleau că îndepărtează de-a dreptul, orice om cu bani. Trebuie să fii nebun de-a binelea ca să intri, pentru teatru, artă, cultură, în hățișul unor legi care nu fac decît să-ți șoptească că nu merită lupta. Sînt foarte, foarte puțini oameni cu bani la noi care să se încumete să înfrunte obstacolele și să susțină, să zicem, activitatea unui teatru, să se implice în destinele culturii pe termen lung. Dependența de stat
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
în care veverița adunase alune și ea, ca o hoață, i le-a mâncat până când stăpâna comorii i-a rupt coada. Amintirea aceasta a făcut-o să suspine și să plece în căutarea altui pacient. Totuși o speranță nemărturisită îi șoptea că poate doar într unul din copaci o va găsi pe veveriță să-i ceară iertare și aceasta să-i dea frumoasa coadă înapoi. CIOCĂNITOAREA Cioc, cioc, cioc și iară cioc Bate-n nuc din loc în loc. Nucule cu frunza
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de sus un glas străin. Când omida a ridicat capul, a încremenit de frică. O vrabie cenușie o privea liniștită, știind că masa de prânz îi este asigurată. După un timp, copăcelul a bătut timid din crengi și i-a șoptit cald păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile vieții și pe cele ale scenei, ale creatorilor, desigur. Se simt aburii, fantasmele celor care au trecut pe aici. Și-au șoptit poverile, visele, caznele, iluziile, ca pe taine ale eu-lui profund. Pereții aceștia le poartă și le duc mai departe, din poveste în poveste, pînă la varianta lui Purcărete despre Faust. Și mai departe. În fiecare desen mural al lui Helmut
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile vieții și pe cele ale scenei, ale creatorilor, desigur. Se simt aburii, fantasmele celor care au trecut pe aici. Și-au șoptit poverile, visele, caznele, iluziile, ca pe taine ale eu-lui profund. Pereții aceștia le poartă și le duc mai departe, din poveste în poveste, pînă la varianta lui Purcărete despre Faust. Și mai departe. În fiecare desen mural al lui Helmut
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
acest lucru era interzis cu desăvîrșire. Fugeam pe străzi și atunci, așa cum fug și astăzi, ca să nu întîrzii. Am intrat în povestea lui Mălaimare fără prea multă pregătire. Auzeam textul lui Dinescu și îmi amintesc cum cineva de lîngă mine șoptea "mi-e frică". Or, tocmai despre asta se vorbea, despre tăcerile interminabile ale spectatorilor care asistă la spectacolul puterii, despre tăcerile din noi, aprobatoare, încurajatoare, despre felul în care ne ascundem identitățile în majorități, despre limite și ieșirea din limite
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
să fac una ca asta, a spus el, n-am cum să vând gioarsele astea. Nu mai scap de ele niciodată. - În șase luni vin să le recuperez de la dumneavoastră. A oftat și mai adânc decât prima oară. - Două mii, a șoptit el. Mi s-a părut cam puțin. M-am îndreptat spre domnul Hobmeier și m-am postat cât mai aproape de el. N-am talent la vânzări, cu atât mai puțin când e vorba să mă vând pe mine însumi, dar
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
indiscrete. Domnul Hobmeier a izbucnit într-un râs înfiorător. Deși trebuie să adaug că, de data asta, râsul lui părea mai degrabă disperat decât înfiorător. Hansi rămăsese stană de piatră. Domnul Hobmeier transpira. S-a întors spre perete și a șoptit: - Patru mii, mai mult chiar că nu pot să-ți dau pe ele. ți le plătesc din buzunarul meu...! Păi nu plătea el aici totul din buzunarul lui? A scos din buzunarul de la piept patru bancnote de câte o mie
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
-i permită accesul la spectacol după începerea acestuia. Mi-a ținut mâna într-a lui câteva secunde mai mult decât era necesar. Am văzut picături de transpirație pe fruntea lui și firimituri pe mustață. - Transmite-i salutări mamei tale, a șoptit el, clienta mea cea mai bună. Cu adevărat cea mai bună clientă a mea. Atunci, doamna Hobmeier și-a ridicat ochii pentru prima oară și a spus: - Nu-l uita pe ungur. Vocea doamnei Hobmeier a despicat aerul. Vocea ei
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
mică. Filmul, Câinele andaluz, era realizat de Luis Bunuel în colaborare cu Salvador Dali. Proiecția dură doar jumătate de oră. Spectatorii nu numai că nu se plictisiră, ba chiar rămaseră îngroziți de scena dură a sfâșierii ochiului unei fete. - Îngrozitor! șopti Marika Melinei, în timp ce actrița îi strângea tare mâna tinerei ca să-i dea curaj. - Cinematograful îl face pe om nemuritor! comentă Kazantzakis. - Absolut nemuritor, repetă ca de obicei Pantelis Prevelakis. După proiecție, toți cei prezenți, gazde și oaspeți, calmi de-acum
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
o situație mai tristă decât pe vremea lui Spiru Haret, cam într-acolo ar trage. Valul de reforme e pe punctul de a da gata pacientul. Muribundului i se pune pe limbă o aspirină. Vom vedea ce e de făcut, șoptesc vracii, după ce vom efectua autopsia. Căci acest mare bolnav are ca și pasărea Pheonix, darul de a învia din propria cenușă. Pe semne, pe asta se și contează. în Capitală, unde sunt mai multe universități particulare decât case de schimb
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
soldașilor ruși, dacă uităm apoi că postura aceasta de copil absorbit Blaga nu o arbora din inconștiență, dintr-un egoism de intelectual anahoret sau din nepăsarea cinică a unui filozof mizantrop, ci tocmai dintr-un instinct de conservare care îi șoptea că, dacă nu procedează astfel, își va pierde mințile, dacă așadar uităm să asociem vibrația lui artistică cu acuitatea nefiresc de mare cu care simțea și înregistra lumea, atunci nu vom putea intui regimul de lucru al minții filozofului din
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
greutatea pe care o capătă un sens în funcție de felul cum se plasează un accent pe un cuvînt sau într-o frază și nu din prefacerea timbrului, altfel, atît de la îndemînă. Călăuzei, recunoștința mea. "A murit ...", îl aud pe băiatul meu șoptindu-mi. Aici, peste mări și țări, ascult, împreună cu el, Beatles. încerc să-l inițiez. E forma mea de reverență. Plină de smerenie. Mă surprind folosind fraze întregi pe care le auzeam, cîndva, în adolescență, la Grădina Icoanei. Vocea lui Moțu
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
o operă în perpetuă devenire. A trăit firesc, a murit liniștit, cu zîmbetul pe buze. în dimineața zilei de 24 iulie 1977, într-o duminică, vegheat de devotatul medic Radu G. Ioan, Emil Botta, prințul "întunecatului April" s-a stins șoptind "mă simt foarte bine". îmi spusese cu puțină vreme înaintea morții: Cînd am să plec, am să știu tot. Am să te văd și vreau ca în ziua aceea să te bucuri." Cum mi se părea, pe atunci, imposibil ca
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
lărgesc înțelegerea, ca față de gay și lesbiene. Și mai îmi vine în minte o tabletă din anii cei mai buni ai lui Arghezi: generalul roman care-i explică sutașului ce profit ar trage omenirea de pe urma exterminării tuturor mișeilor. "- Da, doamne, șoptise sutașul, n-o să ne mai putem mișca de atâția oameni cumsecade." Propun apoliticilor o soluție universală: să fondeze un partid. în fine, o confidență primejdioasă: dacă aș mai trăi odată, n-aș pierde ocazia de a fi apolitic... - Sînt critici
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
text, oricît de divină i-ar fi sursa, nu are o putere de înduplecare atît de mare încît, la lectura lui, să simți că forța lui de convingere te îndeamnă la convertire. Nici un text, atunci cînd e citit, nu-ți șoptește că e divin, făcîndu-te să simți că ar fi din gură dumnezeiască. Și atunci, orice text ar rămîne buchie moartă dacă nu ar apărea niște oameni a căror viață să-i însuflețescă litera. Trebuie așadar să vină mai întîi cineva
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
cu putere. Brațele lui muncite îi cuprindea cu multă dragoste. Ei au primit în dar tot ce și-au dorit: păpuși, mașinuțe și... multă, multă dragoste. Copiii au ieșit afară. Uitându-se spre cer, în negura nopții luminată de stele, șoptiră cu lacrimi în glas: Mulțumim, Bunule, pentru bucuria pe care ne ai facut-o ! Toți copiii te iubesc și te așteaptă cu nerăbdare! POVESTEA BUNICII În vacanta de vară Maria și fratele ei, Nicu, au mers la bunici. Bunica era
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
sau urcăm, nu mai știu bine, ne ducem, venim, în frig ne topim? în căldură aburim? cerșetorii pentru ei iarna e o hârtie mototolită în care se îmbracă aidoma unor regi, se încălzesc la propriul răsuflet în timp ce steaua polară le șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul îi hrănește, frumoși sub pojghițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
greutate de ceas, ca firul cu plumb și totul e bine până stă totul la locul lui. bine, dar totul se mișcă, îmi spun, esențial e ca și în mișcare să-ți afli locul, spațiul ce te conține, mi se șoptește cu un glas arămit. atunci eu ce caut în lucruri, în muzici și în culori? acelea nu-s locul meu. ba da, căci ele te-au botezat de mult în legea lor, îmi răspunde trombonul. florile de peste zi înțărcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o nuia abia-nverzită și vocea mea în flaut preschimbată, să te cutreiere ca pe un lan cu maci și-n roșul florilor să se închidă, cum se închide mustosul vin în mari butoaie, întru beție lungă să te ție, șoptindu-ți amânat, din timp în timp, cum geana lumii te îmbie, dar nu-i ca mângâierea în care te adun. mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
întunece, să infirme șoapta care ne cheamă... * Împotriva Divinului nu se cheamă că trăiești, când profiți... * Elie Wiesel, iată evreul cel mai civilizat pe care l-a născut pământul românesc. Citindu-l, contemplându-l, de undeva din neant ți se șoptește că omul nu e responsabil de nici un fel de cădere; este mai degrabă rezultatul acesteia. * În mintea scriitorului român, confirmat sau neconfir mat, convingerea că el taie orizonturi în inconștientul colectiv, că elucubrațiile sau micile revelații care îl turmentează deschid
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
baroaselor și zgomotul infernal al unui pickamer mă aruncă direct pe pereți. Halucinațiile îmi fac vraiște creierii. Mi-am pierdut casa? Locuiesc pe un șantier? De cînd? De ce? Mă demolează cineva? Ceaușescu n-a murit? Doamne, nu mă lăsa îmi șoptesc, tremurînd, în barbă. Și dau draperia la o parte. Privesc și simt cum uluiala crește, crește, crește. O armată de muncitori viermuiește în curticica vecină, gard în gard cu mine, adică, în imediata mea intimitate. Casele din această parte a
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
căderea s-o facem. Intuim că nu suntem îndeajuns de calificați ca să ne dăm cu părerea despre fericire, iar calificarea în cauză nu e una ținînd de o competență teoretică, ci una ținînd de experiența ei vie. Parcă ceva ne șoptește că nu prea știm ce este fericirea, de aici și reticența de a-i folosi prea des numele, iar neștiința aceasta e stînjenitoare, fiindcă, o spunem din nou, fericirea nu e o problemă teoretică, ci un fapt de viață. De
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]