1,066 matches
-
țesută după o tehnică românească“, denumind obiectul care reprezenta renta feudală, darea în natură a iobagilor români. Cercetătorii care s-au ocupat de influența românei asupra maghiarei (F. Bakos, G. Blédy) consideră cuvântul maghiar împrumutat din română. La fel, catrință „șorț sau fustă făcută din stofă adesea împodobită cu alesături sau cu paiete“ este o creație românească, un diminutiv de la Catrina. Este un cuvânt intrat de mult timp în maghiară, în epoci diferite și sub forme diferite: katronca (1405), catrinca (1416
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
unui bărbat. Instrumentele erau mânuite cu pricepere de un tip pirpiriu, ușor adus de spate, cu părul negru și frunte Înaltă, cu ochelari pe un nas lung, coroiat, cu mustață Îngrijită și o barbă scurtă. Purta cizme de cauciuc, un șorț mare, mănuși de cauciuc și un guler apretat și cravată. Am intrat Încetișor pe ușă și am privit cadavrul cu o curiozitate profesională. Mergând mai aproape, am Încercat să Îmi dau seama care fusese cauza morții. Era evident că trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Müller. De la Berliner Morgenpost? Ne-am strâns mâinile. Am descuiat ușa biroului meu. — Intrați și faceți-vă comodă, i-am zis. Ea a aruncat o privire prin Încăpere și a inspirat scurt aerul de câteva ori. Locul Încă mirosea ca șorțul unui barman. Îmi cer scuze pentru miros. Din păcate am avut un mic accident. M-am dus la fereastră și am deschis-o. Când m-am Întors, am văzut că femeia venise lângă mine. — O panoramă impresionantă, observă ea. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fiu acasă sau să văd Împreună cu Inge vreun spectacol ușor, stupid. Voiam să fiu oriunde În altă parte decât să mă aflu În fața brunetei cu chip de cremene care-mi deschise ușa. Își șterse mâinile rozalii, pline de pete, de șorțul soios și se uită la mine plină de suspiciune. — Frau Buverts? am Întrebat-o folosind noul ei nume după căsătorie și aproape sperând că nu e ea. — Da, Îmi răspunse tăios. Și tu ești...? Nu c-aș avea nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dacă ar spune ceva! De fiecare dată când Theo vorbește aștept să ceară nu culoare, ci de băut, pictează, ceva din caietul de aseară l-a mișcat într-atât, mărturisirea Anei, Sunt tot murdar de vopsele! își șterge degetele de șorțul legat de mama în jurul lui, pe șorț într-o învălmășeală de nedescris se pot distinge încălecate toate vopselele folosite de el în tablou, măsoară cu palma deschisă de la capătul pânzei din dreapta și ajuns la locul de el știut își freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
când Theo vorbește aștept să ceară nu culoare, ci de băut, pictează, ceva din caietul de aseară l-a mișcat într-atât, mărturisirea Anei, Sunt tot murdar de vopsele! își șterge degetele de șorțul legat de mama în jurul lui, pe șorț într-o învălmășeală de nedescris se pot distinge încălecate toate vopselele folosite de el în tablou, măsoară cu palma deschisă de la capătul pânzei din dreapta și ajuns la locul de el știut își freacă dosul palmei de galbenul de soare abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în mod real alături de o femeie, n-am văzut-o curățind ceapă pentru mine, lăcrimând de înțepătorul miros, naf naf răspândea trupul ei pentru mine și nu acrișoare mirosuri de bucătărie, s-o fi văzut strângându-și părul, legându-și șorțul, suflecându-și mânecile, punând murături, mai taie pâine, cere femeia întinzând cuțitul soțului ei, să se întoarcă de la serviciu cu două, trei plase în mâini, să-mi spună că a uitat să cumpere tocmai cimbru, la ce i-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
grăbită, după care întrebă: — Cine vrea să știe treaba asta? I-am arătat legitimația, lăsându-l să-mi zărească o fracțiune de secundă și pistolul. Mă întrebă: — Prieten la tine? — Prietenul meu cel mai bun. Corcitul își vârî mâinile sub șorț. Mi-era clar că are acolo un cuțit. — Prieten la tine băut paișpe pahare din cel mai bun Mescal al meu. Nou record. Asta plăcut la mine. Ținut multe toasturi pentru femei moarte. Asta nu supărat la mine. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puternic de antiseptic umplea Încăperea răcoroasă, acoperind aproape În totalitate duhoarea morții. Logan ajunsese să asocieze acest miros cu femeia care stătea singură la masa de disecție. Doctorul Isobel MacAlister purta costumul de lucru: un halat verde pastelat și un șorț roșu din cauciuc pe deasupra, cu părul ei scurt ascuns sub boneta de chirurg. Nu era machiată absolut deloc pentru a nu risca vreo contaminare a cadavrelor și, când Își ridică privirea pentru a vedea cine intrase În morga ei curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la o parte părul moale care Îi cădea În ochi. Aruncă un zâmbet insinuant către Logan. Neața, sergent, mă bucur să te văd din nou! Se opri pentru a-i strânge mâna lui Logan Înainte să se repeadă către propriul șorț roșu de cauciuc. Patologul adjunct și procurorul se mulțumiră să Îl salute pe Logan din cap, Își cerură scuze lui Isobel și se așezară pentru a o urmări cum lucrează. Isobel era cea care făcea toate inciziile; celălalt patolog, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că acum fâșiile maro lucioase erau presărate cu pudră albă pentru amprente. Logan tresări În loc. Era Isobel, nu vreunul din ajutoarele ei, și stătea pe latura Îndepărtată a mesei de inox, așezând micuțul corp. Era Îmbrăcată În ținuta de lucru, șorțul ei roșu de cauciuc curat și fără urme de sânge. Procurorul și patologul erau deja acolo, Îmbrăcați În salopete, discutând despre cadavru cu Isobel, care le descria condițiile În care fusese descoperit. Privi spre Logan În timp ce acesta se apropia, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
asta... - Stai departe de „Strip”. - Mamă, e doar un magazin. Un magazin pentru magicieni. - Și ce-ai căutat tu acolo? Ai băut? Vino încoace să te miros. - Mamă, nu, spuse el, încercând să se ferească din calea femeii masive, cu șorțul de bucătărie pătat cu sos de spaghetti, care îi provoca repulsie, chiar prin felul în care ea însăși mirosea. - Dacă cineva te găsești în cazinou, mi-aș putea pierde slujba. Și tatăl tău la fel. - Am fost doar la magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
peste fereastra cămăruței lui Basie, Jim văzu că rația fusese Înjumătățită. Era bucuros că veniseră alimente, dar În același timp se simțea aproape dezamăgit. O mulțime de cîteva sute de deținuți porni În urma camionului spre bucătărie, cu mîinile În buzunarele șorțurilor zdrențuite, bocănind cu saboții lor de lemn. Cum s-ar fi comportat oare dacă ar fi fost gol camionul? Nici unul dintre deținuți, nici măcar doctorul Ransome, nu părea În stare să-și recapete forțele pentru ultimele etape ale războiului. Jim aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doua Împușcătură. Soldatul Kimura zăcea cu fața-n jos, În apa puțin adîncă. Jim așteptă În orezul sălbatic, pe cînd cei patru europeni se apropiară de pînza parașutei. Ascultă cearta lor aprinsă. Toți erau foști deținuți englezi, desculți și cu șorțuri zdrențuite, totuși nici unul nu fusese internat la Lunghua. Șeful lor era un tînăr englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui albă se strîngea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
intrare, de parcă ar fi Încercat să-și scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe tovarășul Hrușciov la Operă! Am băut suc și am mâncat ciocolată. Tovarășul Hrușciov mirosea a parfum și râdea și a spus ceva pe rusă! Și uite ce carte frumoasă am primit!” Îi pune În mâinile Încă umede, șterse pe șorțul de stambă, cartea. Iar mama, Îndreptată de spate deasupra ligheanului cu rufe, se uită când nedumerită, când cu frică la cartea albastră pe care scrie, Snegurocika. Și Îi spune că de unde ai zdreanța asta de la gât, că eu ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și tehnică” și acolo era o poză cu un laborator și niște eprubete. Deci, practic, ai descoperit atom. Descoperirea Îți taie răsuflarea și te duci la Oprescu dar nu poți intra la el. Mama lui Oprescu este croitoreasă, ea face șorțuri, capoate și cămăși pentru vecine și clienți, mașina de cusut se află În prima cameră care este și bucătărie, iar Oprescu face germană În dormitor și mama lui nu-l lasă afară când el Își face la germană și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unde puteam găsi un mecanic. Ea stătea aplecată și căuta ceva în frigider. — Gras nu este? au fost primele cuvinte pe care am auzit-o spunându-le băiatului de la bar, un băiat cu fața ciupită de vărsat și cu un șorț spălăcit la brâu. — Habar n-am..., răspunse el, în timp ce-mi dădea apa, având grijă să pună sub pahar o farfurioară de metal udă. — Nu-i nimic, spuse ea și așeză pe tejghea, la câțiva centimetri de mine, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și jocul începu. Cei doi vorbeau puțin, cu mâinile încleștate pe manete, le suceau dând lovituri precise și dure care făceau să vibreze stinghiile de metal. Băiatul de la bar ieși fără nici un chef de după tejghea ștergându-și mâinile ude de șorț și puse în funcțiune ventilatorul. În timp ce se întorcea spre tejghea, i-am întins paharul: — Mai adu-mi unul, te rog. Ventilatorul începu să miște ușor aerul cald din local, un șervețel zbură pe jos, m-am aplecat să-l iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vin frantțuzesc, o lumânare albastră și paharele cu picior. Mama ta a apărut în ușa de la bucătărie. — Ciao, iubitule. — Ciao. Îmi zâmbește, este machiată, coafată și îmbrăcată cu un pulover de culoarea fildeșului, cu mâneci scurte, pantaloni negri și un șorț de bucătărie. Vărs vinul în pahare și merg la ea în bucătărie, e lângă aragaz, mestecă cu o lingură mare într-o cratiță. — Cum a fost călătoria? — Plictisitoare. Noroc. Paharele se ating. — De ce? — Am devenit cu toții atât de mediocri. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
meci de fotbal. Ne-am așezat la masa cea mai retrasă. Cineva și-a întors privirea spre noi, o privire fără interes care s-a întors imediat spre ecranul televizorului. O femeie a ieșit din bucătărie ștergându-și mâinile de șorț. Avea o față de țărancă, aureolată de un păr gri și înfoiat. — Putem să mâncăm ceva? — Chelnerul a plecat. — Niște salam, puțină brânză... — Vreți și o supă de legume? — Mulțumesc, am spus, mirat de neașteptata amabilitate a femeii. — V-o încălzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cristalizat, gânduri, năzuințe, o întreagă pânză misterioasă care învăluiește sufletele trecătorilor. Augusto se pomeni în sfârșit iarăși în fața portăresei Margarita, în fața zâmbetului Margaritei. Primul lucru pe care-l făcu ea când îl văzu fu să-și scoată mâna din buzunarul șorțului. — Bună ziua, Margarita. — Bună ziua, domnișorule. — Augusto, femeie dragă, Augusto. — Don Augusto - adăugă ea. — Nu tuturor numelor le cade bine don - observă el -. Așa cum între Juan și don Juan e o prăpastie, la fel și între Augusto și don Augusto. Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
propriul meu tată nu mă mințise niciodată rostindu-le. Când am urcat treptele dinspre bucătărie, o jumătate de oră mai târziu, Madeleine stătea în dreptul chiuvetei, întoarsă cu spatele spre ușă. Își dăduse jos sacoul de la costum și își pusese un șorț peste fustă și peste bluză. Un pantof de lac cu tocul înalt zăcea răsturnat. Greutatea ei se rezema pe piciorul desculț și unul dintre șolduri îi era mai sus decât celălalt. Postura era foarte ștrengărească, dar știam că nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a trezit mirosul de costiță prăjită. Și nu eram mahmură. Calitatea vieții mi se îmbunătățește pe zi ce trece. Am intrat în bucătăria imaculată, unde am găsit-o pe mătușa Lynn pregătind micul dejun, semănând cu proprietara unei pensiuni, cu șorțul pe care și-l adusese probabil de-acasă. La ce oră te-ai întors, draga mea? mă întrebă ea. Minunat. Mă întorsesem în timp și aveam din nou 14 ani. Oare merita pentru o prăjeală? Am hotărât că da, merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai bine. Nu știu care dintre noi a fost mai surprinsă, Lynn sau eu, cert e că am impresia că și ea l-a îndrăgit puțin după asta. Atunci ar trebui să mă duc să mă schimb, spuse ea emoționată, desfăcându-și șorțul cu degete nerăbdătoare. M-am dus până la Ed și l-am sărutat. —A fost foarte frumos din partea ta. Dar îți dai seama că nu va fi o seară prea romantică și că... — Nu voi putea rămâne peste noapte, da, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]