1,369 matches
-
mici de ulei negru, urât, tu nu mai poți alege, îmi spun mie însămi, nu mai ai altceva de făcut decât să îți piepteni părul ăsta, să îți îmbraci corpul ăsta, să îți încalți picioarele astea cu o pereche de șosete, așa că mă îmbrac cu mare greutate pe hol, îmi dau curaj ca și când ar trebui să fac cine știe ce, numai să nu traversez granița oarbă a privirilor sale, când sunt gata, îi spun, cobor să beau o cafea, să îți aduc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu Noga răsucindu-se între noi, îi mirosim trupșorul luminos, îi ronțăim tălpile picioarelor, moi și parfumate precum pâinica de Shabat, iar ea ne lovește fețele cu piciorușele ei, râzând fericită, când ajung acasă, îi privesc ostil tălpile înfășurate în șosete groase și în bocanci și ea întreabă imediat, unde este tati? Eu ridic din umeri, nu am idee, sigur a ieșit să facă o plimbare. De multe ori iese și hoinărește, își pune picioarele la lucru, se întoarce gânditor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâmpla acest lucru, îmi jur eu, apoi, ca și când în felul acesta mi-aș face ieșirea din peisaj, ies din cameră, iar după câteva minute apare și el după mine, în mâini ține haina aceea albastră, o căciulă din lână și șosete groase, eu nu spun nimic, înțelesesem deodată, cu cât mai multe cuvinte voi rosti eu, cu atât mai puține va spune el, îl văd luând o plasă de după frigider și împăturindu-și lucrurile, este ciudat faptul că își amintește unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cade într-o ușoară dezordine din creștet, privirile îi sunt plecate, buzele strâns încordate, chiar și oasele pomeților săi înalți, în jurul cărora se aranja întreaga lui figură, se retrăseseră epuizate înăuntrul pielii, și mâinile care țineau strâns punga aceea cu șosete și căciula de lână și haina aceea albastră, ca și când acesta ar fi fost ultimul lucru care i-a mai rămas pe lume, îi privesc brațele uscățive, le văd odihnindu-se pe burtica lui Noga când era micuță, gâdilându-i coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și medicamentele din vitrina următoare și-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze codurile scrise cu stiloul pe cutiile de carton În care erau pantofi, pîslari de iarnă, șosete de lînĂ, mănuși, șepci și pulovere. Știa cît fac coșurile alea aduse de indieni și era prea tîrziu să le mai poată da la un preț bun pentru anul Ăla. — De ce le-ați adus așa de tîrziu, doamnă Tabeshaw? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să stau Întins În pat. Apoi mi-a trecut somnul și m-am dat jos. — Așa, măi băiatule, spuse tata. Stăteam pe covor și-mi căutam hainele pe pipăite, la piciorul patului. — SÎnt pe scaun, spuse tata. Pune-ți și șosetele și pe urmă Încalță-te. După care ieși din cameră. Mi-era frig și era dificil să mă Îmbrac. Nu purtasem șosete și pantofi toată vara, așa că acum Îmi dădeau o senzație neplăcută. Taică-meu se Întoarse-n cameră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
covor și-mi căutam hainele pe pipăite, la piciorul patului. — SÎnt pe scaun, spuse tata. Pune-ți și șosetele și pe urmă Încalță-te. După care ieși din cameră. Mi-era frig și era dificil să mă Îmbrac. Nu purtasem șosete și pantofi toată vara, așa că acum Îmi dădeau o senzație neplăcută. Taică-meu se Întoarse-n cameră și se așeză pe pat: — Te strîng pantofii? — Nu, mă ciupesc. — Ei, dacă nu curge, pică - Împinge picioru’ și Încalță-te. — Asta fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și când sunt în oraș. Mi-e clar că n-a exagerat când a spus că nu i-a lăsat nimic fostului soț. Judecând după casa asta, probabil că a fost norocos dacă a reușit să se aleagă cu niște șosete desperecheate și cu o pereche de boxeri. Așadar, noi recunoaștem că nu ne putem stăpâni sentimentele pentru foștii noștri iubiți, sugerează Daisy, că nu mai știm ce să facem cu viața noastră. Dependența de ei, o corectează Ben. —Așa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
piezișă de glonte? Se prezentă: colonel Ardenti, Îi Întinse mâna lui Belbo, mie Îmi făcu un simplu semn din cap când Belbo mă dădu drept colaboratorul său. Se așeză, puse picior peste picior, Își trase pantalonii pe genunchi, descoperind două șosete purpurii - scurte. „Colonel... activ?” Întrebă Belbo. Ardenti dezveli niște proteze dentare prețiose: „Din Întâmplare, pensionat. Sau, dacă doriți, În rezervă. Poate că nu s-ar zice, dar sunt un om În vârstă”. „Nu păreți”, zice Belbo. „Și totuși, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ciorbă! Dacă încă era în casă, ea-mi răspundea: ciolan! Era metoda folosită de Ion Creangă la Școala de popi de la Fălticeni. Sâmbăta făceam piața împreună, după care ea gătea o ciorbă cu multă lobodă, iar eu strângeam din casă șosetele și tampoanele aruncate după canapele și șifoniere, spălam geamurile, aspiram gândacii și limacșii uciși de stresul provocat de muzica lui Wagner. Mâncam și făceam somnic. Ne trezeam, jucam o partidă de sex, mâncam, făceam somnic. Duminica ne plimbam pe aleile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să le aducă cadouri sub pomul frumos împodobit, noi atunci îl așteptam pe Moș Gerilă care ne punea sub pernă câte un dar ,si cum eram mulți la părinți darul consta în câteva dulciuri, un măr și o pereche de șosete sau un fes. Toate zilele Crăciunului nu făceam altceva decât să ne căutăm tot ce ne trebuia pentru costumul de Anul Nou. Biata mamă nu mai știa cum să ne împace când ne certam frații între noi de la costumul național
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
în corpul uman, toate curg, toate se mișcă și se transformă. Retina desprinsă din ochiul meu, era supusă și ea unor procese, de descompunere sau de vindecare? Am început să fac tratamentele cu aburi. ABURI DE COADA CALULUI Într-o șosetă de bumbac, am pus plante de coada calului. Am legat șoseta, să nu se împrăștie plantele. Am pus apă la fiert într-o oală. Când apa a dat în clocot, am introdus șoseta (punga cu plante) și am ținut-o
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Retina desprinsă din ochiul meu, era supusă și ea unor procese, de descompunere sau de vindecare? Am început să fac tratamentele cu aburi. ABURI DE COADA CALULUI Într-o șosetă de bumbac, am pus plante de coada calului. Am legat șoseta, să nu se împrăștie plantele. Am pus apă la fiert într-o oală. Când apa a dat în clocot, am introdus șoseta (punga cu plante) și am ținut-o circa 1 minut, atât cât am considerat necesar să se umezească
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
aburi. ABURI DE COADA CALULUI Într-o șosetă de bumbac, am pus plante de coada calului. Am legat șoseta, să nu se împrăștie plantele. Am pus apă la fiert într-o oală. Când apa a dat în clocot, am introdus șoseta (punga cu plante) și am ținut-o circa 1 minut, atât cât am considerat necesar să se umezească și să se înfierbânte. În acest timp, am acoperit oala cu un castron din material plastic. Am scos punguța din apa în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în partea ochiului dinspre nas și nu poate face nimic. Nu mai speram la nici un ajutor de la medici. Am cumpărat de la piață rădăcină de tătăneasă, proaspătă. Am spălat-o, am dat-o pe răzătoare, după care am pus-o în șosetă din bumbac, apoi am făcut tratamentul cu aburi, la fel ca cel cu coada calului. În literatură scrie că tătăneasa are o putere foarte mare de vindecare și vindecă tot felul de răni, chiar vechi. După câteva tratamente cu abur
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
durat 20 de minute. Alăturat am pregătit și un lighean cu apă rece curată. După ce am scos mâinile și picioarele din ligheanul cu plante, le-am cufundat în ligheanul cu apă rece și le-am scos imediat. Apoi am tras șosete de bumbac, pe picioarele ude. Cufundarea în apă rece, după baia caldă, este recomandată de părintele Sebastian Kneipp, pentru închiderea porilor pielii și pentru contractarea vaselor de sânge. Ligheanul cu fiertura de plante, l-am acoperit cu o folie de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
dacă să-și pună sau nu sutien. Dar, în parte pentru că nu prea purtase nici înainte, în parte pentru că i se părea grotesc să se apuce, ca în filmele de proastă calitate, cu travestiuri vulgare, să umple cupele cu cine știe ce șosete sau vată, renunță. Există destule gagici cu pieptul plat și care arată totuși cât se poate de șarmant... Acum venea momentul adevărului. Cu ce să se îmbrace. Nu avea prea multe variante. Trebuia să elimine de la început blugii și raiații
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe coridor și, la vreo douăzeci de metri în fața noastră, l-am văzut pe băiatul blond și masiv mișcîndu-se încet spre ușa de la intrare. Picioarele lui goale stricau ordinea încălțămintei noastre înșirate de-a lungul peretelui, pantofi sau sandale cu șosete multicolore vârâte în ele. Deschise ușa și ieși în noapte. Ne-am năpustit și noi afară, ba chiar unii dintre noi o luarăm înaintea lui, așa că i-am putut vedea fața încremenită și ochii deschiși, plini de reflexele scânteietoare ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înfundă mâinile până la umeri în rafturile lui și începu să scoată brațe întregi de lenjerie de corp, de bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete galbene, vărgate, stacojii, câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu bănuți aurii. Le așeză, bătîndu-le cu palmele, pe capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deja de mult, psihic vorbind. Se întîmpla ca în vreo dimineață mama să intre în camera mea și să-mi spună că mergem la tanti Aura. Săream în sus de bucurie, mă îmbrăcam repede cu rochița de oraș, îmi trăgeam șosete albe, trei sferturi, și-o îmbrăcam și pe Zizi cu o rochie de catifea verde deschis, cu ape, care-o prindea foarte bine. Pe dedesubt puneam chiloți de voal roz și furou de chembrică albă, era ireproșabilă. Ieșeam repede în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să nu mă fi observat intrând. Din când în când se oprea din scris, recitea, pe tambur, o frază sau două, se uita pe fereastră... Era concret, era acolo, în pulovărul lui vișiniu, în pantalonii de velur verde închis, cu șosete crem în picioare. Mi-l amintesc în cele mai neînsemnate detalii. De pildă era puțin neras și nu purta verighetă. Unghiile îi erau tăiate scurt. Mi-am adunat tot curajul de care mă simțeam în stare ca să-l ating pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din fața lui cu coupe papier-ul ; n-are nevoie să își îndrepte ochii spre ea ca să o știe cum arată în această clipă. Același lucru e valabil și pentru mai-tânărul-amic : îl știe deci cum stă picior peste picior, lăsând la vedere șosetele albe de mătase, așa cum poartă eleganții în vara aceasta ; o binevenită nonșalanță i-a îndul cit ținuta, prea strict funcționărească. Cineva trebuie să îl fi învățat că mica neglijență dă gust, ca un praf de piper, unei costumări ireproșabile. Profesorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai destins pe neastâmpăratul său musafir... Iată-l, elegant cât poate fi unul ca el, cu acest costum nisipiu pe care a declarat că abia în această după-amiază l-a scos de la croitor ! Costum nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de mătase albă, o alură de june sclivisit ai putea spune, dacă silueta nu ar da semne că se îngroașă. Și acest fel furtiv, furișat, de a privi, ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile ! De care poate nici măcar nu este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că musafirul, pe picior de plecare, va citi în ochii lui ceea ce simte, Profesorul își ferește privirea și o coboară, neatentă, asupra costumului nisipiu care își țipă noutatea. Observă și aici o scamă, uitată probabil de croitor, mai jos, o șosetă strâmbă și, ce ciudat !, stropi de noroi pe manșeta pantalonului. Stropi de noroi proaspeți, desigur proaspeți, de vreme ce abia azi și-a scos de la croitor costumul ! Singur a spus că l-a îmbrăcat înainte să vină aici... Și totuși, stropi de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
telecomunicații, unde se află centrala prin care se poate vorbi cu exteriorul. CÎnd am vorbit ultima dată cu taică-meu, a zis că o să vină să mă scoată Într-o Învoire În oraș, vreau să-l rog să-mi aducă șosete mai groase. Intru În clădirea plină de antene, scundă, pe jumătate Îngropată În pămînt, și Îl găsesc pe Aursulesei hlizindu-se, plictiseala care e gata să-l omoare se hlizește și ea. Te caută o gagică. Mă Îndoiesc că mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]