795 matches
-
părinți (I.H. Rădulescu). Limba este mijlocul prin care ne arătăm cunoștințele și cugetările noastre (I.H. Rădulescu). A vorbi despre limba română este ca o duminică (N.Stănescu). Limbă veche, de eroi și de statui. 213 Este scrisă pe ulcioare, pe ștergare și pe ii (V.Carianopol). O limbă ca un fagure de miere (M. Eminescu). Freamăt tânăr de pădure. Grai de păsări legănând luceferi (I. Pillat). Alcătuire de cuvinte românești (V. Eftimiu). ,,Sărut vatra și-al ei nume Care veșnic ne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de șase ori din palme și-ntr-o clipită se iviră slujnicuțe nu cu mult mai mature decât primele, purtând farfurioare cu dulceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu tot și cu noi cu tot. Mesele au prins a se mișca și țapinarii s-au aliniat, ca la școală elevii, în bănci. Flora și cu mine am fost așezați în față, la o masă (iute așternută cu un ștergar) care închipuia un soi de catedră. Cârciumărița a ieșit pe ușa din spate, ușă care dădea în propria gospodărie, și a dispărut o vreme. Cât timp a lipsit, la bar a oficiat maică-sa. Primeam de băut după pofta inimii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Croce. VI Vineri, 17 iulie 1942, Mario Bonfanti - parpalac decolorat și lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți și linge pe degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite În ulei la foc mic de două mâini bronzate; blidul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu chivără, cum era pe atunci, stăteau și opreau grămădeala cu șpăngile puștilor. Ș-am văzut și pe bătrâni, pe părinții Aniței. Veniseră și ei, saracii. Tatăl cu cojoc de sărbătoare, cu cămașă curată, iar nevasta cu catrință și cu ștergar. Plângeau amândoi, când au adus-o pe Anița sub juvăț. Atâta fată aveau. Și era frumoasă și mai subțirică decât toate femeile și fetele care erau acolo, de față. A venit popa ș-a binecuvântat-o acolo, nu știu ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe nas, cu gândul aiurea: Ce mai faci tu, Tudoriță? —Bine, tată... cu nacazurile... —Ei, lasă, Tudoriță, lasă... Iaca, ține... câțiva lei... mi-au mai rămas... Caută și fă economie... Pe urmă începea să râdă, pe când fata îi punea un ștergar curat pe masă. Tot îmi spune unul și altul: de ce nu-ți măriți, cucoane Ioane, fata?... Și eu de colo: Apoi fata mea... hapoi fata mea... Eu fetii mele nu-i dau zestre... Cui îi place, așa s-o ieie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acum, care întoarce ochii în sus, parcă ar privi în cer; însă îl caută pe dânsul, pe Culi. I-i frică să nu-l piardă. De la dânsul, privirea ei se rotește prin toată casa lor, îmbrăcată în lăvicere, pânze și ștergare. Dulci au fost zilele pe care le-a petrecut cu această copilă. Zburdălniciile lor de tinereță s-au întâmplat devale, în Laz. De un an și două luni a adus-o sus, în munte. Culi se duce la ușă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
său de veci. Cerimon își dă seama, desigur, că are în față un caz de moarte aparentă, ceea ce însă nu-l împiedică să organizeze un adevărat ritual, diferit, dar la fel de bine regizat ca acela al Paulinei: Bun, bun! Foc și ștergare. Să răsune Domol și trist ce muzică avem. Vă rog. Viola înc-o dată! Mișcă, Buștean! Hai, muzică! O, dați-i aer! Seniori, regina-aceasta va trăi: Natura se deșteaptă; și căldura Din ea răzbate; n-a stat amorțită Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
deasupra unui podium acoperit de covoare. Mai multe ghirlande din brad, merișor și crenguțe de vâsc, zeci de buchete din siminoc și flori-de-paie viu colorate înveseleau interiorul cortului, făcându-l să semene cu un pavilion de vară. Pe mese cu ștergare scrobite fuseseră așezate mai multe samovare și tăvi cu pahare prinse în filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bună zi voi ajunge să vorbesc dachga hayeren cu niște oameni atât de fermecători. În poiană, câteva slugi învârteau mămăliga pusă la fiert într-un ceaun mare cât o cristelniță. Altele aduceau și întindeau fel de fel de bucate pe ștergarele întinse peste rogojini și covoare. Când cele două femei ieșiră din ascunzătoarea lor, Nicolae le zări primul. Înaintau ca într-un dans, cu mantiile fluturând, cu șuvițele de păr despletite și umede. Râdeau și vorbeau. Aveau aura luminoasă, intangibilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu gândurile, cu iubirea și cu suferința. Toate își avuseseră rostul lor, ca să fie cea de acum, un acum curat, la fel ca la început. Năvăliră apoi la căldură, lângă vatra din bucătărie. Pe masa mare din mijloc, așezate pe ștergare scrobite, îi așteptau farfuriile adânci, pline cu mucenici. Inele și opturi mici de cocă fierte în apă îndulcită aproape toată noaptea, la foc potolit, ca să nu se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o zdreanță de abecedar, silabisind cu ușurință cuvintele tipărite cu litere cursive. Priveam dintr-un ungher încăperea în care dormeau înghesuite șapte ființe. Moșul Isidor călca un pantalon pe dungă. Amețit de mangalul nu destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific de atelier de croitorie, de stofă încinsă cu fierul supraîncălzit, mă înfășura într-o toropeală ciudată. Și atunci m-am revăzut într-o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mic, după masă doarme un pic. Asta însă nu trebuie să degenereze în lenevire - a sfârșit bătrânul vorba, cu zâmbet blajin. --Am să urmez întocmai sfatul sfinției tale... Am intrat în chilioară, unde mirosea a busuioc. Pe masă, sub un ștergar alb ca helgea, se putea bănui că sunt bucatele. Aburii cu miros de bureți prăjiți ieșeau prin ștergar. Pe prichiciul vetrei, adăsta ulcica alături de ulciorul cu vin. M-am dus întâi să stau de vorbă cu izvorul. Despuiat până la brâu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu zâmbet blajin. --Am să urmez întocmai sfatul sfinției tale... Am intrat în chilioară, unde mirosea a busuioc. Pe masă, sub un ștergar alb ca helgea, se putea bănui că sunt bucatele. Aburii cu miros de bureți prăjiți ieșeau prin ștergar. Pe prichiciul vetrei, adăsta ulcica alături de ulciorul cu vin. M-am dus întâi să stau de vorbă cu izvorul. Despuiat până la brâu, m-am ghilosit în voie. Când mă îmbrăcam, mi-am îndreptat privirea spre chiler. Tocmai atunci o nălucă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
hodinim, nu înainte însă... --Și cu cartofii rămași ce facem? --Eu te-am poftit să ne hodinim. Pe ceilalți cartofi îi vom pune mâine în pivniță. Acum fă bine și du-te în bucătărioară și adu coșul cel acoperit cu ștergar... Cu toate întrebările din lume în minte, m-am dus în cămăruța ce ținea loc de cuhne. Pe măsuță se afla un coș. Cu o curiozitate nestăpânită, am ridicat un colț al ștergarului. De sub el și-au arătat obrazul rumen
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
bucătărioară și adu coșul cel acoperit cu ștergar... Cu toate întrebările din lume în minte, m-am dus în cămăruța ce ținea loc de cuhne. Pe măsuță se afla un coș. Cu o curiozitate nestăpânită, am ridicat un colț al ștergarului. De sub el și-au arătat obrazul rumen plăcinte poale-n brâu, alături de care ședea într-o rână, între două păhărele, o sticlă în care, după culoare, se ghicea o băutură din cele ce numai bătrânul știa să le facă... “Cine
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Dar la amiază?...” Am ajuns la chilie pe când înserarea cuprinsese întreaga fire. Din chilioara mea, printre frunzele nucului din grădină răzbăteau șuvițe de lumină. “Asta înseamnă că lampa este aprinsă” - am gândit eu. Pe masă mă aștepta cina acoperită cu ștergarul pe care îl știam atât de bine... Am mâncat și m-am întins în pat, urmărit de gândul că în această noapte am să dorm neîntors, fiindcă am cam muncit în grădina din poiană... Somnul m-a cuprins curând... De
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Voi face întocmai poruncii tale, sfințite. --Nu-i o poruncă, dragule. E o rugăminte, spusă altfel... Erau vorbe meșteșugite, pentru care nu puteai să te superi niciodată. În magazie, așa cum s-a întâmplat și altă dată, de pe prichiciul sobei îmi zâmbea ștergarul înflorat așezat peste paner. În încăpere mirosea a lapte fiert... “Ce-o fi în paner?” Împins de curiozitate, am ridicat șervetul. Din fundul coșului mă priveau două străchini pline cu tăieți cu lapte aburind - așa cum îmi făcea mama acasă... Nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sau înlăturarea diferitelor dureri (de cap, de măsele, de urechi etc.), se puneau într-o „oală nouă” cărbuni aprinși, peste care se aruncau semințe de cânepă (Cannabis sativa) al căror fum era inhalat de bolnav cu capul acoperit cu un ștergar (87 ; 86 ; 88, pp. 60-62). La fel se proceda în Moldova începutului de secol XIX „pentru durerea măsălilor”, cu semințe de măselariță (Hyoscyamus niger) (37 și 89). Sau, într-o altă formulare : „Cu măselariță se afumă pentru durere de măsele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pădurile nu se treziseră la viață. Primăvara nu venise încă. Într-unul din centrele de lucru, misionarul aștepta în picioare răbdător ca unul dintre credincioși să-și isprăvească munca. Într-un târziu, se apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ne dea niște leacuri, dar temnicerul ne-a adus doar un vas de pământ cu rădăcini de copac fierte fără măcar să încerce să cheme un doctor. Neavând încotro, eu și Luis Sasada i-am pus părintelui Vasquez pe frunte un ștergar muiat în nămol ca să-i mai domolim fierbințeala. Dacă ziua osândei noastre va mai întârzia, pesemne că mai devreme sau mai târziu, vom cădea bolnavi și noi. Cu toate că mă străduiesc să-mi primesc soarta, uneori frica de moarte îmi împunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au oprit pentru plecare asupra unei zile de lucru cînd femeia să fie singură acasă. TÎnăra nevastă pur și simplu a evadat. Știa că ai ei se vor opune plecării, căci tare se temeau de depărtări. A lăsat sub un ștergar cîteva bancnote verzi și un bilet scris de unul dintre meșteri: „Mă duc la Gheorghe peste apa cea mare. Sfînta Fecioară să se Îndure de noi toți.“ Au luat trenuțul Suzi, apoi trenul cel mare, au mers pe jos, cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dinspre miazănoapte pătrundea până la oase. Sângele albastru al leșilor a devenit vâscos, încât nici nu se mai scurgea din leșurile rămase pe câmpul de bătaie... Și tocmai când cei câțiva plăieși rămași în viață se pregăteau să înalțe la vedere ștergarul alb, Sobieski, mai mult spășit decât mândru, a ordonat încetarea asaltului și începerea pregătirii de retragere către țara leșească. Iarna era pe aproape și urmașii lui Kopernik de la Torun au anunțat-o deosebit de aspră... Pericolul împotmolirii prin Moldova, cu cetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
alte lumi. Toată șatra era ca un singur om! Toți trăiau acest act al constituirii unei noi familii cu o intensitate greu de explicat. Într-o poiană din marginea luncii, se așezară mesele pe covoare înflorate. Deasupra covoarelor, se așternură ștergare de borangic ce păreau țesute din raze de soare. Bulibașa îl invită pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic din cazanul cu șah masasa balanăsa, așa cum se obișnuia a fi cinstit un oaspete
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
imprima blazonul de pe inel, îi lua mantia, îi înmâna actul de înnobilare și îl trimitea năuc și umilit acasă. țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și ce scria în patalama, dar o punea în camera mare, între două ștergare de cânepă, lângă icoane. Numărul borcanelor cu trofee din colecția lui Rufus era egal cu cel al țăranilor înnobilați din sat. După un timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]