1,933 matches
-
care veneau pe drumul dintre Poștă și Liceul de Marină. Amândouă erau înalte, cu părul lung. Miruna era brunetă, Claudia era blondă și erau îmbrăcate fiecare într-o rochiță de vară cu bretele. Traversară strada pe trecerea de pietoni aproape ștearsă și se apropiară de ei. Simonică îi mulțumi lui Dumnezeu pentru apariția celor două fete, fiindcă datorită lor Sergiu uitase să-l privească suspicios și să-l bombardeze cu întrebările în privința stării lui. - Simonică, Sergiu, ce bine că vă vedem
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
secundele în nu știu ce regat, În Cartea Timpului se lasă-nscrise, Mi-s prizonieră-ntre coperți promise Pe-albastrul zărilor ce-n palme s-au culcat! Și-mi urcă ruga în semnul crucii pân'la cer, Un trandafir îmi zice-n șoaptă șters: -Ce-aprinzi făclii în colțul inimii stingher.? Ce-i pasă nopții de albastrul vers ? În lutul cărnii ridicând ofrande, Adorm încet în palmele de carte, Iar trandafiru-mi șterge geana arsă: -Ce-i pasă lui de lacrima-mi albastră?!... Referință Bibliografică: Lacrimă albastră
LACRIMĂ ALBASTRĂ de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378759_a_380088]
-
breaslă a lui messer Vasari, pentru care am o stimă autentică, om de instruire exemplară, placată pe un rafinament coloristic și formal de excepție, este tocmai adeptul ablației consecvente, al cumințeniei neîntrerupte a elanului. Pînă la a-l face oarecum șters, fad, anonim. De cîte ori îl văd finisîndu-și ramele în curte, ferindu-și astfel atelierul impecabil aseptic de praf, mă amuz în sine-mi, punînd și acest amănunt în legătură cu... ablația excesului de nas. (O paranteză în alt registru: profesorul Al.
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu stea kremlinească pe creștet) îmi centrase, vai mie!, cam cu vreo 40 de ani în urmă compoziția (studențească) lucrată la una din ferestrele de la mansarda bătrînului hotel Traian. De unde să fi bănuit, atunci, că, dată jos de pe... cupolă (și ștearsă furios de pe varianta pictată anul trecut), steaua nenorocirilor noastre semicentenare avea să-și prelungească morbul în trena lăsată local de oacheșul activist (ilegitim cotrocenizat), care mai întreține încă în acest mare oraș damful nostalgiei comuniste! Din fericire, contracarat, iată, fericit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de realități istorice ce se încăpățânau să nu cadă pradă mistificărilor. În planul secund al confruntărilor oriental-europene se plasau Franța și Anglia. Cea dintâi, deși domina comerțul în Levant și reușise să angajeze Poarta în război, juca un rol destul de șters, ineficace, în deplină conformitate cu starea ei generală de regresiune a puterii. Ea continua să rămână adepta fermă a menținerii integrității Imperiului Otoman. Agenții ei împânziseră Orientul dar, observa un istoric, ea avea mai mulți agenți decât idei. Franța se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
asculta de voință ta, și ești silit Să făurești frîiele de fier și de arama, să clădești ieslele de fier, 35 Să îi îmbeți 111 cu vin din teascurile lui Luváh Pîn' ce Divină Viziune și Rodire vor fi-ntru totul șterse. Ei cheamă leii tăi pe cîmpul cel de sînge; și tigrii ți-i asmute Afar' din sălile dreptății, pîna ce-nțelepciunea ta zidi aceste hrube Daurite și frumoase, dar, Oh, cum nu se-aseamănă cu-acele cîmpuri dulci a' fericirii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mă mistui întru totul În marea ta mînie; deși păcătuit-am, desi m-am răzvrătit, Să nu mă faci aidoma cu lucrurile care-n uitare-s cufundate, de parcă n-ar fi fost. Nu face din făptura care te iubește o ștearsă lacrima". Tharmas răspunse, pește furtuni plutind, vocea-i de Tunet bubui: 195 "Chip al durerii, înfățișarea-ți ce se stinge pleoapele-mi tulbură. Au ce-am făcut? mînia și-ndurarea sînt una pentru mine; Uitîndu-mă la tine, Chip de ape
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ascultați Preotul lui Dumnezeu, voi luptătorilor; 115 Asta Sutana pe capu-mi el a pus-o în vremuri din Vecie, Si agrăi, " Mergi înainte și bătăliile mi le călăuzește; că pe-mbinata șira a spinării Omului eu te-am făcut cînd șters-am Omul din viața și lumină. Ia cele Șapte Boale ale Omului; le pune pentru vremuri ce-or să vie În cămări, în tainițe pe care ți le arăta-voi, 120 Să fie ale mele groaznice blesteme mari la vremea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
redate printr-un spațiu liber. 3 (I, 1) Cîntul Bătrînei Mame: Eno, Fiica a lui Beula, recita tot cîntul Cei patru Zoa sau "Cartea lui Vala". Ea este cea care deschide timpul (Los) și spațiul (Enitharmon). Primul vers al poemului, șters ulterior, fusese: "This is the Song of Eno . ("Acesta este Cîntul lui Eno . Blake a oscilat, așadar, în a atribui poemul lui Eno sau lui Vala. De altfel, primele circa 180 de versuri (primele 6 pagini din manuscris) au fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
This is the Song of Eno . ("Acesta este Cîntul lui Eno . Blake a oscilat, așadar, în a atribui poemul lui Eno sau lui Vala. De altfel, primele circa 180 de versuri (primele 6 pagini din manuscris) au fost în întregime șterse și rescrise. Erdman a descifrat primele trei versuri șterse: Blake începea cu cuvintele: "This is the wrath of Vala" ("Aceasta este mînia lui Vala"). Apoi Blake a modificat astfel: "1 The Dirge of Enitharmon, which shook the heavens with wrath
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Eno . Blake a oscilat, așadar, în a atribui poemul lui Eno sau lui Vala. De altfel, primele circa 180 de versuri (primele 6 pagini din manuscris) au fost în întregime șterse și rescrise. Erdman a descifrat primele trei versuri șterse: Blake începea cu cuvintele: "This is the wrath of Vala" ("Aceasta este mînia lui Vala"). Apoi Blake a modificat astfel: "1 The Dirge of Enitharmon, which shook the heavens with wrath, / 2 And thus beginneth the Book of Vala, which
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu știu dacă lașitatea sau trădarea erau chiar ceea ce spun numele lor..., nu știu dacă, încălcîndu-le, chiar le încălcam... Gh. P. unu: Ei, cum așa! Gh. P. doi: ...pentru că granița aceea, părinte, între bine și rău devenise extrem de firavă..., de ștearsă..., de intrată în ceață... Gh. P. unu: Fiule, da poate că nu granița era ștearsă..., poate că privirea ta era... în ceață... Gh. P. doi: Se poate, părinte... Gh. P. unu: Păi, fiule, la spovedanie nu vii să dai vina
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
încălcîndu-le, chiar le încălcam... Gh. P. unu: Ei, cum așa! Gh. P. doi: ...pentru că granița aceea, părinte, între bine și rău devenise extrem de firavă..., de ștearsă..., de intrată în ceață... Gh. P. unu: Fiule, da poate că nu granița era ștearsă..., poate că privirea ta era... în ceață... Gh. P. doi: Se poate, părinte... Gh. P. unu: Păi, fiule, la spovedanie nu vii să dai vina pe altul... Gh. P. doi: Așa e, părinte..., dar omul secretă el, nu știu cum, niște... anticorpi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
al tuturor lucrurilor, al literaturii, al artei, al florii, al parfumurilor, al mobilelor, al pietrelor etc.” Sunt gândurile lui Huysmans dintr-o scrisoare adresată unui prieten. Tot ceea ce melancolicul funcționar, chinuit de ficat, fiere, stomac, de o viață precară și ștearsă nu poate trăi aievea se transferă eroului său. Impactul romanului după apariție (1884) e inimaginabil. Aproape că nu există tânăr șic la Paris care să nu se Închipuie un Jean Floressas des Esseintes, aristocratul introvertit, trăind În splendoarea artificiului. Rememorându
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și a obligațiilor, se Înrudește cu alegerea unei Morale. Se pare că, pe acest plan, Baudelaire și-a satisfăcut acea transcendență pe care o descoperise În sine de la bun Început. Dar e o satisfacție trucată. Dandysmul nu-i decât imaginea ștearsă a alegerii absolute de Valori necondiționate. De fapt, el se menține În limitele Binelui tradițional. E gratuit, fără Îndoială, dar, de asemenea, și perfect inofensiv. Nu răstoarnă nici una dintre legile stabilite. Se vrea inutil și, fără Îndoială, nu slujește la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Încerca să opereze o declasare simbolică. Flaubert, de exemplu, ducând o viață de burghez bogat de provincie, stabilește a priori, că el nu mai aparține burgheziei; el realizează o ruptură mitică cu propria lui clasă, ce apare ca o imagine ștearsă a rupturilor reale pe care le producea, În secolul al XVIII-lea, introducerea scriitorului burghez În salonul doamnei de Lambert, În intimitatea ducelui de Choiseul. Această ruptură va fi jucată, fără o clipă de răgaz, prin atitudini simbolice: veșmintele, alimentația
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la detalii. Personajele acționează de la nivelul unui naturalism amorțit prin psihologizarea sugestivă a acțiunilor și comportamentelor. Decorurile, adesea sordide, din lumea mahalalei, a circului, a proletarilor, a prostituatelor, sunt observate de o privire care, deși captează nuanțe dintre cele mai șterse, este puțin participativă. Paginile cele mai bune se ivesc atunci când atenția naratorului față de realitate (înviorată în câteva rânduri de o emotivitate lirică temperată) pare a se subordona unei mecanici abulice, de un lirism leneș. G. Călinescu observase adâncirea realismului „sub
CORNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286419_a_287748]
-
cuvântului nou și plin de sine; expresia plastică strictă și rapidă a aparatelor Morse”. Se cere „simplificarea procedeelor până la economia formelor primitive”. Efectul scontat va fi o purificare mântuitoare a creației, apariția unui „teatru de pură emotivitate”, „dezbărat de clișeele șterse ale vieții burgheze”, afirmarea unor „arte plastice libere de sentimentalism, de literatură și anecdotă, expresie a formelor și a culorilor pure în raport cu ele însele.” Principii futuristo-constructiviste sunt afirmate patetic și în celelalte reviste de avangardă. Cel mai dinamic animator al
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
1943), poezia e asimilată stării religioase (Poezia). Când își definește stilul prin tendința de a împrumuta vorbelor concretețe materială („unele să miroasă [...], altele să fie dure sau mușchiulate și cu păr animal”), el merge, conștient, în răspăr cu o literatură ștearsă, de simțăminte lâncede. Acțiunea sa de învigorare este susținută prin ceea ce s-a numit o estetică a urâtului. A., gândind panteic, nu a vorbit niciodată de urât, ci de „frumuseți de neant” (Ploaia). Sămânța lui Dumnezeu o află în luceferi
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
atmosferă uneori stranie, evocate și în paginile lui Bedros Horasangian sau ale lui Mircea Cărtărescu. Romanul Fototeca. Temă cu variațiuni (1989) înfățișează viața de redacție din perspectiva unui personaj remarcabil prin capacitatea de a surprinde lumea dincolo de aparenta ei monotonie. Ștearsă, naivă și altruistă, ca și eroinele prozelor anterioare ale autoarei, Coca beneficiază de avantajul unei miopii deformatoare, înmagazinând imagini pe care le ordonează într-un sistem personal de relații cu lumea. Organizându-și fototeca după reguli numai de ea știute
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
fotografie colorată din albumele noastre. Căsătorită cu un diplomat, ea vorbea fără să-și descleșteze dinții și ofta de plictiseală deja înainte de a te asculta. Dar în fotografie deslușeam imediat efectul „petite pomme”. Îi vedeam nimbul pe chipul unei provinciale șterse, vreo mătușă anonimă, căreia nu i se pomenea numele decât când se vorbea despre femeile rămase fără soț după măcelul din ultimul război. Chiar și Glașa, singura țărancă din familia noastră, arbora, în puținele poze care ne rămăseseră de la ea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ambițios, un întreg bulevard purtând amprenta stilului modern. Da, clădirea era o replică îndepărtată a modei de la începutul secolului. Ai fi zis că toate sinuozitățile, reliefurile și curbele acelei arhitecturi șiroiseră pornind de la izvorul lor european și, atenuate, pe jumătate șterse, ajunseseră până în străfundurile Rusiei. Iar în vântul înghețat al stepei, șiroirea aceea încremenise într-o clădire cu stranii ferestruici ovale, cu lujeri de trandafiri decorativi care înconjurau intrările... Planul guvernatorului luminat eșuase. Revoluția din Octombrie a curmat toate acele tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cuprins subit de o bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici suflet naiv, mergea cu fruntea sus, prin ținutul acela plat, rece și șters, pe care-l iubea totuși, numindu-l „patrie”. Părea invulnerabil. O fracțiune de secundă, inima mea a bătut parcă în același ritm cu a lui, învingând frica, fatalitatea, singurătatea. În bravada aceea am simțit un fel de coardă nouă a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmi părea obscur. Am încercat atunci să-i convertesc în ceea ce oamenii consideră valori ale vieții lor: amintirile unor dezrădăcinări intense („De atunci, am văzut lumea întreagă!”, îmi spuneam eu cu o mândrie puerilă), trupurile femeilor iubite... Dar amintirile rămâneau șterse, trupurile, ciudat de inerte. Sau, uneori, răzbăteau prin penumbra memoriei cu insistența rătăcită a ochilor unui manechin. Nu, anii aceia nu erau decât o lungă călătorie căreia reușeam, din când în când, să-i găsesc un țel. Îl inventam în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deschide, și să vezi! Noptosul cimitiriu ce doarme sub coline, Purtând în pieptu-i pacinic atâtea mii lumine Ce s-a stins mie lumea... Bisericuța sântă În care nu preoții, ci vânt și cobe cântă, E sufletu-mi. În el icoane șterse cu fețele pătate Sânt visurile mândre ce le-am avut odată... Cari ca vechi icoane din zilele bătrâne Arătau visuri mândre doară din ceri venite, Ci-n sufletu-mi acuma stau stinse și urâte, Coprind încă ca mumii iconostasul lor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]