1,581 matches
-
de care se află strâns legat cu odgon de vapor și pe care în timpul nopții îl mănâncă crud și viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămâie"21, Algazy "este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurubat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată..."22, Cotadi "este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apa Bahluiului, își luă la revedere de la tovarășul mai vârstnic, care-l povățui să se întoarcă cu el acasă și să lase slujbele târgoveților. Bucuros că a ajuns, omul îndreptă boii spre dugheana lui Ițic, un evreu negricios, cu gura știrbă, care nu se înghesuia la înavuțire, ca megieșii lui. Ziua bună, domnule, rosti bătrânul, scoțându-și căciula din cap și aplecându-se să intre în casa ovreului. He, he, ai gătat slănina, Vasile? se hlizi Ițic, îndreptând un cupon de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să mai spun cuvintele acelea încă o dată! zise el, apoi își umezi buzele. Când primesc salariul. Bucuria lui era contagioasă. — Sunt încântată că merg lucrurile pentru tine, spuse Ashling, sinceră. —Păi, datorită cui? Doar ție. Boo îi aruncă alt zâmbet știrb. Kelvin nu se gândise să îi dea și un dinte, se pare. —Și mulțumiri și lui Jack. E foarte drăguț. Fața lui Boo era acoperită de nerăbdare, așteptând ca Ashling să îl aprobe. —Minunat. Dar era confuză. Când devenise Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu pistolul cu aer comprimat în câinii din cartier și-și făcea praf banii de la Asigurările Sociale pe reviste deocheate și avioane de jucărie. Se ajunsese în punctul în care trebuia să fac ceva cu el și în toți ciudații știrbi care-mi ieșeau în cale în timp ce patrulam mi se părea că-mi apare o viziune de coșmar a sonatului de Dolph Bleichert. Tocmai mă uitam la un trotilat care se bălăbănea pe picioare vizavi de intersecția dintre 3rd Street și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mașina Într-o zonă industrială În paragină, În care se puteau vedea câteva vitrine cu mașini și o parcare pe două nivele. Fu de ajuns ca paznicul să arunce o singură privire către uniforma polițistei pentru a afișa un zâmbet știrb și pentru a ridica bariera, lăsându-i să intre. „ABERDEEN JOURNAL LTD.“ era gravat cu litere aurite pe granit șlefuit chiar lângă ușa rotativă de la recepție, deasupra unei plăci de alamă care prezenta istoria ziarului. „FONDAT DE JAMES CHALMERS ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
simțindu-se Încântat, bucuros și Îngrozit În același timp. — L-am găsit pe Richard Erskine. Insch trase un dosar de pe birou și scoase o fotografie de opt pe șase a unui băiat cu păr roșcat, cu pistrui și un zâmbet știrb. — Dar Peter Lumley Încă lipsește. Nu prea cred să-l găsim la bunică-sa: tatăl n-are legătură cu copilul. Dar vreau să verificăm oricum. Insch mai scoase o fotografie din dosar. Aceasta nu mai era atât de digerabilă: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
două săptămâni? Pe-o lună? Sper să fi fost mult, Dougie, fiindcă Geordie Stephenson lucra pentru Malk Cuțitul. Și când o să afle că i-ai scos un om din joc, o să te jupoaie de viu. Un zâmbet roi În jurul gurii știrbe a lui Doug. — Ești așa plin de rahat. — Crezi? La naiba, Dougie, am văzut câte ceva lăsat În urmă de băieții lui Malkie după ce-au terminat cu câte cineva. Brațe, picioare, puțe... N-ai nici o șansă. Logan Îi făcu prietenos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În Rosemount. Așa că m-am dus p-acolo. Să le fac o vizită. Geordie Încearcă să se dea mare de la-nceput, știi? El e șmecher. Io-s o labă tristă. „Du-te acasă, tataie, altfel Îți rup mufarina...“ Un zâmbet știrb se transformă Într-un hohot care deveni un alt acces de tuse. Doug se lăsase pe spate pe vraful de perne tari de spital, respirând greu. Așa că l-am bătut de l-a luat naiba. Chiar acolo În cameră. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și ciorapi cu sau fără dungă. Sărăcimea și proletarii, cârpe și fiare. Scăpătații (burghezia compradoare), tot felul de lucruri bune la te miri ce. Pendule, covoare, ceasuri de masă, samovare, piulițe de bronz, rame, tablouri, tacâmuri de alpaca descompletate, porțelanuri știrbe, lame de ras, Pall Mall, Lucky Strike, foarfeci de tablă (foarfeci de grădinărit, foarfeci de tăiat părul din nas, șmirghel, spirtiere, chit, motoare, șaltere de porțelan, naftalină, brice, oglinzi, mileuri, mașini de tuns, mașini de cusut, carbid). Într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și mort În casă câteva zile, un week-end Întreg, Între crizantemele galbene, mirosind a mort, cloroform și Mărășești. „Unde-s anii, caii tineri!” când mirosea a lavandă fină, a țigări Victoria și Îl țineai de mână? Un tip slinos și știrb Îi poartă crucea la Înmormântare, „eu am fost prieten cu tatăl dumneavoastră, prieteni adevărați”, așa spune, și când vrei să-i dai o lingură de colivă intră În pământ pur și simplu, se evaporă În cimitirul pustiu, dispare ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
engleză, pentru că se temeau de poveștile pe care le-ar fi putut spune; și copii care tremurau când trebuiau să se așeze la rând pentru cină, pentru doctor sau pentru duș; și bărbați și fete cu ochi obosiți, cu zâmbete știrbe și cu un răspuns gata pentru orice întrebare, o duzină de răspunsuri, doar să le spui pe care voiai să îl auzi. O fată, care avea părul lung și blond și își tot trecea degetele prin el, parcă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
oxigen și pungi cu ser fiziologic. Și feminitatea expusă acolo În Întregime, neavând nici un loc În care să se-ascundă, inundată În lumina puternică a lămpii din spatele medicului, ce făcea totul să pară roz ca o rană, poate ca gura știrbă a unui bătrân, din care se scurgea un sânge Întunecat. În timp ce se lupta În zadar cu el Însuși să alunge imaginea, să nu vadă, să nu audă, să nu ghicească, Tamar Îi spuse Încet: —Ajunge. Liniștește-te. S-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
camerele întunecoase. Sau încremenesc la fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O curvă chioară se plimbă pe stradă în rochie de bal, cu brațele goale. Ea mătură trotuarul cu trena albă a foilor lungi, ca să nu i se vadă „icsul” picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În special nu se poartă În gard, ci În păr. Ca să nu mai pomenesc de faptul că, indiferent ce ar fi fost În realitate, chiar și vierme, dacă deja ajunsese-n epoca bronzului, vietatea l-ar fi lăsat pe Căcădaie știrb și cu momița neconsumată. Ca-n nr. 41 al aceleiași reviste, unde Adrian Păunescu titrează izbitor: „Noua asasinare a lui Ceaușescu”. Îl ia În vizor pe Sorin Dumitrescu care, pe motiv că-i artist plastic, nu a plîns la comemorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unde a aruncat un pumn de bani de aur pe tejghea, cerând să se dea băutură la toți, lui și celor de față, și s-au strâns cu mirare în jurul lui, îi priveau barba țepoasă și ochii goi și gura știrbă în care vărsa cănile cu vin, fără să scoată o vorbă, privindu-i și el, și parcă îl știau de undeva, parcă aducea cu unul pe care îl știau și nu s-au lămurit, dar nu toți, ci doar ăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fără stres!“ Răsfoiesc suplimentul cu neîncredere crescândă. Cum ar putea ceva care te scapă de stres să presupună caramelizarea unei hașme? Ne târâm În continuare spre vest, parcurgem șoseaua suspendată și trecem pe lângă casele roz-cărămizii care defilează ca o dantură știrbă kilometru după kilometru. Pe când trăiam Într-o astfel de casă, Crăciunul era Încă o treabă destul de simplă. Însemna un brad, un curcan dolofan, portocale Într-o plasă portocalie, poate niște curmale lipite Între ele Într-o canoe În miniatură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca niște țurțuri de gheață pe pardoseală. Clara privi cu mâna la gură dezastrul din bucătărie. Frumoasa ei gresie portocalie, pătată ieri de cafea, era acum acoperită (și cu siguranță zgâriată sau chiar zdrelită) de resturile de geam. Pe gura știrbă a ferestrei pătrundeau cu înverșunare apă și vânt. Apă cu miros de vânt turbat și vânt cu miros de apă rece de ploaie. Frumoasa ei bucătărie nu mai era frumoasa ei bucătărie! Era ceva străin și vrăjmaș, care o pândea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ce s-a pe trecut și el o va liniști, ca întotdeauna, cu glasul lui energic și cumpănit, și va rezolva cumva situația neplăcută, ca și cum n ar fi fost. în timp ce ridica receptorul să răspundă, avu din nou în fața ochilor gura știrbă a geamului, într-o formă mare și înspăimântătoare de fluture negru uriaș. La telefon era altcineva. Recunoscu cu greu glasul nazal al domnului Neacșu. — Nu cred c-am nimerit bine, se scuză domnul Neacșu, auzindu-i vocea gâfâită. Aveți treabă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu Slănina, Măslina cu Slănina! Îi era o silă cumplită de ventuza ei, știrbă și rece, ca o gură de pui de rechin, zăcând mort pe o plajă de zăpadă, dar Mesalina avertiza: E prețul libertății mele și al multor teritorii răpite: Trebuie să o faci, nu te codi! Știind încotro bate deșirata aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cuțitul la os prin mulțimea dărilor și prin tot soiul de greutăți pe capul oamenilor, încît nu mai era chip decât să dai cu parul și, sau săi scapi, sau să mori, decât să duci așa viață. La noi, Vodă Știrbei pleacă din domnie lăsând l6 milioane în visteria țării și 3 milioane în cutiile satelor. Nu se potrivește! În Franța toate dările erau date în antrepriză, și antreprenorii storceau toate clasele societății, pentru a hrăni curtea cu trântorii ei. La
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care rezultă apoi slăbiciunea absolută a statului înlăuntru și-n afară. Noi susținem că slăbiciunea statului român înlăuntru e mai mare decât în vremea fanarioților și cu mult mai mare decât în zilele lui Mihai Sturdza sau a lui Vodă Știrbei. Cităm un caz din vremea lui Vodă Caragea. Vestitul George Lazăr trecuse în Țara Românească, deschisese școală și i se deduse numaidecât o boierie. Nu știm acuma cum se făcea pe atuncea dezlipirea de cetățenia austriacă, destul că consulul austriac
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acționarilor și că ea a licuidat îndată ce proiectul de răscumpărare a fost respins. Am rectificat deja această aserțiune și ne grăbim a da și mai mult temei retractării noastre publicând următoarea scrisoare pe care o primim de la prințul Al. B. Știrbei: Domnule redactor, Un articol al ziarului d-voastră din 31 octomvrie asupra Băncii de București a dat ocazie jurnalului "Presa" a face apel la mine ca la unul care a făcut parte din membrii fondatori și administratori ai acestei bance
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și opiniunea publică și-a pierdut toată vitalitatea ei, nemaiavând nici o acțiune pentru a îndrepta adevăratele rele de cari suferim. Primiți etc. Alex. B. Stirbei București, 3 (15) noiemvre 1879. Frumoase într-adevăr și juste sânt apreciațiunile pe care principele Știrbei le face asupra urmărilor polemicei ziaristice, numai ni se va permite a adăoga că nici inventorii sistemei nu sîntem, nici n-am găsi-o proprie întru apărarea intereselor publice daca pana noastră n-ar fi adeseori mânată la această estraordinară
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din 20 noiemvre 1879, pagina 7228, coloana l-ia). * Citind acestea, redactorul "Presei" se simte jignit în amorul său fratern, și publică pe pagina I următoarele: {EminescuOpX 360} Un răspuns jurnalului " Timpul" Deunăzi "Timpul" a fost silit de principele Al. Știrbei să recunoască că a calomniat pe d. B. Boerescu în afacerea Băncei de București. Astăzi va fi silit de d. Lascar Catargiu, cu colegii săi de la 1872, să recunoască că calomniază pe d. C. Boerescu, prin numărul său de la 27
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la o întrebare ce nimeni nu i-a făcut. Pentru aceea ne mărginim la o rectificare. Nu am recunoscut niciodată și nici nu recunoaștem că am calomniat pe d. V. Boierescu; am declarat numai că nu bănuim pe principele A. Știrbei și pe alți oameni onești care au fost luat parte la Banca de București. Dacă "Presa" dorește și alte explicații, nu are decât să ni le ceară. Dacă însă "Presa" se crede în drept de-a bate toba cea mare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]