1,589 matches
-
2000, privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 9 octombrie 2000, "Complex Buftea" situat în orașul Buftea, str. Stirbei Voda nr.36, jud. Ilfov, compus din: Palatul Știrbei, Capela Știrbei, Vila Știrbei, Clădire poartă, Clădire administrație, Construcții speciale, Parc, lac cu terenul aferent a trecut în administrarea RAAPPS și a fost deschis publicului. Moștenitorii legali ai palatului și domeniului, descendenți ai Principelui Barbu Știrbei, sunt Costinescu Tătăranu Alexandru Barbu, Costinescu
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
organizarea și funcționarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 9 octombrie 2000, "Complex Buftea" situat în orașul Buftea, str. Stirbei Voda nr.36, jud. Ilfov, compus din: Palatul Știrbei, Capela Știrbei, Vila Știrbei, Clădire poartă, Clădire administrație, Construcții speciale, Parc, lac cu terenul aferent a trecut în administrarea RAAPPS și a fost deschis publicului. Moștenitorii legali ai palatului și domeniului, descendenți ai Principelui Barbu Știrbei, sunt Costinescu Tătăranu Alexandru Barbu, Costinescu Petre Nicolae
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
Ilfov, compus din: Palatul Știrbei, Capela Știrbei, Vila Știrbei, Clădire poartă, Clădire administrație, Construcții speciale, Parc, lac cu terenul aferent a trecut în administrarea RAAPPS și a fost deschis publicului. Moștenitorii legali ai palatului și domeniului, descendenți ai Principelui Barbu Știrbei, sunt Costinescu Tătăranu Alexandru Barbu, Costinescu Petre Nicolae, Costinescu Tătăranu Gheorghe, Flondor Iancu, Flondor Mircea, Pană Maria Barbara și Hiott Constantin. Cel care s-a ocupat de vânzarea palatului este baronul austriac Jakob Kripp, soțul Ilenei Costinescu Tătăranu, fiica primului
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
și ale rudelor acestora. Din pictura executata în 1890 de Gheorghe Tattarescu, rudă cu familia Știrbeilor, au mai rămas doar fragmente din pictura Maica Domnului cu Isus în brațe, restul picturilor și textul "“Acest sfânt lăcaș fondat de Vodă Barbu Știrbei și soția sa Elisaveta s-a terminat de fiul lor Alexandru Barbu Știrbei în anul 1890”", fiind pierdute. Accesul în capelă se face pe o scară monumentală compusă din două rampe de formă semicirculară, construite din marmură de Carrara. În
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
cu familia Știrbeilor, au mai rămas doar fragmente din pictura Maica Domnului cu Isus în brațe, restul picturilor și textul "“Acest sfânt lăcaș fondat de Vodă Barbu Știrbei și soția sa Elisaveta s-a terminat de fiul lor Alexandru Barbu Știrbei în anul 1890”", fiind pierdute. Accesul în capelă se face pe o scară monumentală compusă din două rampe de formă semicirculară, construite din marmură de Carrara. În Capela Palatului, care cuprinde un cumul de elemente gotice, bizantine și renascentiste, au
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
scară monumentală compusă din două rampe de formă semicirculară, construite din marmură de Carrara. În Capela Palatului, care cuprinde un cumul de elemente gotice, bizantine și renascentiste, au fost înhumate următoarele persoane din Neamul Știrbeilor: În 1992, în capela familiei Știrbei regizorul Francis Ford Coppola a filmat câteva scene din filmul „Dracula”. În 2002 capela a fost spartă și sicriele vandalizate de către niste băieți de 15-16 ani. Căutau aur, pietre prețioase, odoare bisericești, neștiind ca domnitorul Dimitrie Știrbei și nici urmașii
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
în capela familiei Știrbei regizorul Francis Ford Coppola a filmat câteva scene din filmul „Dracula”. În 2002 capela a fost spartă și sicriele vandalizate de către niste băieți de 15-16 ani. Căutau aur, pietre prețioase, odoare bisericești, neștiind ca domnitorul Dimitrie Știrbei și nici urmașii lui nu au fost înmormântați astfel împodobiți. Din cele 12 sicrie, în care odihneau descendenți și rude ale celebrului neam, au mai rămas întregi doar trei. În spatele capelei, într-un fel de groapă comună, sunt aruncate de-
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
prin remotorizare, din ICAR M23b, care era construit la fabrica ICAR pe baza unei licențe a aparatului Messerschmitt M23b. Avioanele destinate școlilor de pilotaj erau cu două locuri, dar, la comandă, cum au fost de exemplu avioanele construite pentru Marina Știrbei (YR-MAI) și Constantin Suțu (YR-CCI) s-au realizat și avioane monoloc, prin acoperirea postului din față. Locul respectiv a putut fi folosit ca spațiu suplimentar pentru bagaje și pentru rezervoare de benzină suplimentare, care au mărit autonomia avioanelor și au
ICAR Universal () [Corola-website/Science/325728_a_327057]
-
Tei reprezintă un valoros edificiu de arhitectură neoclasică. Tot în Capitală, Palatul Suțu (finalizat în 1835) se remarcă prin stilul neogotic și găzduiește în prezent Muzeul Municipiului București. Început la jumătatea secolului al XIX-lea și finalizat în 1864, Palatul Știrbei de pe Podul Mogoșoaiei, în stil neoclasic, adăpostește astăzi „Muzeul Ceramicii și Sticlei”. Clădirea actualului Teatru Național din București a fost ridicată în perioada 1846 - 1852 după planurile unui arhitect vienez. Între 1857 și 1869 este construit Palatul Universității, clădire care
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
poată privi ceea ce a fost ultima paradă de Ziua Națională, când au defilat în fața lui armata, pionierii și sportivi celebri din vremea respectivă. Prin Hotărârea nr. 571/1992 privind transmiterea unui imobil în administrarea Radioteleviziunii române, imobilul situat în str. Știrbei Vodă, sector 6 București, având denumirea „Muzeul Național”, s-a transmis, împreună cu terenul aferent, din administrarea Ministerului Culturii în administrarea Radioteleviziunii române, în scopul asigurării unui nou sediu pentru Radiodifuziunea română, așa-numita „Casă Radio”. În prezent, este unul dintre
Dâmbovița Center () [Corola-website/Science/319134_a_320463]
-
până nu voi afla loc Domnului și sălaș Dumnezeului lui Iocob“". Lucrările de construcție și decorare ale ansamblului au fost date spre supraveghere lui "Pârvu Cantacuzino", vărul primar al domnitorului. După moartea acestuia în anul 1691, este numit ispravnic "Cernica Știrbei", fost mare armaș. Definitivarea lucrărilor a avut loc în toamna anului 1697, dar biserica mare fusese terminată deja în 1693. Bolțile bisericii fuseseră finisate în iunie 1692, dată după care au fost inițiate lucrările de pictură murală. Iată ce nota
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
Jules află că ei vor fi moștenitorii tronului. În august 2008, scenaristul și regizorul Michael Damian a spus reporterilor de la OK Magazine că "lucrează la un scenariu denumit "Christmas At Castlebury Hall"". Filmările au avut loc la Castelul Peleș, Castelul Știrbei și Palatul Bragadiru și în studiourile MediaPro, București, România în februarie-martie 2011. Director de imagine al filmului este Viorel Sergovici.<br> La 16 iulie, Michael Damian anunță noul nume al filmului: "A Princess for Christmas".
Crăciunul la Castel () [Corola-website/Science/330716_a_332045]
-
cu toate uneltele necesare muncii țărănești, precum și cu un recunoscut statut social de cinste și corectitudine, de pildă „"în timpul foametei din 1917 în magazia familiei Constantin s-a depozitat făina trimisă de Crucea Roșie din Statele Unite”"[3]. Bacalaureat al Liceului Știrbei Vodă din Călărași și licențiat al Facultății de Teologie din Chișinău, promoția 1936. Căsătorit cu Maria Barbu, din Mihai Viteazul, fiica lui Tache și Alexăndrina, de profesie boiangii-piuari. Au avut o fată și 5 băieți. Este hironit diacon la 22
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
amiral român, care a îndeplinit funcția de comandant al Marinei Militare Române (1901-1909). s-a născut în anul 1853, fiind fiul cel mare al ofițerului rus de artilerie Alexandru Koslinski (viitor general român), rămas în Muntenia la cererea domnitorului Barbu Știrbei, ca să ajute la organizarea artileriei călărețe din acel principat și al Anastasiei Argyropol, fiica logofătului dreptății. După absolvirea Gimnaziului român din Brașov și al Liceului "Sf.Sava" din București (1870), Emanoil Koslinski s-a înrolat voluntar în Flotila Română (1872
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
chiar 2 locuri libere (câte unul pe fiecare mal) prin care să poată fi construit ulterior metrou. Se prevedea construirea a 3 linii, între Hipodrom și Piața Unirii (8,2 km), de la Gara București Est până la Șoseaua Academiei intersecție cu Știrbei Vodă (5,5 km) și între Gara de Nord și Piața Victoriei (1,3 km), prin săpături de la suprafață. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a făcut uitată și această inițiativă. În anul 1952 s-a emis o Hotărâre a Consiliului
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
27 de ani, în august 1898, la chemarea Episcopului de București, Mons. Xaveriu Hornstein. Vin 12 Frați. Li se încredințează, din nou, conducerea școlii primare catolice de băieți, din strada Călărași și a unei alte școli, mai mici, în strada Știrbei Vodă. Funcționarea școlilor a fost aprobată de Ministerul Educației Naționale cu autorizația nr. 49.859/1898. În anul școlar 1899-1900, pe lângă școala primară din str. Călărașilor, nr. 12 va funcționa și o clasă preșcolară (grădiniță) pentru copiii sub șapte ani
Frații Școlilor Creștine () [Corola-website/Science/310012_a_311341]
-
însușirea noțiunilor elementare de limba germană. Tot în acel an, Frații deschid și clasa I-a de liceu, care va continua să se dezvolte în următorii trei ani și va fi aprobat de Ministerul Educației Naționale. Localul școlii din strada Știrbei Vodă nr. 122, devenind neîncăpător, în luna septembrie 1900, se închiriază un local potrivit, în strada Popa Tatu, nr. 3. În 1902 Directorul școlii din str. Călărașilor nr. 12, Fratele Egesius, se îmbolnăvește grav. Ultimele lui cuvinte au fost: "Îmi
Frații Școlilor Creștine () [Corola-website/Science/310012_a_311341]
-
și bulevardul Schitu Măgureanu. În partea sud-estică a grădinii este Colegiul Național Gheorghe Lazăr. Grădina Cișmigiu este amenajată în genul parcurilor engleze și are mai multe intrări: două prin bulevardul Regina Elisabeta, două prin bulevardul Schitu Măgureanu, una prin str. Știrbei Vodă. Este clasată pe lista monumentelor istorice din București cu . În 1779, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a două cișmele în București. Prima cișmea s-a făcut pe locul unde este astăzi grădina dinspre strada Știrbei Vodă
Parcul Cișmigiu () [Corola-website/Science/299121_a_300450]
-
str. Știrbei Vodă. Este clasată pe lista monumentelor istorice din București cu . În 1779, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a două cișmele în București. Prima cișmea s-a făcut pe locul unde este astăzi grădina dinspre strada Știrbei Vodă. Balta apărută era un focar de infecție în mijlocul orașului. În vecinătatea acestei cișmele și-a ridicat o reședință Dumitru Siulgi-basa, șeful lucrărilor peste cișmelele orașului, numit și "marele cișmegiu" (din cișmea + sufixul giu). El avea ca principală însărcinare supravegherea
Parcul Cișmigiu () [Corola-website/Science/299121_a_300450]
-
chemat grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena, și însărcinat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasă grădină. Mayer a fost ajutat de grădinarul Franz Harer. După abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu Știrbei, hotărăște să se sape un heleșteu și un canal de legătură cu Dâmbovița. Cel mai important an pentru transformarea grădinii a fost 1852. Pentru prima dată s-a făcut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o sută de "canapele" (lavițe
Parcul Cișmigiu () [Corola-website/Science/299121_a_300450]
-
al Comisiei Mixte de Arbitraj de la Paris (1926-1931), membru al delegației române la Societatea Națiunilor de la Geneva (1929-1931), membru în secretariatul Ligii Națiunilor (1931-1933), ministru plenipotențiar la Haga și Varșovia (1933-1937). La 17 mart. 1944, făcea parte din echipa prințului Știrbei, care începea la Cairo negocieri relative la condițiile armistițiului dintre România și Națiunile Unite. În 1944-1945 era ministrul afacerilor externe în guvernele generalilor C. Sănătescu și N. Rădescu, director al revistei Viața Românească și codirector al gazetei Jurnalul de dimineață
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
muzicală. Este considerat și teoreticianul etnomuzicologiei moderne. S-a născut la data de 13 august 1893 în București, fiind urmașul unei vechi familii boierești din Oltenia, cu rădăcini în neamul Brâncoveanu. Familia sa se mai înrudește cu alte familii celebre (Știrbei, Glogoveanu, Obedeanu, vechii Craiovești). Bunicul său, care purta tot prenumele Constantin studiase dreptul la Geneva și la Paris, s-a ocupat de redactarea legiuirii domnitorului Nicolae Caradja și a fost în Comisia de revizuire a Constituției din 1879. Tatăl său
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
din pricina divorțului de prima soție sau la insistențele episcopului Neofit, sprijinitorul său la tipărirea cărților de cântări pe care le va da la lumină după anul 1840. În timpul șederii la Râmnicu Valcea, Anton Pann a locuit în imobilul din strada Știrbei Vodă (azi Muzeul memorial „Anton Pann”), aflat pe acea vreme la marginea orașului, pe drumul Cheii și al Olăneștilor. Este cea mai veche clădire din Râmnicu-Vâlcea, care mai păstrează stilul acestă de construcție curat românesc, cu specificul zonei vâlcene. În
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
Barbu Dimitrie Știrbei (n. august 1799, Craiova - d. 12 aprilie 1869, Nisa) a fost domn al Țării Românești în perioadele iunie 1849 - 29 octombrie 1853 și 5 octombrie 1854 - 25 iunie 1856. era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu. Era fratele domnului Gheorghe
Barbu Știrbei () [Corola-website/Science/299782_a_301111]
-
de ocupație ruso-turce (sarcină rămasă și după Convenția de la Balta Liman din 1849) și să facă față puterii prea mari avute de comisarii extraordinari. Abia în 1851, după ce țara se înglodase în datorii grele, a putut să obțină retragerea ocupanților. Știrbei, prin economii și controlul sever al cheltuielilor, a reușit să scadă două treimi din datoriile țării și a găsit timp și mijloacele necesare chiar și pentru activități constructive. A ridicat teatrul din București, a redeschis școlile închise pe timpul Revoluției de la
Barbu Știrbei () [Corola-website/Science/299782_a_301111]