3,021 matches
-
și nu vorbeam, am revenit greu pe Pământ la vârsta noastră și-n timpul nostru. Constantin Cojocaru l-a jucat pe Cioranul cu Alzheimer ca pe o frenezie dusă de viitură. Mersul, trenciul, părul, culorile, ba chiar și privirea "acelea știute" erau. Îl caut pe interpretul norocos al lui Cioran, îl găsesc năucit și fericit și-l întreb, galbenă de invidie: R.M.: Cum a fost? C.C.: Cel mai greu lucru - Limba. A trebuit să fac din limba franceză limba mea maternă
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
apare arată că nu e vorba de o simplă eroare de tastare. Ortografia indică o contaminare cu adjectivul englezesc blue - deci tot un fapt de hipercorectitudine, de data aceasta bazat pe o ipoteză etimologică falsă. Cum franceza e din ce în ce mai puțin știută, iar cunoașterea englezei, dimpotrivă, e în plină expansiune, vorbitorii apropie inevitabil pe bleumarin de blue. E posibil ca noua variantă scrisă să corespundă chiar unei pronunții românești populare, simplificate - șblumarinț (care, dacă ținem cont de tendințele fonetice ale limbii și
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
lungul filetelor nervoase, spre creier, de aceea este important locul unde a pătruns în corp. Dacă e o mușcătură de față, perioada de incubație e mai scurtă, dacă mușcătura e la picior, durează mai mult incubația. Ce este important de știut este că s-a renunțat la așa numita vaccinare în burtă. Vaccinul modern se administrază în braț, fiind necesare cinci doze, câte una la 3, 7, 14 și 28 de zile de la momentul primei injecții. Nu întotdeauna este necesară vaccinarea
Cum să ne dresăm frica de câini by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/73698_a_75023]
-
poți uita. Imagini de tribut, venind din măruntaiele unei arte care se naște datoare: "Zilnicul meu tain îl plătesc,/ porția mea de palavră și bală,/ cu ei deopotrivă meschin și lumesc/ aceeași urdoare mă' nneacă și mă spală." (Spovedanie) Lucruri știute și răsspuse, avînd doar măruntul avantaj de-a ieși din fibra unui om în stare să se plece. Nu cu marea trufie rănită a romanticilor cîrpindu-și rana cu tirade, nu cu frumosul sictir al marilor învinși, nici cu nepăsare, nici
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
farsă întunecată a unui destin de castă, ale cărui secrete ucid. Destule referiri la o frumusețe neverosimilă (a Berlinului, în primul rînd), turnate în frumusețea încărcată, parfum de flori funerare, a stilului, presară preludiul acestei vechi închipuiri, ori, poate, întîmplări. Știuta convenție, a muzeului care copiază aleile orașului cu osteneala cu care boala ține pasul cu viața, prilejuiește întîlnirea. E, dandy-ul rătăcit printre cadre ale maeștrilor flamanzi, calcul retușat, iertat de păcate, al unui portret? Și-a vîndut el viața
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
Ca în aproape orice poveste despre demoni și posedați, nu lipsesc exorciștii profesioniști precum Rabbi Sendak (Gary Oldman) care fac pe dracu-n patru să-l dea afară pe Ucigă-l Toaca. Povestea nu aduce nimic nou, dintre efecte cele știute își dau concursul, de la tăieturile abrupte de montaj la figurile emaciate ale demonilor. Altceva decât trucurile clasice care constituie alfabetul de fiori și zbârlituri al genului devine interesant în ecuația terorii, povestea. Ori povestea pentru a se face interesantă aduce
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
care ține mai mult de valorile etice, uneori chiar teziste și sentimentale. Asupra unei opere artistice, însă, nu se cuvine să verși lacrimi, cum mărturisește N. Steinhardt, la un moment dat, că i s-a întâmplat. Categoric, sentimentalismul e, bine știut, de origine psihologică și ucide artisticul. Admirația nu-i lăcrimoasă decât în cazul unor receptori de emoționabilitate în afara esteticului. Moralistul nostru scrie despre obligația artistului de a cunoaște ticăloșiile (firește!), ca acelea, exemplifică el, săvârșite de huligani în metroul din
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
sens transparent. Din sensul general al lui lapsus ("alunecare, scăpare") și din clasicele tipuri (lapsus linguae, lapsus calami, lapsus memoriae), lipsus selectează, prin relația cu lipsă, doar sensul "incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut" (DEX), nu și pe acela de "eroare, inadvertență comisă din neatenție de o persoană care vorbește sau scrie ceva" (DEX). De fapt, lipsus preia chiar semnificația curentă a lui lapsus în româna vorbită (cultă), în care cuvântul se folosește mai
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
că totul e în regulă, dar nu am mai vrut să trăiesc. Am avut norocul să ajung la specialist la timp. Poate că nu aș mai fi fost în viață acum. Știm bine povestea Mădălinei Manole și sunt atâtea povești știute și neștiute", a dezvăluit Andreea Marin, conform agentiadepresamondena.com. Destăinuirea șocantă a avut loc în timp ce invitata interviului periodic, Ileana Badiu, povestea despre momentele crunte prin care a trecut la rândul ei după ce și-a pierdut tatăl, pe cea mai bună
Andreea Marin, dezvăluire șocantă: Nu am mai vrut să trăiesc by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71696_a_73021]
-
ore fiecare, în următoarele ședințe deci, incriminații nu numai că nu au retractat, dar au fost și mai vehemenți decât prima dată, iar Sorin, în loc să-și acuze colegii, cum i se ceruse, s-a solidarizat cu ei. Urmările sunt cele știute: excluderi din U.T.M., exmatriculări. Dar nu mai intru în amănunte, iar acestea pe care vi le-am dat sunt pentru a avea dumneavoastră o imagine mai bogată despre ce s-a întâmplat atunci. Cât spuneți în carte despre acest
O scrisoare (re)găsită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4951_a_6276]
-
cartea a reușit să ajungă la public. Acum, fără ca distribuția să se fi îmbunătățit substanțial, cel de-al doilea volum (Oameni și javre) nu mai cade, orice-ar fi, în gol. Cu atât mai mult cu cât, pe lângă personajele deja știute (de felul lui Sarchisian sau al altora, ca Ionel Roșu și Nae Bujoreanu) apar, aici, personalități ale lumii culturale. Unele, legate strict de epocă (Ion Bănuță), altele, nume încă grele (Arghezi, Stancu, Petru Dumitriu, Crohmălniceanu etc.) Într-o notă, autorul
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
iar critica pe care i-o aduce Călinescu, deși fascinantă ca spectacol al limbii, e atinsă de nulitate, deoarece e hrănită de alte premise decît ale istoricului ieșean. Și totuși Călinescu are dreptate cînd definește istoria literară cu formula bine știută, căci ea e creație propriu-zisă, nu descriere a realității pe bază de raporturi obiective. Constantin C. Giurescu se mărgineș te la redarea seacă și corectă a viziunii lui Xenopol, fără a-l critica sau lăuda. Cît despre eseul lui Că-
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
în româna veche și populară exista și expresia în șatrange „în carouri”. Sunt și alte argumente în favoarea acestei explicații: tabla de șah este folosită și pentru jocul de dame; în traducerea din 1838, se vorbește despre „câmpul bătăliii”, respectiv „ace știută scândură de damă” (p. 145). Or, în bulgară numele jocului de dame este identic cu acela al șotronului: dama. Un alt joc apropiat, în care piesele se așează pe o tablă desenată cu figuri pătrate, este țintarul; la N. Filimon
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
adus numai bucurii am plecat cu autocarul în deplasări spre festivalurile primăverii. Întâi la Buzău. Acolo am avut prima revelație, acolo am înțeles ce nu au știut cei care „fac evenimentul". Pentru că, atunci când Dumnezeu te mângâie pe cap neștiutul devine știut, totul se schimbă, viața ți se descifrează, viața cu sensurile ei adânci și dimensiunile cosmice. Publicul a înțeles asta. Spectacolul lui Dabija este un răspuns la frământările noastre dureroase. Și ale lui, cum spunea Camus: „Uneori trebuie să ne închipuim
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
ediții a fost stabilită a fi ediția a II-a a culegerii, cea în șase broșuri, conținând 166 de cântece, căreia îngrijitorii iau adăugat și cele 8 cântece din ediția I pe care Anton Pann, din rațiuni doar de el știute, le-a omis în cea de-a doua. A rezultat, în urma acestei restituiri, un Spitalul amorului complet, constând din texte și partituri, din păcate așezate de editori într-o ordine misterioasă, alta decât cea din broșurile originale. Partiturile sunt reproduse
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
nu e „o democrație care să poată fi trăită", foștii securiști prosperă (ba chiar se și laudă cu vechile activități), foștii prieteni s-au dovedit, în bună parte, turnători, iar elita intelectuală s-a dezis, din motive doar de ea știute, de subiect: „în alte țări intelectualii se ocupă mai mult de treburile politice, se discută mult mai mult și mai aplicat pe marginea unor teme, ceea ce în România nu s-a întîmplat și nici nu se va întîmpla. Din păcate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6055_a_7380]
-
în litigiu, într-o ridicolă Addenda fără glose explicative și „bizarele" pagini ale lui Urmuz, cel pe care Arghezi îl vedea ca adevăratul autor al piesei Capului de rățoi. Incursiunea detectivistică pe care o propunem aici, prin viața mai puțin știută a lui Urmuz și pe palierele conotative ale textului litigios are drept scop găsirea de invarianți psihanalitici, relictele unei gândiri auctoriale care pot fi amprentele indelebile ale identității autorului lor. Înainte de toate, să ne reamintim un amănunt biografic semnalat de
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
care contează. Cine și ce mai citește În OBSERVATOR CULTURAL din 5-11 august putem citi sub semnătura lui Marius Ghilezan un reportaj care încearcă să răspundă la întrebarea „Cine și ce mai citește pe litoralul românesc?". Situația descrisă este cea știută, dezastruoasă: „Cartea se vinde extrem de prost. Un întreprinzător din Eforie Sud a închis chioșcul după o lună. Vînduse 20 de titluri și acelea la prețuri reduse. În fața Cazinoului, o dugheană albă cu titluri atrăgătoare pentru un anumit public: Neagu Djuvara
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6130_a_7455]
-
întreabă. Hai, Jamal, vrei să dansezi cu mine, noul meu prieten? Am dansat pe melodiile ei disco preferate, privindu-ne unul altuia picioarele, ținându-ne de mână și atingându-ne părul. Mai încolo, după ce ne-am sărutat și eu nam știut ce să fac mai departe - mi se părea prea devreme să mergem mai departe, ca și cum ai mânca toate bomboanele dintr-o dată -am spus: - Vrei să vedem Ultimul tango la Paris sau să luăm mașina până la Keston Ponds și să ne
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
Elena Badea, elena badea Mult savurata salata boeuf, nelipsită de pe masa românilor la marile sărbători, ascunde o istorie nu de mulți știută. Aperitivul își are originea în Rusia, unde a apărut pe la 1860, creat de bucătarul belgian Lucien Olivier la unul dintre cele mai mari restaurante din Moscova, Ermitaj. Rețeta inițială a fost furată de la un bucătar francez, însă era diferită. Ea
Află rețeta inițială de salată boeuf by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62846_a_64171]
-
ale tuturor manuscriselor care nu-și găsiseră editor înainte de moartea lui. Niciunul dintre volumele apărute postum nu mai este însă în circulație. Michael Hofmann a cercetat bibliotecile și a ales bucăți și fragmente despre care crede că - în pofida scăderilor lor, știute și de Lowry care ajunsese să-și numească ironic proiectul irealizabil Sub sub vulcan - fuseseră concepute cu intenția de a fi incluse în marele ciclu: Lunar Caustic, întunecos ca mormântul în care zace prietenul meu, cărți abia schițate, ca La
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
comportamentului obișnuit, din aparența lipsei de consistență. Influența lor e însă covârșitoare: ea neliniștește și stârnește o contra-reacție. Vocea omului banal devine intolerantă, agresivă. Ea nu dorește să sporească spațiul cunoașterii, ci să-l multiplice pe cel meschin al deja- știutului: „I want to make him certain/ That he doesn’t have a burden/ That he doesn’t need a vision/ That he only has permission/ To do my instant bidding/ Which is to SAY what I have told him/ To
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
volum e comentariul însoțitor al autorului, alături de grija de a reda pitoreștile tente ale lexicului de atunci. Parcă te scalzi într-o matcă de cuvinte care, deși par iremediabil ieșite din uz, îți trezesc o familiaritate latentă, de sunete demult știute. Din acest motiv, cartea nu o citești atît spre a te informa, cît pentru a degusta o atmosferă de mirodenii. E un aer mustos și bălțat, sub ale cărui aparențe stinse tresare un spirit de vigoare orientală. Citind epopeea Cîmpinenilor
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
cel mai adesea, ca pe un scriitor de divertisment școlar. Există, însă, oarece motive de a deranja, pe ici, pe colo, o asemenea, puțin măgulitoare, etichetă. O fac, acum, din unghiul unui divertisment mai aproape de gusturile (post)modernității. E bine știută pățania Lordului John, din poezia ce-i poartă numele și care începe cu un foarte à la page „se zvonise prin ziare”. „Leii punții la Lo-kù” sunt o altă prinsoare fără sorți de izbândă. „Stau la rând, dar încurcat”, ispitindu
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
viața devine suportabilă. În ambele cazuri, efortul stă într-un calcul mental și culminează într-o înțelegere: medicul a înțeles patogenia maladiilor, filosoful a priceput conexiunea principiilor. Rigoarea lor stă în cuplarea unei stări de fapt la o schemă dinainte știută. Cu totul altfel procedează un ochi care, observînd lumea, caută s-o descrie cu strictețe. De data aceasta, atenția nu mai e ghidată de tablouri preexistente cărora le caută confirmarea în realitate, ci ea se lasă în seama unor dispoziții
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]