1,715 matches
-
doi porumbei. Atunci Pătru Valdescu tresare și strigă: - Căpitane, evită ispita și întoarce capul de la flacăra pierzaniei! Comoara nu mai este a noastră! Dă pinteni calului și ține direcția porumbeilor! La galop! Călăreții treziți ca dintr-o amorțeală visătoare resimt șuvoiul rece al ploii ce le inundase șira spinării. De groază și disperare se pierd ca două năluci în negura pădurii. Două umbre pătrund ca o săgeată pe porțile deschise ale cetății Vâlcelelor, descalecă și dispar în castel pe o scară
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
magnetic, așteaptă să se usuce straiele la soare. Construcții aberante de imperfect, cârduri de particule, atematice groaze, supletivism, forme ionice, aoriste fără augment, misterioase pasive, pronume înviate și regăsite, dualul, uitatul dual, hapax legomena, politeți numai la a doua singular, șuvoaie de cuvinte necunoscute, unele țăndărite metri gratia, alte mai lungi decât e legiuit prin glosare, tmeze, craze, anafore, rejeturi, asindetoane, polisindetoane, chiasme, metonimii. Și deasupra tuturora, zeiască, sintaxa marelui orb. Îți recomandăm Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
Este unul dintre cei care s-au ocupat de Comisia de tăiat hârtii, proiectul Guvernului Cioloș de reducere a birocrației din instituțiile de stat. O birocrație care pleacă de la felul în care funcționează ministerele și instituțiile statului, unde există un șuvoi neobosit de hârtii și unde informațiile vin încă, în era internetului securizat, prin poștă militară. Și care ajunge, mai departe, la cetățeanul căruia i se cere, iar și iar, orice ar face, certificatul de naștere, timbrul fiscal de la Poștă, dosarul
INTERVIU. Consilierul de stat Cristian Ghinea: Primele „victime” ale Comisiei de tăiat hârtii () [Corola-blog/BlogPost/338141_a_339470]
-
Orașul a rămas gol-goluț. Nici măcar porumbeii, atotprezenții șoareci cu aripi, nu mai stau cocoțați pe antene. Traficul e aproape inexistent, doar din case curg șuvoaie umflate de arome de prăjituri, ambuteiaje de mirosuri. Oamenii rămași în urbe au din ce trăi, soba le aruncă bulgări de căldură, se uită leneși, ca orice ființă superioară, socială, deținătoare de limbaj articulat, la balet pe gheață, cel mai
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
Recomandări Când am mâncat prima dată desertul ăsta aveam senzația că-i complicat rău, că ai nevoie de cel puțin o baghetă magică pentru a face o prăjitură din care să izvorască șuvoi de ciocolată topită. M-am înșelat. E atât de simplu să faci chocolate lava încât mi se pare că am irosit o bună parte din viață având tot ce-mi trebuie la îndemână. Vă spun, puteți să vă descurcați perfect
Rețeta lui Hădean Chocolate lava, un desert spectaculos de simplu [Corola-blog/BlogPost/100825_a_102117]
-
Eu am lăsat lumina să curgă peste tot Să mă-mbăiez cu ea în noaptea care vine, Prin amintiri de seară și visele să pot Să le așez în rama dorinței pentru tine. Eu am lăsat lumina să curgă în șuvoi, În ceasuri lungi de toamne,de cețuri și ninsoare, Ca o sclipire-adâncă pătrunsă peste noi, În dimineți ce vin,în dimineți cu soare. Eu am lăsat să curgă doar noaptea înspre noapte, Lumina am oprit-o în unduiri de șoapte
EU AM LĂSAT LUMINA... de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342779_a_344108]
-
Eu am lăsat lumina să curgă peste tot Să mă-mbăiez cu ea în noaptea care vine, Prin amintiri de seară și visele să pot Să le așez în rama dorinței pentru tine. Eu am lăsat lumina să curgă în șuvoi, În ceasuri lungi de toamne,de cețuri și ninsoare, Ca o sclipire-adâncă pătrunsă peste noi, În dimineți ce vin,în dimineți cu soare. Eu am lăsat să curgă doar noaptea înspre noapte, Lumina am oprit-o în unduiri de șoapte
EU AM LĂSAT LUMINA... de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342779_a_344108]
-
rostogolirile se duc pe-alunecos făgaș cu toate-mpotrivirile din vânt? Doar cântul cardinal îi este asumatul legământ. Îmbrățișează huma pân’ la pierderea de sine, prin pietre, prin nisip, prin rău și bine, curg în firescul exprimării răspunsurile faptelor, cuvintele, șuvoaiele din mine. Vezi cursul căutării apei în poemul țărmului, vărsarea în lumină? Fii binecuvântat, tu, râule, spre marea ce te-animă! La fel e și-n iubire, glăsui un pârâiaș ușor. Manifestările cuprind în sensul lor chemarea sufletului oglindită-n
RÂUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342940_a_344269]
-
e bine ... Și pune-mi pe creștet cunună , Ca gânduri frumoase să am ! Să fiu eu , smeritul din umbră , Să fiu ploaia căzută la geam ... Să fiu eu , călătorul din stele, Cu dragoste către Tine să vin, Să - mi fie șuvoi de lumină ființa , Povară- mi sufletul plin ... Să- ți aud în șoaptă chemarea , Să- mi picuri dulceața în vis Și triluri de păsări suav să-mi îngâne Dorul de Tine nestins ! În jur risipește-mi culoare Și flori risipește-mi
RUGĂ ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343222_a_344551]
-
rostogolirea iubirilor Apar privirile Lerului. Cu bulgări de frumusețe Ochii din interior se luminează, Păstorul zborului dă binețe Și tot ce oferă durează. Înfloritul Duh rodește Mult așteptata mântuire. Înțelepciunea pășește Spre eterna-i dăruire. FERESTRE DIVINE Sinele, zilele trec șuvoi prin Rănile zborului, speranță. Îmbrăcați cu haina viselor Pășim pe drumuri neîntoarse. Cătușe sunt patimile ascunse, Cicatrici pe chipul anotimpurilor. Nesmerit, chipul rodește Spinii ce-nțeapă sângele. Albastrul din inimă nu-l schimba, În negrul rătăcitor de ecouri Roua stelară
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
medicală și aștepta să apară nene doctorul Gabi, sigur el o să-i aducă mamei un zâmbet. Lacrimi grele începură să-i ude obrajii Laurei, încerca să se stăpânească de dragul lui Ionuț, dar acestea nu voiau să asculte și-i cădeau șuvoi, nodul din gât o strângea, o sufoca, simțea nevoia să urle, să se descarce de toată suferința strânsă. Lumea ei se sfărmase, trecutul o urmărea din umbră, va putea oare să-l lase în urmă și să privească doar la
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]
-
Ploua și tu-mi spuneai că mă iubești La pieptul tău mă dezmierda zenitul Azi plouă iar dar tu pe unde-mi ești Din picături să-mi semeni anotimpul ? Ploua iar norii grei mă întristau Când negri se zbăteau născând șuvoaie Azi plouă iar deși-i senin și cald Iar stropii cad pe flori a-mbrățișare. Ploua și printre tunete rosteai Solemne jurăminte de iubire Azi plouă iar și tună peste plai Dar jurământul tău e amintire. Ploua și fulgerele zarea
PLOAIA ȘI TU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340152_a_341481]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TIMP NECUNOSCUT Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului bate-n vânt șuvoi de ploaie mă îngândură gândirea, apa-n vale face zoaie și-mi spală de tot trăirea, la hotare cruci de piatră, răvășită-i țărna udă, doi țigani mută o șatră pe-un pavaj de lume crudă, astăzi mai cerșesc un
TIMP NECUNOSCUT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377414_a_378743]
-
fac cărămizi? Te-ai prostit de tot, femeie! Ce-am fost eu la viața mea și ce vrei tu să ajung acum! Cărămizaru’ satului! Ha, ha, ha! Vindem de lângă terenu’ acela, că și așa nu-i bun de nimic. Curg șuvoaiele, cu lut cu tot, când vine toamna... ...În toamna anului 1994, până să se prezinte la școală, Gavrilă a avut, absolut întâmplător, prima sa aventură cu o femeie. Împlinise de curând 16 ani. Ziua era pe sfârșite și o parte
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
Ionuț se agăță de gâtul ei fericit și o strângea tare, tare de tot, era mami lui și numai a lui. Își lipi obrăjorul de al ei și îi șopti: - Mami, eu te iubesc până la stele! Lacrimile începură să curgă șuvoi din ochii frumoși și atât de triști ai Laurei. Încercă să-și stăpânească suspinele care puseră stăpânire pe ea din belșug, dar amalgamul de sentimente care-i bulversau sufletul erau mai puternice. Își strânse cu putere în brațe puiul, își
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
aurul pământului mi s-a așternut în ceardacul casei unde mă aștepta mama cu ușa deschisă și de unde ieșeau arome de mere struguri pâine... și palmele care mi-au cuprins fața și sărutul acela prelung pe obraji mi-au revărsat șuvoi de căldură dar și de lacrimi când am auzit-o , badaprosti că am ajuns să te mai văd!” amintirile ... Citește mai mult Niciodată n-am fost mai bogatăca în această toamnăcând tot aurul pământuluimi s-a așternutîn ceardacul casei undemă
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
din copilărie. Cum bătea el toba, tată, Fie îi musai, fie nu Și striga în gura mare, Să se audă îndepărtare, Să votăm cu Pâclișan, Ba cu Coltor, că-i primar, Să urcăm în podul șurii, Că la noapte curg șuvoaie, Apele ce o să ploaie, Că o să vină viitura Și o să treacă peste dig, Să plecăm acum de acasă, Cât mai este puțin timp. Mi-amintesc cum povestea, Că a murit Drăghici bătrânul Și cum deloc nu-i plăcea, Ungurii să
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
încă din copilărie.Cum bătea el toba, tată,Fie îi musai, fie nuși striga în gura mare,Să se audă îndepărtare,Să votăm cu Pâclișan,Ba cu Coltor, că-i primar,Să urcăm în podul șurii,Că la noapte curg șuvoaie,Apele ce o să ploaie,Că o să vină viiturași o să treacă peste dig,Să plecăm acum de acasă,Cât mai este puțin timp.Mi-amintesc cum povestea,Că a murit Drăghici bătrânulși cum deloc nu-i plăcea,Ungurii să-i ardă
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se aflau ascunse în măruntaiele stâncoase, sub temeliile Muntelui de Foc, chiar acolo unde cele două creste ale muntelui se împroșcau reciproc cu șuvoaie de foc și pucioasă precum doi uriași dragoni înfuriați și se băteau în capete încă de la facerea lumii. Muntele nu se zărea din cauza întunericului și ceții ce acoperea totul, asemeni unei perdele. Se auzeau însă în depărtare bubuiturile clocotitoare ale
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
lui și îi acordă o șansă de izbăvire. Ochii ei îl priveau sfidători, aruncându-i fulgere verzi, care-i străpungeau privirile negre penetrându-i inima cu un foc arzător nemaitrăit până atunci. Focul acelor priviri îl simțea transformându-se in șuvoi de arzător de pasiune și dorință, revărsându-i-se cascade în vene și îi cotropindu-i toată ființa. Era ceva ca o vrajă fulgerătoare, asemeni zborului Săgeții de Argint căruia nu i se putea împotrivi. Făptura aceea fantastică prinse glas
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
fi. Oricum, el nu l-ar crește singur pe Ionuț, sigur vrea să-mi forțeze mâna ca să mă reîntorc la el. Nici cu aur să fie și nu îl mai vreau! Își frângea mâinile și lacrimi de durere îi curgeau șuvoi. Mama Ioana și Angela priveau și ele cu disperare, nu știau ce să mai zică. Angela o îmbrățișă și încercă să-i ridice moralul. - VA URMA - Referință Bibliografică: D E S T I N E - ep.22 - / Luchy Lucia : Confluențe
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378849_a_380178]
-
mergem.... XXII. ÎNTÂLNIREA, de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017. ...Și omul de zăpadă, în ziua, s-a topit; Acuma plâng în soare și țurțurii la casa, Minuscule izvoare au cursul șerpuit, Și-n plin șuvoi năvalnic, înspre parau se lasă. Se micsoreaza-n crânguri nămeții de zăpadă, Pamantu-si schimba haină și față verde-si pune, Iar sufletul aleargă, ca a dorit să vadă A nu știu câta oară, reală lui minune: E ghiocelul care răsare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
mă vede, spunând curtenitor: -Și-n acest an dau ochii de chipul dumitale? Citește mai mult ...Și omul de zăpadă, în ziua, s-a topit;Acuma plâng în soare și țurțurii la casa,Minuscule izvoare au cursul șerpuit,Și-n plin șuvoi năvalnic, înspre parau se lasa.Se micsoreaza-n crânguri nămeții de zăpadă,Pamantu-si schimba haină și față verde-si pune,Iar sufletul aleargă, ca a dorit să vadaA nu știu câta oară, reală lui minune:E ghiocelul care răsare,-nvingator
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră la margine de drum Ori doar o mică frunză, ori firicel de fum, Cu dragoste-ntreită spre ceruri aș striga - Să fie-n toate, Doamne, numai voința
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
spre nori olimpieniEu, biată semincioară crescută-n buruieni,Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire,Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimiCe spală-ntinăciunea și tăinuite patimi.De-aș deveni și piatră la margine de drumOri doar o mică frunză, ori firicel de fum,Cu dragoste-ntreită spre ceruri aș striga -Să fie-n toate, Doamne, numai voința Ta!... XXIX
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]