4,027 matches
-
din Cluj, dar și pădurile de la marginile sale, iar În depărtare, vreo două crîmpeie de București, Între care Floreasca, dimpreună cu lacurile ei. De Carmen Sylva nu aduc vorba, fiindcă acea ultimă rază din amintirea mea s-a potrivit să țîșnească din cioburile de oglindă ale mării, nu din clipirile orașului. Dar o pată pe fața pămîntului, una măruntă acolo, am zărit-o și de sus. 35 de lei pentru copii și 75 pentru părinți costa avionul de la Satu Mare la Cluj
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înspre șosea, poate ca să mă ocrotească. Ne-am salutat În dreptul uliței lui, iar el a cotit-o spre Jip. Mi-am continuat cursa, am trecut pe lîngă casa noastră, am intrat ca o furtună În curtea din spatele prăvăliei și am țîșnit pe scară În sus la părinții lui Zoli ca să le dau de veste. Dar, minune! Zoli era deja acasă și plîngea În brațele maică-sii. L-au Întins pe masa pe care citea nenea Weisz, iar felcerul, ajuns și el
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
retrăgeau ca să pornească iar În incursiuni, presupuneau traversarea comitatului de Sătmar, pustiirea lui de oameni, vite și recolte, de grădini și păduri. Ca și cum răscoalele, războaiele, Încăierările de la vedenii de sfinți și arătări de draci nu ar fi fost de ajuns, țîșneau parcă de nicăieri, pe caii lor mici și iuți, În expediții de pradă, patrulele zise „de recunoaștere“ ale tătarilor. Nu se revărsau ca-n vechime prin trecătorile munților dinspre răsărit, ci se iveau din apus, ieșind din cetatea Oradei. Le
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nebăgat În seamă, Începea să-și caute el ortacul. Furios că e sîcÎit, băiatul a luat gălușca de fier, a fixat-o pe o muchie de ciment și a izbit-o cu tesla o dată, de două ori. Flacăra care a țîșnit a fost ultima imagine pe care Viorel a văzut-o În viața aceasta. A auzit și detunătura grenadei Înainte de a-și pierde cunoștința. Că grenadă era oul care se ținuse obsesiv pe urmele lui În acea zi, a aflat mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cai, bine ascuns sub dune pufoase, cu cărămizi Încălzite la picioare. Cocișul mîna cu băgare de seamă prin Pădurea Cerha tului. Luneca o vreme Încet. În sanie se tăcea mîlc de frica, iar dintr-odată, omul dădea bici, iar caii țîșneau Înainte ieșind din pădure În latura dinspre Ghirișa. De aici pînă la Pișcari, nu ne mai pîndea nici o primejdie. Dar să te ferească Dumnezeu să fi ajuns la Pișcari vara, după ploaie! Te Înfundai Într-un noroi preistoric, galben și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Domnului, „în spate” și începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, în nici un caz „a spăla”, cum s-a încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia își deschide rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește în semn de prețuire. Lacrimi și mir: două simboluri extraordinare, pe care tradiția patristică le va specula îndelung. Ar mai trebui remarcată și utilizarea verbului haptein de către fariseu, același verb pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ucenicilor: după urcarea Sa la cer, aceasta îi ia locul pe pământ. 6. Maria Magdalena este singurul ucenic prezent la răstignire, apoi la punerea în mormânt și la înviere. Aflându-se în apropierea crucii, ea vede sânge amestecat cu apă țâșnind din coasta lui Isus, sânge ca dar al iubirii, iar apă ca simbol al Duhului Sfânt. În Sinoptice, ea mărturisește despre reala îngropare a Domnului; aici, mărturia ei capătă adâncime, referindu-se la sensul mistic al morții. Din punctul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se vor reuni pentru a fi despărțite, istoria însăși căpătând sau descoperindu-și pentru prima dată valoarea (pozitivă/negativă). Uriel îi descrie lui Ezdra semnele apropierii sfârșitului lumii: soarele va lumina noaptea, iar luna va lumina peste zi; sângele va țâșni din lemn; pietrele vor vorbi; femeile vor naște monștri; apele dulci vor prinde gust de sare; buna rânduială și buna-cuviință vor dispărea și nedreptatea se va întinde pretutindeni. Așa se termină prima viziune. Următoarele două sunt construite după același tipic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În fața judecătorului, de cealaltă parte a mesei, un alt înger ține în mână o balanță. La stânga, în spatele îngerului scrib, ne închipuim noi, un al cincilea înger din „comisia de judecată”, „barbar și crud”, are o trompetă din care, suflând puternic, țâșnesc limbi de flăcări. Faptele sufletelor trec obligatoriu prin aceste flăcări: dacă sunt mistuite, n-au nici o valoare; dacă rămân intacte, se socotesc valabile. Capitolul al XII-lea relatează o scenă de judecată, iar al XIII-lea îi prezintă pe membrii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
părăsit de vlagă. În interiorul acestei lumini se află o mulțime de figuri cu chip omenesc, modificându-și însă necontenit forma și aspectul, închinându-se și cântând într-o limbă total necunoscută. Apoi, un foc înaintează către ei. Iar din foc țâșnește un glas „asemenea glasului unui noian de ape, asemenea glasului mării în furtună” (XVII, 2). Abraham vrea să facă proskynesis (să se arunce la pământ în semn de salut respectuos), dar, notează cu candoare autorul, își dă seama că dedesubt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din pieptul plăpând al moșneagului țâșni o voce ciudată, subțire, care venea parcă dintr-o altă lume. După ce mântui și cu acest cântec, deadul Vasile îi zise mai departe, cu foc și cu suflet, alte cântece, pe care le scotea din găidulca sa ca dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în apropiere, țâșniră alți trei zdrahoni, care îi tăiară orice posibilitate de retragere. Ei, să lăsăm mofturile, tovarășe Popescu, că oameni suntem!... îi șuieră la ureche familiar-amenințător șoferul, mulțumindu-se să-l țină foarte strâns de brațul stâng, în timp ce de brațul drept îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ușa pe care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un sfredel în urechile lui Victor, făcându-l să tresară cuprins de panică : "Salvarea ! Vor să o ducă pe Dora..." Un trecător grăbit se lovește de el după care rostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scânteietoare reverberații. Se trezește într-o anostă cameră de hotel. Prin geam străbate o lumină murdară. Pe noptieră, un ceas ale cărui cifre luminoase arată ora, ziua, data : 17:05, vineri 13 noiembrie. Vineri ! 13 ! Zi a neșansei, a nenorocului ! Țâșnește în picioare ca un automat și începe să tragă pe el hainele risipite în dezordine. "Vineri ! Dora a fost operată miercurii 11 noiembrie, sunt peste patruzeci și opt de ore de atunci ! Ce se întâmplă cu mine ? Unde sunt ? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
luat-o la galop, am presimțit că se întâmplase ceva foarte grav și că nu putea fi vorba decât de Minodora. Înțepenită în picioare lângă masa din holul comun mă aștepta într-adevăr ea, copilul meu adorat. Numele ei a țâșnit cu o forță tra-gică din gura mea : "Minodora ! Minodora !" Nu mă puteam opri din lacrimi, din îmbrățișări, din sărutări. Într-un târziu moment de răgaz, am privit-o. Fetița mea înfloritoare, fetița mea pură și diafană nu mai exista. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
constatat că, în loc de șnur, torentul bazinului era acționat de un lanț de inox. Fără să stea prea mult pe gânduri, Georgică și l-a înfășurat în jurul gâtului și s-a slobozit cu toată greutatea trupului în lanțul ucigaș. Apa a țâșnit cu horcăieli bine cunoscute care s-au asociat cu horcăielile de muribund ale spânzuratului. Acestuia vederea i-a fost ecranată de o culoare spre violet, după care n-a mai văzut, nu a mai auzit și nici nu a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
călător deopotrivă. Așezate cu bună știință într-un anume fel la poala pădurii, localitățile de pe acest traseu sunt apărate de vânturile dinspre soare-răsare, de poluarea industriilor marelui oraș ca și de zgomotele gurilor de foc ale acestuia. Izvoarele din zonă țâșnesc cu ape cristaline cu proprietăți miraculoase pentru vigoare și sănătate, încât, pe drept cuvânt, se afirmă că cine va bea o dată apă din izvoarele de sub colinele Căușului călineștean va rămâne legat de zonă pentru tot restul vieții, unde își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
iar apoi iartă. Peste câteva minute, tânărul, încet de tot, își ajută mama să se ridice de pe pat, spre a face câțiva pași prin încăpere - aceasta se descurcă de minune; practic, era ca nouă! Văzând limpede asta, din ochii amândurora țâșniră și mai multe torente de lacrimi, ce li se rostogoleau peste obraji în jos, unele peste altele. Cu blândețe, Victoria își bătu părintește fiul pe creștet, în semn de reconciliere totală și definitivă. Ei se strânseră în brațe cu putere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mică bisericuță, unde se află înmormântat prințul român George Bibescu (1887), când deodată mă pătrunse un miros urât de carne friptă și de păr. Cercetez și cam la mijlocul cimitirului văzui o casă mare; cu un coș ca de fabrică, de unde țâșneau valuri groase și negre de fum. Era multă lume adunată înăuntru acestei case. M-am strecurat și eu, cum am putut, până înăuntru, ca să privesc ce face această lume tristă și îmbrăcată-n negru. Ce să vezi, prietene? Un fior
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pravoslavnicei credințe, Iași 1806: Cartea I, cap XI, pag. 49 și 51). Iată dar, cum însăși Sf. Scriptură și atâția părinți bisericești proclamă ideea despre puritatea lui Dumnezeu, Carele, ca și focul nu suferă nimic necurat în Sine. De unde dar, țâșnește această răzvrătire a teologilor noștri împotriva Cremațiunii și mai ales a oficierii serviciilor religioase celor incinerați, când ne numesc "păgâni" și "idolatri"? Voi spune: Mai întâi, dintr-un meschin interes material și de breaslă și al doilea, dintr-o totală
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
putem observa la femei, la copii sau la bolnavii mintali. Însă această ierarhizare a psihismului este inadmisibilă, nu numai pentru că ea reia presupoziții care au fost mereu lipsite de fundament, ci și pentru că, dacă viața este viață și dacă energia țâșnește din însăși natura sa, atunci istorialul acestei energii se află în egală măsură în sensibilitate și în inteligență, sporirea sa prin intermediul încercării suferirii sau refularea sa sub formele diverse ale nemulțumirii de sine sunt la toate nivelurile condițiile atât ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aceea. Ochelarii Îi căzuseră pe piept și atârnau de șnurul lor, alături de roșia cruce de Santiago; și ataca feroce, asudat, cu toată țâfna lui teribilă pe care și-o rezerva de obicei pentru versuri, și care, În Împrejurări ca aceea, țâșnea și din vârful spadei. Șarja lui violentă și neașteptată Îi făcu să șovăie câteva clipe pe atacatori, ba chiar reuși să-l rănească pe unul cu o teribilă lovitură care Îi străpunse banduliera de piele a sabiei și umărul. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
capul cu o piatră de moară aruncată asupra lui. Și totuși, spuneam eu, dragi colegi, eu vă pot da doar o palidă și nedesăvârșită reprezentare a tot ce a descris Gustave Doré. în realitate, adică în Biblia lui Doré, sângele țâșnește din gâturile retezate, măruntaiele ies din burțile deschise, creierul se scurge din țestele despicate, femei și copii sunt zdrobiți de stânci. Și așa mai departe. Totul este foarte ciudat și în același timp minunat. Multe fragmente pe care mama mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în țărână, am mai spus eu. Pe ansamblul globului pământesc muntele Ava este doar un bloc puternic de stâncă, alcătuit din aur, cu părți de calcopirită, bucăți mari de piatră acoperite cu morene și o gaură mlăștinoasă, din care a țâșnit un izvor. înțeleg, a spus Manfred, că este vorba de perioade lungi și că tot ce a fost important s-a petrecut cu mult timp în urmă. Dar nu s-ar putea face totuși o știre din toate astea? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]