8,709 matches
-
semeț și-n fiorul amurgului, oglindind printre numeroase sălcii pletoase splendidele stațiuni balneoclimaterice: Mamaia, Eforie (Nord și Sud), Agigea, Techirghiol, Costinești, Neptun, Saturn, Jupiter, Mangalia, Năvodari și alte câteva, care, asemeni unui colier de perle se înșiră de-a lungul țărmului Mării Negre strălucind în luminile călduroase ale astrului ceresc, Soarele. Scăldate de licăririle amurgului, mângâiate de briza plăcută a mării în înflăcărarea asfințitului și a lacurilor cu apă purpurie, înmiresmate de parfumul amețitor și mov al florilor multicolore ce înșiră pretutindeni
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
părea grozav de plicticoasă, dacă observai mai atent, ți-ai fi dat cu siguranță, seama că, în lumina albă-albă de tot a soarelui marea s-a făcut mai albastră decât fusese vreodată. Valurile cele mai domoale se unduiesc încet spre țărmul auriu. În adâncurile mai puțin străvezii ale ei se zăresc vietăți mai mici sau mai mari. O lume ciudată pentru unii, stranie pentru alții, dar la fel de misterioasă pentru toți, uimește privitorii prin diversitatea curiozităților oferite. Valurile spală mereu-mereu, mai puțin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai puțin străvezii ale ei se zăresc vietăți mai mici sau mai mari. O lume ciudată pentru unii, stranie pentru alții, dar la fel de misterioasă pentru toți, uimește privitorii prin diversitatea curiozităților oferite. Valurile spală mereu-mereu, mai puțin sau mai mult țărmul, formând un joc minunat de lumini și aducând odată cu ele foarte multe alge, scoici sidefate, câteodată și mărgean. Marea, ființa atât de vie, atât de primitoare, care i-a învățat pe oameni să folosească mai bine forțele ei, a încetat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fostei doamne Măran. Se apropie de scară. Din lemn masiv, de o strălucire mată, număra doar cinci trepte. Socoti că fără galoși Îi va fi mai ușor. Îi scoase cu ușurința cu care odinioară Își scotea sandalele de plajă pe țărmul Înalt și arid al lacului de la Salinae, năpădit de scaieți și pălămidă, Înainte de a plonja În apa verde, gelatinoasă, sub privirile mute de admirație și spaimă ale lui Rub, Ruth, Ezechiel, Josy, Nathan, Rifka, Abigail, Abner, David, Lea. Apoi, firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aliaj omogen, o mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira și nu o proteja. Punea stăpânire pe ea precum marea În flux pe țărmuri joase și sărace. Omul din fața ei era purtătorul unui mesaj. Ghidul acesta Îi eliberă ființa. Cu toate acestea, senzația pe care o Încerca nu era cea așteptată. Se trezi șovăitoare ca după o Îndelungată convalescență, obligată la mari eforturi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
întorci niciodată. Îți promit. — Nu-mi poți promite asta. — Știu doar c-o să fii bine. Tavernele din jurul taberei au toate felinare multicolore atârnate în verande, ca niște beculețe imense de Crăciun. Noaptea, acestea se reflectă în mare pe tot întinsul țărmului, proiectând pe valuri nuanțe de albastru și roșu și verde și galben. În golful animalelor, marea e lăsată să-și vadă singură de propriile culori. — E așa cum se spune despre soldații care se întorc din război. Peste tot în jurul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
singură mișcare. După acestea, Isamu spuse că era uimit de priceperea lui Tekisui. Tekisui spuse: „Ceea ce ai văzut e doar ideea priceperii sau ne-priceperea. Este totul și nimic, o imagine, un lampadar, un grăunte de nisip de pe-un țărm îndepărtat“. Kenshin, Nibori și Susumu își cerură scuze pentru ignoranța de care dăduseră dovadă, iar Kenshin întrebă dacă se pot întoarce toți trei cu Tekisui în valea sa pentru a-i deveni învățăcei. Tekisui fu de acord și-n felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la mine. — Te simți bine? Am încuviințat din cap. Sunt bucuros, am spus încet. Și-acum unde mergem? Arătă cu degetul spre insulă. — Mda, dar ce-i aia, ce-i cu adevărat? Scout zâmbi. — Acasă. Pe când îi împingeam bărcuța spre țărmul din zare, Ian se uita încruntat peste ape ca un căpitan de vas de modă veche. Ajunseserăm la jumătatea distanței către insulă, când orășele alcătuite din clădiri albe, pătrate începură să se lumineze în seara prăfoasă. În timp ce noaptea se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prea mari și hohotele lui nu erau deloc încurajatoare, mă consolam cu imaginea bobocilor înfloriți în mîini. Ieșeau, consolator, din crăpătura memoriei, narcisele sălbatice. Aș putea să scriu la un roman, plecînd de la tabloul cu cei doi adolescenți pe un țărm increat, de dincolo de țări și de peste mări? Despre un făt-frumos și o fată frumoasă, astralizați deopotrivă? Să scriu la o poveste de dragoste, atemporală, într-un loc care e și nu e România, despre o iubire nu pe paralela 45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
compus pe clapele dinților, genunchilor negri, coastelor mele. Purtam o basma mov, cu bănuți alămii și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm, nu visam lei, ci pe Iordan, ghepardul. El, nu marea, era apa tîrînd o scoică; nu soarele, el îmi arămise sînii în palme, cu palmele. Pixul hîrșîie enervant pe hîrtie cînd scriu toate astea. De la început a fost sfîrșitul, frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Galapagos, în sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți vor fi arătat drumul către țărm, mai puțin una singură! Oamenii-albatroși Din ziua în care a sosit primul bilețel, ea a încetat să mai facă dragoste cu prietenul ei pe puntea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți vor fi arătat drumul către țărm, mai puțin una singură! Oamenii-albatroși Din ziua în care a sosit primul bilețel, ea a încetat să mai facă dragoste cu prietenul ei pe puntea cea mai de sus, sub cerul negru, după ce restul pasagerilor se vor fi culcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cheamă viață, încătușată între tabieturi, stări de anxietate, spitalizări, bârfe și desigur (Revoluția?) renașterea energiilor adormite, păstrate, economisite, păzite, ascunse, nesecretate, nealterate, dar mustind de dorințe și căscate de dor, după cel mai vajnic pirat, naufragiat din oceanul iubirii pe țărmul arid al sufletului său, Mitică Petrache. O rază verde cât un bold o străpunse în ochiul drept și, prin glandele lacrimale, pătrunse în lobul frontal. Aici se opri o clipă să-și tragă sufletul. Și să crească. Până la dimensiunile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din momentul tentativei lor de conștientizare. Simți că... privirea nu-i mai era tulbure, limpezimea îi dădu încredere, încrederea se combină cu o curiozitate fără margini. O foame de a ști, o dorință care ieși din găoacea muțeniei întunecate pe țărmul inundat de lumină a strigătului de a cunoaște. Nu superficial, ca-n răsfoirea mecanică a unei cărți, ci în filigran, aprofundând, răsturnând, nereconstruind, nerăstălmăcind, negând, inventând, închegând fiecare pas, hotărâre, abordare, șlefuite și așezate cu grijă, în creuzetul amestecurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parfumată, ci așa cum o voia numai ea: o plapumă iubitoare. Și molia antediluviană se suci, se-nvârti și, după câteva săptămâni, Insula Mică a Brăilei, unde locuia babornița, răsună de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
împietrite a blestemaților de copii sau se priza cenușa sufletelor arse în iad a strămoșilor care atomizau în codul lor genetic electronii mai scăpătați, își volumizau viitorul pe un iaht evadat din lanțul spiralat al ADN-ului, ca să acosteze pe țărmuri mai liniștite și să aștepte un alt dezastru. Mama 1 și Mioara 2 se amestecară prin mulțimea pestriță. Mioara 1 și Mama 2 se certau. Un cuplu spunea că viața e un cârnat care trebuie agățat fie sus, fie jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu n-aș fi existat, Mitică, m-aș fi inventat. Nu vreau să crezi că delirez sau mă repet, dar oare lespedea de pe piept, care mă apasă tot mai greu, nu înseamnă oare sedimentarea orelor care trec, așa cum aluviunile creează țărmul?! Dacă am de ce să mă agăț înseamnă că sunt un acrobat în siguranță. Dacă îmi va lipsi camera, mă agăț de lespede, dacă îmi va lipsi și aceasta, mă agăț de unda tractoare a iubirii, de forțele magnetice ale Planetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tine. Nopțile și zilele vor fi numărate de la zero în clipa în care îți voi expune mostrele existenței mele închinate dragostei pe care ți-o port. În jur, încălzirea globală va crea Oceanul în care vom pluti. Nu vom căuta țărmul, pentru că e Apă. Nu vom găsi banchize, pentru că ele vor fi Apă. În Oceanul Dragostei, vom fi unul altuia țărm și banchiză. Foamea și setea mea ești tu of, iar mă privește Mama, ochii ei de ghionoaie mă străpung, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dragostei pe care ți-o port. În jur, încălzirea globală va crea Oceanul în care vom pluti. Nu vom căuta țărmul, pentru că e Apă. Nu vom găsi banchize, pentru că ele vor fi Apă. În Oceanul Dragostei, vom fi unul altuia țărm și banchiză. Foamea și setea mea ești tu of, iar mă privește Mama, ochii ei de ghionoaie mă străpung, dar scutul lespezii mă apără, ea e făcută din straturi de așteptare dură, striațiile, nervurile albăstrii sunt venele prin care curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de noi, pus pe seama unui defect de refracție a imaginilor prismei. Orașul era mândru de urâțenia lui. Strâmbătatea gândurilor oamenilor se imprimase acestui oraș, tremura urât, cu tentaculele în evantai al străzilor delirând spre Dunăre. Delirul Dunării se transmisese și țărmurilor, între care mormăia nemulțumită Dihania. Macheta unui arhitect neinspirat cu blocuri în care apartamentele erau cutii de pantofi cu pereții mereu în transformare. Pentru că delirul injectase oamenii cu morbul schimbării: să facem urâtul perfect! Și ca-n jocul de domino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urc. Voiam să-l revăd. Cheamă-le și ele vor veni. Ca-n basmele Fraților Grimm. E de-ajuns să deschizi cartea și îi vei întâlni pe eroi. Dar nu-i mai poți vedea cu ochii de atunci, coborând spre țărmul mării nesfârșite, ți-ai pierdut privirile. Au rămas și ele în urmă. Dacă aș putea să gândesc apa vie, cu care să mă frec la ochi, ca să pot vedea ca atunci. Apa vie e la îndemâna ta, scrie despre ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rămas bun, fluturându-și eșarfele însângerate. Și fetele au urcat în bărci. Capacele au fost trântite cu zgomot și ferecate. Se auzeau gemete și strigăte înfundate, monoxilele se clătinau de zvârcolirile trupurilor, dar mulțimea era atentă la dirijarea bărcilor pe țărmul mâlos până când curenții fluviului le va atrage în larg. După o clipă, contururile eterice ale fecioarelor cu plete lungi pluteau pe deasupra apei luminând noaptea cu trupurile lor de un altfel de aer. Vestalele belșugului, după ce au făcut un cerc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de kilograme de pește, vândut de părinții lor a doua zi în piețe și în tot Cartierul Pisc. Zeul păgân m-a luat de mână și învăluiți în noapte i-am urmărit pe cei doi frați de la poarta casei până la țărmurile Dunării. N-aveau în mână decât o undiță primitivă. Nu vârșe, nu chipcel, nu clonc. Și fără haine, doar în chiloți de baie. Nici borcane cu râme sau sticle cu spirt. Ajunși pe țărm, s-au întins pe nisip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doi frați de la poarta casei până la țărmurile Dunării. N-aveau în mână decât o undiță primitivă. Nu vârșe, nu chipcel, nu clonc. Și fără haine, doar în chiloți de baie. Nici borcane cu râme sau sticle cu spirt. Ajunși pe țărm, s-au întins pe nisip cu ochii spre cerul înstelat. Se auzea parcă de pe celălalt mal un sunet, ca un strigăt de om, pe o notă foarte înaltă, sunetul se prelinse pe apele foșnitoare ale fluviului, ca o panglică albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Liuba că am fost pe aici. Și chiar la Cernagorsk, Satelitu, umflat cât un elefant, urlă de căzură Îngerii din Răi: Ia liubliu tebia, Liuba! Și de la izvoare, Eniseiul îi duse strigătul până la Dudinka, unde se afla Molotov-ul chiar pe țărmul mării Kara. Liuba, simțind un puternic miros de usturoi, întoarse camionul cu 1800 și acesta porni îndrăcit de-a lungul fluviului, în amonte, cale de peste 5.000 de kilometri, dincotro venise duhoarea, fără să știe, nici unul, nici celălalt, că trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]