694 matches
-
pește înghețat. b)Puerto Rosales port vechi de grâu folosit de nave mici, precum și zona private de pescuit. Piloții au baza aici. c)Punta Ancla și Punta Ciguena 2 terminale pentru produse petroliere. d)Puerto Galvan există facilitate pentru descărcarea țancurilor petroliere; marile companii au tancurile lor în apropierea portului, conectate prin conducte la dane de produse finite, produse petroliere și gaze lichefiate. e)Puerto Belgrano este principala baza navală argentiniana, localizată la gură estuarului bazinului portuar și un bazin cu
Portul Bahia Blanca () [Corola-website/Science/307405_a_308734]
-
Aragorn, moștenitorul tronului din Gondor și Arnor, două regate create de către númenoreenii exilați. Aragorn îi conduce pe hobbiți la Vâlceaua Despicată, la cererea lui Gandalf. Între timp, Frodo este grav rănit de către Călăreții Negri, când se aflau pe dealul supranumit Țancul Vremii. Cu ajutorul lordului elf Glorfindel, Frodo reușește să ajungă la Vâlceaua Despicată, trecând râul Bruinen. Călăreții Negri sunt alungați cu ajutorul unei vrăji de creștere a debitului râului, făcută de către lordul Elrond. Cartea I se termină avându-l pe Frodo inconștient
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
fost răspunsul direct la tancul sovietic Ț-34. Prima întâlnire cu un astfel de tanc a fost pe 23 iunie 1941, întrecând în capacitate Panzer III și IV contemporane. Sovieticii nu aveau încă abilitatea tactică să exploateze superioritatea tehnică a țancului Ț-34, chiar și așa au semănat haos în rândurile germane. La insistența generalului Heinz Guderian o echipă a fost trimisă pe front pentru a evalua Ț-34. Caracteristicile țancului sovietic erau: blindajul înclinat, care îmbunătățea grosimea aparentă prin devierea
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
nu aveau încă abilitatea tactică să exploateze superioritatea tehnică a țancului Ț-34, chiar și așa au semănat haos în rândurile germane. La insistența generalului Heinz Guderian o echipă a fost trimisă pe front pentru a evalua Ț-34. Caracteristicile țancului sovietic erau: blindajul înclinat, care îmbunătățea grosimea aparentă prin devierea forțelor de perforare. Senilele erau mai lațe și galeții mai mari, care îmbunătățeau mobilitatea pe un teren moale, si de asemenea tunul de mare calibru. Daimler-Benz (DB) și Maschinenfabrik Augsburg-Nürnberg
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
nou tanc de 30-35 tone, numit VK3002, pentru aprilie din 1942, cu aparentă intenție să-l arate de ziua de naștere a lui Hitler. Cele două propuneri au fost date în aprilie din 1942. Proiectul Daimler-Benz era asemănător cu proiectul țancului Ț-34. Evitând inclinarea tradițională de a crea un proiect complicat, s-a făcut unul simplu care avea multe în comun cu Ț-34, blocul țancului, turela, motorul diesel, suspensiile cu arc lamelar, poziția senilelor și alte caracteristici. Proiectul MÂN
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
propuneri au fost date în aprilie din 1942. Proiectul Daimler-Benz era asemănător cu proiectul țancului Ț-34. Evitând inclinarea tradițională de a crea un proiect complicat, s-a făcut unul simplu care avea multe în comun cu Ț-34, blocul țancului, turela, motorul diesel, suspensiile cu arc lamelar, poziția senilelor și alte caracteristici. Proiectul MÂN era mai convențional, cu o turela mai înaltă și lata situată în partea superioară a blocului, un motor de benzină, suspensie de bară de torsiune și
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
luptă active a fost 1 septembrie din 1944 de 2.304 unități, dar chiar în această lună s-a atins cea mai mare pierdere pe front, 692 tancuri. Exceptând blindajul înclinat și tunul, Panther era un proiect german convențional. Greutatea țancului a crescut de la 35 la 43 tone. Motorul principal era un Maybach HL 230 V-12 de 23 litri cu 700 CP. Motorul propulsa opt roți duble zimțate de oțel și roți de cauciuc pentru fiecare suspensie. Controlul țancului se
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
Greutatea țancului a crescut de la 35 la 43 tone. Motorul principal era un Maybach HL 230 V-12 de 23 litri cu 700 CP. Motorul propulsa opt roți duble zimțate de oțel și roți de cauciuc pentru fiecare suspensie. Controlul țancului se obținea cu ajutorul unei cutii de viteze ZFAK-7-200. Echipa era formată din conductor, operator radio, ochitor, încărcător și comandant. Blindajul era format dintr-o placă de oțel omogen, sudata dar și îmbinata forțat. Modelele originale aveau doar 60 mm blindaj
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
de 50 mm din Zimmerit (material antimagnetic). Tunul principal era un KwK 42 L/70 de 75 mm și cadența 79 focuri și două mitraliere de sprijin MG 34. La început tunul nu avea un calibru foarte mare. Totuși, tunul țancului Panther era unul dintre cele mai puternice din al Doilea Război Mondial, datorită calibrului și lungimii tunului, care asigură proiectilului viteză mare la gură țevii. Viteză mare a proiectilului asigura traiectorie plana (lovitură directă), care de asemenea făcea că lovirea
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
emblemă a Armatei Române (cocarda). În 1950, toate cele 13 tancuri au fost abandonate și înlocuite cu T34/85. T5 Panther era folosit pentru instrucție, manevre militare și în cadrul paradelor, precum cea de pe 1 mai 1948 de la București. Până la introducerea țancurilor de fabricație sovietică, T5 a fost cel mai greu blindat aflat la dispoziția Armatei Române.
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
Aragorn, moștenitorul tronului din Gondor și Arnor, două regate create de către númenoreenii exilați. Aragorn îi conduce pe hobbiți la Vâlceaua Despicată, la cererea lui Gandalf. Între timp, Frodo este grav rănit de către Călăreții Negri, când se aflau pe dealul supranumit Țancul Vremii. Cu ajutorul lordului elf Glorfindel, Frodo reușește să ajungă la Vâlceaua Despicată, trecând râul Bruinen. Călăreții Negri sunt alungați cu ajutorul unei vrăji de creștere a debitului râului, făcută de către lordul Elrond. Cartea I se termină avându-l pe Frodo inconștient
Frăția Inelului () [Corola-website/Science/311485_a_312814]
-
de tancuri foloseau o suprastructura de tip cazemata, tunul antitanc având o miscare limitată în câmp orizontal. Rezultatul era un vehicul ușor, rapid și mai simplu decât un tanc, dar cu un tun de calibru mai mare decât în cazul țancurilor care foloseau același sașiu. Această tehnică a fost utilizată de ambele tabere pentru a obtine capacități antitanc la un cost scăzut. Cu această metodă tancurile învechite erau reînarmate pentru a fi utilizate că vânători de tancuri. Tancul ușor Panzer I
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
capturate au fost montate pe sașiul blindatului Panzer ÎI pentru a crea vânătorii de tancuri Marder ÎI. Ulterior, au fost proiectate vehicule specializate Jagdpanzer, bazate pe sașiul țancurilor, insă dotate cu un tun de calibru mai mare. Jagdpanther folosea sașiul țancului Panther și este considerat a fi unul dintre cele mai bune vehicule Jagdpanzer folosite de Wehrmacht. Sovieticii au construit tunurile autopropulsate ȘU-85 și ȘU-100, bazate pe același sașiu folosit de tancul mediu Ț-34, iar modelele ISU-122 și ISU-152 foloseau
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
și este considerat a fi unul dintre cele mai bune vehicule Jagdpanzer folosite de Wehrmacht. Sovieticii au construit tunurile autopropulsate ȘU-85 și ȘU-100, bazate pe același sașiu folosit de tancul mediu Ț-34, iar modelele ISU-122 și ISU-152 foloseau sașiul țancului greu IS-2. În 1943, industria sovietică trece de la producția de tancuri ușoare că Ț-70 la fabricarea tunului autopropulsat ȘU-76, care folosea același tren de direcție. Deși a fost construit că un vânător de tancuri, ȘU-76 a fost folosit ulterior
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
de a combate tactică Blitzkrieg germană. Unitățile aliate se așteptau să înfrunte o mare cantitate de tancuri pe fronturi relativ înguste; totuși, acest tip de atac rareori a avut loc. Planul anterior războiului nu avea drept obiectiv lupta directă contra țancurilor. Pentru această operațiune existau unități de vânători de tancuri separate, cu o capacitate de a înfunta tancurile inamice de la mare distanță. Vânătorii de tancuri americani trebuiau să fie mobili și puternic blindați. Majoritatea aveau turela, dar aceasta nu avea plafon
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
M4 Sherman britanice au fost transformate în Sherman Firefly, adăugându-le un tun de 17 livre. Acest tun a fost folosit de majoritatea vânătorilor de tancuri de fabricație britanică, precum Achilles (bazat pe M10 Wolverine), Archer, Challenger și în cazul țancurilor experimentale Black Prince. În anii 1950, Marea Britanie a fabricat Charioteer cu un tun de 20 livre instalat într-o turela mare și montat pe sașiul țancului "Cromwell". Singurul vânător de tancuri cu suprastructura de tip cazemata proiectat după război a
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
de fabricație britanică, precum Achilles (bazat pe M10 Wolverine), Archer, Challenger și în cazul țancurilor experimentale Black Prince. În anii 1950, Marea Britanie a fabricat Charioteer cu un tun de 20 livre instalat într-o turela mare și montat pe sașiul țancului "Cromwell". Singurul vânător de tancuri cu suprastructura de tip cazemata proiectat după război a fost Kanonenjagdpanzer folosit de Bundeswehr, care era foarte asemănător vechilor Jagdpanzer din al Doilea Război Mondial. Totuși, apariția rachetelor antitanc teleghidate (ATGM) a condus la dispariția
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
nici o bombă nu a căzut pe oraș, cu toate ca încercări de bombare erau destule. Pe banii orășenilor a fost formată coloana de artilerie „Colhoznicul din Vologda”, în cinstea căreia și în cinstea orășenilor care aveau activitate în lupta este instalat monumentul țancului Ț-34(pe str. Miră). În 1961 primul secretar în Vologda devine A.S. Drîghin. În timpul conducerii lui în Vologda au loc multe schimbări în sfera economică. Șunt inaugurate multe uzine care funcționează și în ziua de azi. În 1976 în
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
soldați. Forțele Antantei au reușit să pătrundă 12 km în doar șapte ore. Erich Ludendorff a numit această zi "ziua neagră a armatei germane". Totuși, după câteva zile, ofensiva a încetinit; unitățile Imperiului Britanic au întâlnit multe probleme cu majoritatea țancurilor lor (cu exceptia a doar șapte din ele). Pe data de 15 August 1918, Generalul Haig a stopat acțiunea și a început să dezvolte planurile pentru o ofensivă nouă în Albert. A doua bătălie de pe Somme (1918) a început pe 21
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
lui. Odată ce apele au început să erodeze relieful acestea au înlăturat stratele unul după altul,iar în văile lor au format defilee. Existența unei succesiuni de roci cu comportare diferită la eroziune a permis sculptarea unor forme interesante (pereți abrupți, țancuri) care întăresc pitorescul regiunii. Solul Depresiunii Petroșani se încadrează în grupa solurilor automorfe și hidromorfe, din care cele mai răspândite sunt cele silvestre podzolite brune și brune galbui. Forma alungită a orașului, cât și izolarea lui de către munții înalți, are
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
(abreviat "StuG III") a fost un tun autopropulsat utilizat de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Construit pe sașiul țancului mediu Panzer III, StuG III a fost vehiculul blindat cu cea mai mare producție din Germania nazistă. Deosebirea dintre Panzer III și StuG III este ca, primul era un tanc cu turela, în timp ce StuG III era un tun de asalt
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
din șofer (conductor), comandant, servant/operator radio și tunar. Fiindcă erau menite să sprijine infanteria, vehiculele blindate au fost dotate cu tunul scurt de 75 mm StuK 37 L/24, potrivit pentru distrugerea fortificațiilor. În primăvara anului 1942, datorită apariției țancurilor Ț-34 și KV-1, StuG III au fost echipate cu tunul de înaltă velocitate calibru 75 mm StuK 40 L/43. În toamna anului 1942, tunul de 75 mm StuK 40 L/48 a fost ales pentru înarmarea carelor de
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
mm StuK 40 L/43. În toamna anului 1942, tunul de 75 mm StuK 40 L/48 a fost ales pentru înarmarea carelor de luptă. Cand StuG IV a intrat în producție la sfârșitul anului 1943, StuG bazate pe sașiul țancului Panzer III au primit numeralul român III în denumire pentru a fi evidențiate de cele construite pe sașiul țancului Panzer IV. Începând cu modelul StuG III Ausf. G, o mitralieră MG 34 putea fi montată pe un scut amplasat pe
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
ales pentru înarmarea carelor de luptă. Cand StuG IV a intrat în producție la sfârșitul anului 1943, StuG bazate pe sașiul țancului Panzer III au primit numeralul român III în denumire pentru a fi evidențiate de cele construite pe sașiul țancului Panzer IV. Începând cu modelul StuG III Ausf. G, o mitralieră MG 34 putea fi montată pe un scut amplasat pe suprastructura, pentru protecție suplimentară contra infanteriei în decembrie 1942. Câteva modele au fost echipate astfel retroactiv. Unele variante produse
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
și reprezentau o țintă dificil de reperat. Echipajele de pe "Sturmgeschütz" erau considerate a fi elită artileriei. Din punct de vedere al raportului cost-eficacitate, tunurile de asalt StuG III au fost mai bune decât tancurile germane. Totuși, ele erau eficiente contra țancurilor inamice numai dacă erau folosite defensiv. Lipsa unei turele era un dezavantaj major pe câmpul de bătălie. StuG trebuia să se rotească cu totul pentru a ținti tancuri inamice fiindcă nu avea turela. Armata germană a folosit însă tot mai
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]