2,322 matches
-
o importantă bibliografie a studiilor despre avangarda istorică europeană, care abordează fenomenul din unghiul ecloziunii sale „periferice”. Istoricul de artă american S.A. Mansbach, spre exemplu, consideră că o mare parte a modernismului a luat naștere la periferiile Europei industriale: Imperiul Țarist (constructivismul), Boemia (unele forme ale expresionismului), România (dadaismul) ș.a.m.d., dadaismul exprimîndu-se mai radical și mai imaginativ la București, Iași, Belgrad sau Zagreb decît la Berlin, Hanovra, Rotterdam sau New York (Modern Art in Eastern Europe. From the Baltic to
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arte la identitatea psihologică și sexuală) este prezent atît în cazul culturii radicale a comunităților naționale tinere - în curs de emancipare, marcate de un retard al dezvoltării și al modernizării -, cît și în cazul imperiilor în dezagregare economico-identitară (Austro-Ungar, Otoman, Țarist) sau al confederațiilor statale recente, precum Italia post-Risorgimento sau Germania wilhelmiană. Atitudinea față de avansul tehnicii și al civilizației industriale îmbracă forme extrem de diverse, de la fetișizare triumfalistă, entuziastă (futurismul) la angoasă apocaliptică (expresionismul), de la militarism revanșard la anarhism, bolșevism și pacifism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
minoră, nepasionată și, mai cu seamă, neagresivă. Câți n-au făcut un merit din toleranța noastră și au transformat o insuficiență în virtute! Adevărata religiozitate este fanatică, profetică și intolerantă; ea înseamnă primii creștini, Inchiziția și Sfântul Sinod al Rusiei țariste. (De aceea, ateism militant există numai în Spania și Rusia.) Cine se pătrunde de revelație nu mai poate tolera nimic în afară de absolutul ei și de realizările lui instituționale. Un om religios - adică unul care-și definește clipele vieții prin religie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mistica lumii urbane, voința absolută a unui salt istoric, discontinuitatea prin revoluție ca o manifestare vitală - sânt elemente care fac din Rusia o țară vitalizantă. Obiectiv vorbind, realitățile sociale de la noi, atmosfera generală a României se aseamănă enorm cu Rusia țaristă. Aceeași decrepitudine și aceeași inerție. Decât, idealurile care au însemnat pentru Rusia o întărire, pentru noi ar putea fi o prăbușire. Viziunea de viață a bolșevismului, universalismul pretențios, într-o țară cu rezistență interioară atât de minoră și cu o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de ce oare acuzații nevinovați mărturisesc vinovăția? De ce le este frică? Cu siguranță, nici cruzimile polițienești, nici pedeapsa supremă, cum se susține uneori. Toți acești oameni (Buharin, Kamenev, Zinoviev și alții) au cunoscut închisoarea, exilul, unii au fost torturați. În fața judecătorilor țariști deveniseră acuzatori înverșunați, transformînd procesul juridic în proces politic. Denunțîndu-se, nu aveau speranța că vor obține clemența acuzatorilor lor. Știau că fuseseră denunțați în mod mincinos. Fuseseră arestați fără să fi făcut nimic rău. Iar de la începutul și pînă la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ca și celelalte principate românești, Valahia și Transilvania, pavăza lumii creștine în fața expansiunii otomane. Basarabia nu era denumirea întregului teritoriu dintre Prut și Nistru. Denumirea de Basarabia se referea inițial la sudul Moldovei dintre Prut și Nistru. După 1812, autoritățile țariste au extins denumirea de "Basarabia" la întreg teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care îl anexase Rusia, pentru a face să intre în conștiința publică, dar mai ales a cancelariilor europene, faptul că această regiune este distinctă și teritorial
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
să intre în conștiința publică, dar mai ales a cancelariilor europene, faptul că această regiune este distinctă și teritorial mai restrânsă decât estul Moldovei, iar locuitorii ei un popor diferit de cel român. În perioada 1812-1917, cât a durat ocupația țaristă, în Basarabia a fost dusă o politică dură de deznaționalizare, colonizare, deportare și teroare. Deși în parte alterat, prin masivele colonizări cu ruși, ucrainieni, bulgari etc., caracterul etnic al Basarabiei a rămas același, românesc. Legăturile dintre Țară și românii din
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ungurii au venit în zonă abia la sfârșitul secolului IX, începutul secolului X. O lungă perioadă, cetățenii celor două popoare au coabitat în condiții normale. Să nu uităm că România s-a aflat la intersecția intereselor a trei imperii: otoman, țarist și austro-ungar. Soarta acestor imperii este cunoscută. La sfârșitul celor două războaie mondiale, România a fost repusă în drepturile sale în majoritatea teritoriilor locuite de români. Să ne amintim că a existat și un Dictat de la Viena, înaintea celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
-om, respectiv om-natură-Dumnezeu, devine unul contractual 4. Faptul este trădat în istoria ecleziastică a sfârșitului de Ev Mediu, când Biserica romană oscilează doar între un „absolutism hierocratic” și „un contractualism conciliar”5. Același lucru s-a întâmplat ulterior în Rusia țaristă. După cum sugerează F.M. Dostoievski în parabola „Marelui Inchizitor”, Biserica - în Apus, dar și în Răsărit - a cedat adeseori celei de-a treia ispitiri a lui Iisus de către diavol: căpătarea puterii lumești. Biserica nu a reușit „să păstreze «regula Evangheliei» în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
s-a convertit la catolicism, măritîndu-se cu ducele d'Albufera, nevastă-mea e catolică" etc. La arheologie o dădea prin numismatică sau făcea nepăsător o mărturisire uimitoare: fusese, de pildă, la Cutais, în Armenia, împreună cu familia Krupenscki, tare la curtea țaristă (tot legătură de rudenie). Pe filologi îi speria la nevoie cu limba țigănească, pe care o vorbea ca chivuțele, după care o dădea pe franțuzește. De notat că pentru Hangerliu franceza era, cu oricâte balcanisme, o limbă spontană, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fie prin ajutarea tuturor forțelor progresiste (adică antiimperialiste). De asemenea, scopurile politicii externe sovietice reflectau rolul mai degrabă tactic, decît fundamental, al ideologiei. Principalul scop era într-adevăr, potrivit lui Kennan, expansionismul. Însă, acest expansionism era considerat în continuarea tradiției imperialiste țariste și era înțeles ca o încercare de a crea zone de securitate și sfere de influență politică dependente de URSS. Expansiunea militară nu era un scop în sine, ci în cel mai bun caz un mijloc pentru hegemonia politică. Pe
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
emoțională, cu o detașare bizară și în același timp sugestivă pentru schizofrenie. 9 Ar fi cazul să ne întrebăm asupra enigmaticului și bizarului Selivanov întemeietorul sectei "scopiților" care propăvăduiau găsirea mântuirii prin castrare. Scoși în afara legii și urmăriți de poliția țaristă o parte și-au găsit refugiu și în Iași, pe strada Sărăriei... nici o prevedere: furturi absurde și inutile, tâlhărie asupra unui trecător, scandal aparent nemotivat într-un local public, fugi fără scop precis. Tentativele de viol nu sunt excepținale, nu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
pentru a menaja susceptibilitățile U.R.S.S.-ului, respectiv ale noilor vecini ex-sovietici, cât mai ales pentru că ar fi putut reaminti, în mod neplăcut, de acuzațiile aduse inițial statului român; căci încă din 1918, diferite autorități autoproclamate în cuprinsul fostei Rusii țariste au denunțat ocupația militară românească, mai ales din Basarabia 81. Acțiunile antisovietice ale românilor au oferit vecinilor răsăriteni un pretext pentru ruperea relațiilor diplomatice cu regatul nostru, dar au constituit, pe de altă parte, un argument solid în relațiile cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
prelungirea prezentului La sfârșitul anului 1918 s-a vorbit, ca și la începutul lui 1990, despre o amplă și presantă tranziție, necesară statului român. Motivațiile erau însă diferite. În primul caz, termenul se referea la transformarea structurilor administrative austro-ungare sau țariste în instituții românești, vizând și adoptarea de noi documente școlare 251. S-au revizuit și manualele, adăugându-se lecții despre ultimul război și despre realizările domniei regelui Ferdinand I. După cum am amintit deja, titlurile oscilau, semnalând diferite opțiuni interpretative. Abia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
relatarea Primului Război Mondial culisa discret spre o istorie mai puțin condamnabilă. Rămânea un război "nedrept", dar nu neapărat și "imperialist". Lecțiile despre "Însemnătatea Marii Revoluții Socialiste" și "Sfârșitul Primului Război Mondial" se reuneau, amintind și de faptul că, lupta "popoarelor asuprite" înlăturase Imperiul Țarist și Austro-Ungaria, favorizând astfel unirea Transilvaniei cu România. Abil plasată, în afara textului principal al lecției, lângă o imagine cu turnul Kremlinului, o propoziție readucea în manual spiritul istoriografiei interbelice: "Astfel s-a împlinit năzuința dreaptă a poporului român, atât din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reprobabil: s-au "reintrodus rânduielile regimului burghezo-moșieresc", provocîndu-se astfel o puternică rezistență din partea autohtonilor 342. Peste cinci ani, elevul ar fi trebuit să învețe cu totul altceva: "la începutul anului 1918, Basarabia, teritoriu care în 1812 fusese încorporat în Rusia țaristă, a intrat în componența României (s.n. C.M.)". După această scurtă notiță, manualul din 1969 continua pe un ton tot mai exaltat despre "Unirea Transilvaniei cu România" și "Încheierea procesului de formare a statului național unitar român (s.n. C.M.)". În povestire
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
apărut chiar un succint istoric al unirii Basarabiei cu România: "după ce la 22 ianuarie/4 februarie 1918 s-a constituit în Republică Moldovenească independentă, la 27 martie/9 aprilie același an, Basarabia, teritoriu care în 1812 fusese încorporat în Rusia țaristă, s-a unit cu România în urma hotărârii reprezentanților aleși ai populației dintre Prut și Nistru"358. Acuzațiile de cotropire și eradicare a luptei revoluționare dispăruseră fără urmă și nimic nu mai umbrea acum unirea. Autorii și-au îngăduit chiar un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
foști prizonieri români din armata Imperiului Austro-Ungar. Un rol important în activarea românismului în Basarabia l-a avut transilvăneanul Onisifor Ghibu. 104 Defecțiunile care transpar în jurnalul lui Mârzescu erau reclamate și de generalul Șcerbacev (încă reprezentant al forței armate țariste pe frontul din Moldova), în conversațiile sale cu generalul Berthelot. Cu toată cenzura, informații în acest sens apăreau și în presa ieșeană, citată de C. Stere. Cu doar câteva zile înaintea proclamării unirii, Ministrul de Finanțe al Republicii Moldovenești acordase
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Manual pentru clasa a XII-a, 1971, p. 279, 282. Este interesant că aceeași propoziție despre provincia din estul țării, se îndrepta clar spre recuperarea denumirii istorice, Basarabia, și a amănuntului că teritoriul respectiv "în 1812 fusese încorporat în Rusia țaristă" (Ibidem, p. 278). Nu se spunea cui aparținuse această regiune până la acel moment, dar cel puțin se făcea încă o breșă în tăcerea impusă manualelor anterioare. 356 Idem, Istoria României. Manual pentru clasa a XII-a, Editura Didactică și Pedagogică
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
corespondent, care scrie despre călătoria sa prin valea râului Ciu, prilej pentru a descrie hidrocentralele și lucrările hidrotehnice de acolo. Într-un stil tipic de propagandă, meritul pentru realizarea acestor lucrări este atribuit eforturilor făcute de bolșevici, deoarece, în timpul regimului țarist, tânărul și talentatul inginer Modest Aleksandrovici V. nu a găsit înțelegere, pentru a i se pune în aplicare proiectele: "Ce păcat! termina corespondentul cu o exclamație ce păcat, că tânărul entuziast n-a trăit până la triumful ideilor sale strălucite, că
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
p. 18. Pentru detalii privind această problemă, a se vedea și Anne Applebaum, Gulagul. O istorie, traducere din engleză de Simona-Gabriela Vărzan și Vlad Octavian Palcu, Humanitas, București, 2011, pp. 29-30. 4 Lagăre au existat în Rusia încă din perioada țaristă, dar literatura concentraționară din secolul al XX-lea relevă, de fiecare dată, superioritatea în atrocitate a lagărelor din URSS. În Arhipelagul GULAG Soljenițîn nu ezită să instituie o polemică deschisă cu două cărți importante care ilustrează situația lagărelor în perioada
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dar literatura concentraționară din secolul al XX-lea relevă, de fiecare dată, superioritatea în atrocitate a lagărelor din URSS. În Arhipelagul GULAG Soljenițîn nu ezită să instituie o polemică deschisă cu două cărți importante care ilustrează situația lagărelor în perioada țaristă, Amintiri din casa morților de F.M. Dostoievski și Insula Sahalin a lui A.P. Cehov. Soljenițîn subliniază înăsprirea considerabilă a condițiilor de detenție, față de regimul blând reprezentat de Dostoievski și Cehov în cărțile lor. 5 Atât V. Șalamov, cât și E.
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de orgolii, dispute ori divergențe personale, au acționat solidar în realizarea unirii tuturor românilor în granițele lor etnice. Nu trebuie uitată conjunctura internațională de atunci, care a favorizat Marea Unire. Prin prăbușirea celor două imperii vecine, la Est fiind cel Țarist, iar la Vest cel Austro-Ungar, în fapt, pe plan internațional s-au eliminat principalii și cei mai înverșunați oponenți ai unificării românilor. Dezmembrarea lor concomitentă a facilitat pe tărâmul diplomației acțiunile conducătorilor și politicienilor români și a permis înfăptuirea unirii
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
centrul Europei, România era un obstacol, devenind una din primele „urgențe” ale „revoluției mondiale”, dar stabilitatea statală i-a permis să depășească o situație fără ieșire, ce putea să compromită actul Marii Uniri. Datorită războiului civil, ce cuprinsese fostul Imperiu Țarist, și a intervențiilor armate din exterior, valul revoluționar ce se revărsa dinspre Răsărit a eșuat în tentativa de bolșevizare a estului Europei, condamnând Rusia Sovietică la izolare. În timp ce România se confrunta cu o situație postbelică dificilă, căci războiul își pusese
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
democrații populare ale Estului se sprijinea pe o triplă minciună: în primul rînd nu era vorba de democrație, apoi ele nu erau populare și, în sfîrșit, pentru că nu se situau la Est. Constituirea glacia˛iunii sovietice și supraviețuirea Imperiului colonial țarist au șocat profund observatorii care uitaseră un aspect esențial: o parte a Occidentului se găsea inclusă, după 1945, în categoria "Țărilor de Est" constituind, de altfel, obiect științific pentru o întreagă serie de politologi specializați în această regiune. După destrămarea
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]