1,198 matches
-
îi flutură în jurul trupului imens, părul alb, tăiat drept și lung, nu reușește să-i îndulcească fața bărbătoasă. Mă aplec și sărut mâna pergamentoasă, care mi se așază apoi, iertător, pe creștet, în vreme ce cealaltă rămâne să se sprijine mai departe, țeapănă, în cârjă. — Să-l sărut și eu pe băiat ! Ce mare ! Ce frumos s-a făcut ! Ptiu, ptiu, să nu-l deochi ! Uite ce frumos e ! Uite ce bine-i stă cu firele astea albe care i-a ieșit ! Așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
facă atenți la vechile direcții ale societății noastre socialiste și la țelurile omului nou care se Întîmplă să fim, dar, așa cum e obișnuit, vorbește mai mult la pereți, are În față o turmă de animale mute, cîteva zeci de trupuri țepene parcate regulamentar pe băncuțe sau valize de lemn. Soarele e În continuare destul de zgîrcit aici sus, stă să plouă, dar veselia e mare și Încep să se lege camaraderii. CÎnd ne Întîlnim la locul de fumat, selecția se face În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ochii, poate din cauza soarelui care Îmi luminează chipul, poate din cauza suferinței, tuns oribil, par mai degrabă subiectul unui experiment gastro-intestinal, În laboratorul unui doctor socialist pentru care etica nu Înseamnă nimic - iată ce poate face mîncarea dintr-un om! SÎnt țeapăn ca un boa. — Ce-ai pățit la degetul ăla? arată spre bandajul murdar. — O infecție. Orice zgîrietură se infectează imediat. Păi de ce nu te speli mai des? — Ei, nu-i așa ușor. — De ce? — N-ai unde. — Da? N-ai? — Cam
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar și unchiul generos din America - un dușman. Iar problema statului comunist e problema noastră a tuturor. Îmi dau seama că e prea tîrziu să mai dau Înapoi. SÎnt mult prea Încordat și un pic cam arțăgos, alunec la vale țeapăn, ca pe-o pîrtie, și nici nu trebuie să-mi facă vînt prea tare. Și ajung Într-o zonă unde nu am ce să caut. Întrebările vin repede, ca și cum omul ar urma o rutină, o schemă pe care a mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai degrabă o ocupație care ni se impune pentru a preveni plictisul și nemulțumirile - pentru că nu prea mai avem ce coase și probabil că În curînd, din cauza luminii slabe a Înserării și a frigului, o să ne coasem Între ele degetele țepene ca niște vreascuri, pline de mici infecții cauzate de igiena precară. Cineva Începe iubită care așteaptă pe un peron și despre o mamă care plînge neconsolată, iar altcineva bate ritmul În valiză. Dar toată treaba iese atît de delicat și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Stancu Îl văd În stare să tragă cu acele tunuri enorme după cine știe ce Dacie ruginită, cărînd clandestin produse agricole, poate chiar un porc sacrificat cu ocazia Crăciunului, la adăpostul nopții, hrană de contrabandă pentru cîteva familii de români. — Ăsta era țeapăn de beat... — De comandantul de baterie zici... cum Îl cheamă?... — Apostol. A ieșit pe platoul pentru apel, cu toate tablourile cu Ceaușescu pe care a reușit să pună mîna, și le-a dat foc... Cornea și Stancu trăgeau de el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
născut cîteva ziare noi și se pare că urmează și altele, că televizorul ne vorbește despre nevoia de alegeri libere și despre Înființarea de partide libere și chestia asta se simte cu fiecare gură de aer liber. Iar eu stau țeapăn, pentru că mi-am propus ca primul meu serviciu de santinelă să stau țeapăn ca un brad, 3 ore bătute pe muchie, o statuie umană, un soldat din gărzile regale de la Palatul Buckingham, ca un exercițiu de voință (sau de stupizenie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne vorbește despre nevoia de alegeri libere și despre Înființarea de partide libere și chestia asta se simte cu fiecare gură de aer liber. Iar eu stau țeapăn, pentru că mi-am propus ca primul meu serviciu de santinelă să stau țeapăn ca un brad, 3 ore bătute pe muchie, o statuie umană, un soldat din gărzile regale de la Palatul Buckingham, ca un exercițiu de voință (sau de stupizenie), din clipa În care sînt plantat de comandantul gărzii și pînă În clipa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întîmplat În urma unor evenimente despre care n-aș putea să jur că nu au fost lipsite de o doză bine calculată de premeditare (aproape ticăloasă, pe alocuri). Stancu dă citire listei cu pentru că-uri din carnețelul personal, cu un aer țeapăn. Deci: pentru că soldatul s-a achitat prost de sarcina de grătaragiu, În tren, și a ars atît mielul, cît și peștele; pentru că Întîrzie În mod regulat la apelul de dimineață; pentru că, atunci cînd tunurile s-au Întors În biutele lor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Patru luni de armată? Îți vine să crezi? Spre seară, stăm În salon și citim presa. Costinel și colegii lui atîrnă de zăbrelele ferestrelor, privind coroanele castanilor, păsările și ce mai e de privit. Doar unul a rămas În pat, țeapăn, cu pătura trasă pînă sub ochi - fixează inert tavanul, lăsînd senzația unui om nelocuit, dus de-acasă. De pe alei vine o rumoare pașnică; e ora mesei și asistentele Încep să adune pacienții din grădini. La un moment dat se ridică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe spate, pieptănându-și cu degetele șuvițele ude, ușor rărite. Discuta cu un bărbat gras ai cărui chiloți de baie erau aproape invizibili sub pântecele proeminent. Bărbatul gras avea o față mare, cărnoasă, boțită, și un păr cărunt, des și țeapăn ca o perie, încă perfect uscat. Cum în acea clipă bărbatul își întoarse capul, George îl recunoscu pe John Robert Rozanov. Reîntorcându-se, din trei pași, îndărăt la bazin, George plonjă din nou în aburul dens. Și Alex îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și pierde vremea. Bineînțeles, vei fi plătit. Părintele Bernard se uită la fața mare, ciolănoasă, a filozofului, la nasul lui vulturesc, flămând de putere, la gura umedă cu buza de jos atârnândă, la ochii galbeni, injectați. Cu părul lui cărunt, țeapăn, creț, și cu capul teșit, semăna cu un bătrân general. Era cu neputință să-l suspectezi de impertinență. Idei de felul ăsta răsăreau dintr-un solipsism nebun, din totala lui lipsă de legătură cu lumea. Părintele Bernard îi răspunse: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nebrăzdat de nici o linie. În această seară și Pearl părea mult mai tânără. Tocmai își spălase părul castaniu, iscând în el reflexe roșietice; îi încadra acum fața, vaporos și pufos. Mâine avea să devină din nou negru opac, drept și țeapăn. Uneori, fruntea smeadă a lui Pearl și nasul subțire, care pornea drept, ca o linie trasă cu rigla între sprâncene și gura subțire, tot dreaptă, arătau crispate, întunecate, ca „bătute de intemperii“. Astăzi, însă, culoarea măslinie a lui Pearl era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Buddha, al cărui chip calm, auster, grav, cu buzele țuguiate și ochii meditativ plecați (creatura gândea) i se părea mult mai spiritualizat decât chipul chinuit al celui crucificat. Preotul se așezase pe un scaun cu speteaza dreaptă și rămăsese țeapăn, cu pleoapele pe jumătate închise și mâinile relaxate pe genunchi. În timp ce mintea măruntă îi divaga, el respira adânc, conștient de mișcarea aerului, de pulsarea lui lentă care devenea mai înceată... tot mai înceată... Întuneric în care o bucurie independentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în trecut, dar și de tot ce scriseseră ei, ceilalți, toți filozofii lui, marii nemuritori; începuse, de fapt, să se îndoiască de întreaga mare antrepriză. Condeiul i se muiase în mână, în mâna lui care, oricum, în curând va fi țeapănă și monstruoasă din cauza artritei. (Nu învățase niciodată dactilografia, o mașină de scris i se părea inhibantă pentru gândire.) Se simțea sătul de lume, de parcă se afla la capătul călătoriei, de parcă era lui apusese și John Robert Rozanov era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în picioare. Își suflă nasul (gest esențial preliminar cântatului) și cântară împreună trei dintre cântecele favorite ale domnului Hanway. Și de îndată ce Emma începu să cânte, se și simți foarte fericit. — Bine, bine, dar nu ești obligat să stai atât de țeapăn. Ți-am mai spus în repetate rânduri, ești un cântăreț, nu un soldat. E drept că unii cântăreți de bâțâie prea mult, dar ție ți-e teamă să-ți schimbi expresia feței și să-ți miști mâinile. Nu mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
jos. În cameră se răspândise un iz de rufărie nespălată. Tom, clipind din ochi, privi prin încăperea care i se părea atât de ticsită de obiecte, încât avea impresia că el și Diane vor trebui să stea nemișcați, cu mâinile țeapăn lipite de trup. La început, nu reuși să zărească vreun scaun, sau șezlongul, acoperit și el cu îmbrăcăminte și cu un șal de lână scoțian care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o garanta. Dar acum arată ca un prăvăliaș de rând, împovărat de griji, zăpăcit, mediocru“. Îi văzu costumul neglijent, cămașa murdară, fața nebărbierită. În același timp, George o analiza pe Alex și se gândea: „Ce-a mai îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și pielea-i atârnă, pătată și uscată, de parc-ar fi murdară, și colțurile gurii îi cad în cele două șanțuri de pe margini, și pleoapele-i sunt maronii și buhăite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uit aiurea. Așa-i căutătura mea! O fi, n-o fi căutătura ta așa, tu să știi că atunci când vorbesc cu tine să privești aici... aici în ochii mei! În timp ce spunea acestea, sergentul gesticula furios, împungându-și ochii cu arătătorul țeapăn ca un cui. Se uita la Toaibă ca o fiară, dar acesta l-a înfruntat pentru o clipă apoi și-a mutat ținta privirii undeva deasupra capului gradatului din fața lui. Acea scurtă privire directă a lui Toaibă a pătruns ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ascultat răspunsul lui Toaibă cu un bob de zâmbet pitulat în colțul gurii și a conchis: Să nu uiți, soldat Toaibă, că din această clipă trebuie să stai pe propriile-ți picioare! Am înțeles, domnule colonel! - a răspuns Toaibă, rămânând țeapăn ca un stâlp. Repaus, ostaș! Toaibă a auzit comanda ca prin vis, atât de încordat era. Gândurile îi roiau în cap ca albinele la urdiniș... „De ce m-o întrebat tocmai pe mine? Și de ce zâmbea? Sau poate mi s-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
adunase grupa și aștepta doar ordinul privind noua misiune pe care urma s-o îndeplinească. Se plimba prin fața grupei ca un leu în cușcă. Când l-a văzut pe Limbosu ieșind din cort, s-a îndreptat spre el cu mers țeapăn, milităros: Sergent Limbosu! De ce ai întârziat? N-am știut că trebuie să fiu treaz la ora asta. Cu cine crezi că stai de vorbă, sergent?! Păi... Păi ce? Aici crezi că te afli la mă-ta pe prispă? Aici ești
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
scorburos și uscat, de o formă ciudată, semănând în același timp cu o paiață și cu o spânzurătoare. Îl năpădiseră urzicile și omizile și rămăsese aproape fără crengi. Cum a pornit vântul, a început să facă un fel de plecăciuni țepene și caraghioase, ca niște temenele de clovn, însoțindu-le cu niște țipete scurte și scâncete ce păreau și tânguire și râs pițigăiat. Zgomotele astea îmi întăreau și mai mult senzația că eram victima unei farse. De fapt, domnilor, mi-e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
perdea veche. Pădurea a izbucnit pe neașteptate în fața noastră când am ajuns în vârful pantei. Era o pădure de arțari bătrâni, planturoși și pe jumătate scheletici. Semănau toți cu arțarul pe care-l tăiasem. Când bătea vântul, făceau aceleași plecăciuni țepene și caraghioase și scoteau aceleași scâncete care, amestecate, formau un vuiet stins. Ceea ce auzisem noi, așadar... Ne-am apropiat. Chiar la marginea pădurii, am dat de o altă colibă. Intrarea era ferecată de o ușă de fier ruginită. Am bătut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să te înăbuș. De ce nu te-am omorât atunci? De ce n-am murit împreună? Mihaela Petrican Aimée a ta. III Am pus scrisoarea deoparte, automat, ca un om care încă trăiește după ce viața s-a scurs din el. Privirea mea țeapănă se lipise de neașteptata ei semnătură. Iscălea: Mihaela Petrican, călcând peste registrul stării civile, pentru a se pune în acord cu simțirea ei. Așadar, trecuse în eternitate ca fiind a mea nu a celuilalt. Oh, am fost atât de bine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de stejar, care era întredeschisă. N-a trebuit decât s-o împing. Am intrat pe un coridor la capătul căruia șiroia pe pereți o lumină ciudată, spectrală. În dreapta și în stânga, se aflau două rânduri de portrete, cu domni foarte severi, țepeni, care mă inhibau. Dând cu ochii de o oglindă, m-am speriat. Eram foarte palid, îmi fugise tot sângele din obraz. M-am grăbit să trec mai departe și am ajuns într-o sală luminată numai pe jumătate. "Oprește-te
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]