4,715 matches
-
și Pontul Euxin, celebrând Dunărea care, departe de a despărți popoare, ea le unește, le dă mâna, zidind Între ele o punte pe care vremurile, războaiele sau catastrofele nau izbutit s-o surpe. Iar sub timbrul celor ce i-au țesut elogiul răzbat cântecele neamurilor riverane: Dunărea ne este mamă, / Pe toți Dunărea ne cheamă..., sau Dunăre, Dunăre, / Drum fără pulbere..., cum spune poetul, cu o formulă care purcede din folclor. Puține ape de pe pământ au biografii atât de pasionante. Dunărea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
apocalipse/ ce se repetă etern" (ibidem). Coloana sonoră e cea uzuală a momentului ^60: "acele țipete, acele lătraturi,/ rătăcind prin tăcerile uriașe, pustii" (ibidem). Sau într-un crescendo ce s-ar vrea muzical (,acele țipete, acele lătraturi,/ strigătul, urletul, hohotul,/ țes împreună un altfel de muzică, ce le topește pe toate" - ibidem), dar care culminează într-un soi de aneantizare acustică: "din ce în ce mai tare, mai tare,/ asurzitor insuportabil distrugător,/ din ce în ce mai încet, mai încet, mai încet,/ șoptit, scîncit, abia murmurat, abia auzit,/ încetînd
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
nebuloasa neoromantică. D-sa se rostește acum deschis, în nume social, atașîndu-se pe neașteptate unor filoane încă mai îndepărtate ale poeziei românești (Arghezi, Cotruș, Goga, Coșbuc), împrejurare ce-i încarcă verbul de un fior al organicității. Canavaua pe care se țese proclamația - căci de așa ceva e vorba - este una mesianic-revendicativă, adusă la zi prin cîțiva termeni inconturnabili în care cristalizează mesajul public: "Al nostru e pămîntul acesta fără viitor./ Al nostru e coșmarul acesta lipsit de cel ce-l visează./ Ai
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
mai veche fiind trecută, cumva, la capitolul „păcatele tinereților”. (Personal, aș fi adăugat-o și pe Ioana Pârvulescu, consacrată recent și ca romancieră, după un număr de cărți fundamentale de istorie literară.) Oricum, aceste „noduri” ale rețelei pe care o țese Al. Cistelecan sunt suficient de tari pentru a justifica opinia sa privind mutația pe care o operează poeții postmoderni, pentru care nu mai există bariere conceptuale între poezie și interpretarea poeziei, între lirică și eseu, între ficțiune și critică. Fiecare
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
o taranca din Cîmpia Transilvaniei, care, neîmplinita în iubire și în viață, ajunge să-și renege și să-și blesteme propriile vlăstare. Că o pînză de paianjen în miezul căreia se află această mamă terifiantă, familiile Sucutardean și Vălean își țes existentele într-o istorie de un veac. Apocalipsa pe care o așteaptă în orice clipă o parte dintre membrii milenariști ai clanului, rigorile religioase și sărăcia adusă de colectivizare croiesc caractere de excepție și destine asemenea. Una dintre cele mai
Veste bună, privind romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, de Marta Petreu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41411_a_42736]
-
lemn). Trebuie spus că secvențele care îl au ca protagonist pe Câinele de lemn - capitole ce alternează constant cu cele în care evoluează Teofil Barbălată - prilejuiesc pagini dintre cele mai frumoase ale cărții. Sunt pagini de rară și sfâșietoare poezie, țesute în jurul unui personaj care încearcă cu disperare, în zadar, să evadeze din falansterul guvernat de teroare (el se cheamă Șantierul, și e înconjurat de „închisoarea din pădurea de pin”, dar mai ales de Mlaștină, în care, „când nu mai încăpeau
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
după Heraclit, explorările mitologice trebuie numaidecât să identifice realitățile mici, neobservabile în banalitatea lor. Paler construiește un întreg mecanism de amprentare al acestor categorii minore. Obsesia, până la urmă, a observației ratate, crește organic și acaparează discursul; ideile se prelungesc și țes din mers argumentele pentru mobilări de interior neașteptate. Cărțile lui Octavian Paler tind să confirme faptul că literatura scrisă de plăcere descurajează. El se pricepe de minune să-și stingă euforiile, iar apoi să se hrănească din cenușa ideilor. La
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
să vadă „ca prin sita unui timp expus pe un ecran, ca un film” și să depene firul epic. Construcție solidă (10 capitole temeinic articulate), romanul, preponderent istoric, beneficiază de o liberă și permanentă circulație a autorului pe firele temporale țesute de acesta între ultimul deceniu al veacului XVIII și anii opzeci-nouăzeci ai secolului trecut, astfel încât cititorul se află când în preajma naratorului George Dorn (un alter ego al autorului?) însoțit de cei doi prieteni furnizori de date, opinii și documente pentru
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
privi”: „Oamenii în alb-negru care revin zoriți acasă în serile de iarnă, după lăsarea întunericului, care se petrece devreme, îmi dau sentimentul că împărtășesc ceva cu ei, că aparțin orașului... Am senzația că ne vom contopi cu visele, cu fanteziile țesute din belșugul de altădată, din edificiile dispărute și din legendele Istanbulului...” De aici și până la ideea străveche de suflet al lumii, de asemănare a tuturor vieților, nu e departe. Bosforul taie cu forța lui, „forța mării adânci, viguroase și agitate
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
-l, la rându-i, pe criticul în piele de memorialist. Autorul analizelor obiective, dar și al jocurilor cu punctele de vedere, își permite, aici, să observe mai liber oamenii, să scape câte o anecdotă, să-și șteargă o lacrimă, să țeasă un regret. Cu plăcere intelectuală și empatie omenească. Apoi, arta memoriei este, prin tradiție, și artă dramatică. Nu sunt doar amintiri, ci un teatru al amintirilor, din care rămân replici acide (Arghezi, aflând că un confrate a suferit, după o
Și scriitorii sunt oameni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4204_a_5529]
-
ouă nu se pun sub cloșcă, pentru că puii născuți vor avea două capete și patru picioare. Mai mult, puii respectivi vor aduce pagubă în familia respectivă. Este mare păcat ca în această zi de sărbătoare gospodinele să spele rufe, să țeasă la răboi, iar gospodarii să lucreze la câmp. Stupii și vitele stau la soare De Buna Vestire, apicultorii scot stupii la soare pentru ca aceștia să fie plini de miere în acel an. De asemenea, și vitele se scot din grajduri
Buna Vestire. De ce nu este bine ca pescarii să arunce mămăligă la pești by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/40304_a_41629]
-
spațiului carceral. „Ultimul mohican” al rezistenței bucovinene, Gavril Vatamaniuc, este și autorul Ultimului partizan, scris împreună cu E. Ianuș și I. Prelepcean. E încântător felul cum personajele lui cresc din aceste oralități condimentate. Sunt create instantaneu scenarii dramatice, în care se țes schimbări de macaz ideologic, căderi, trădări și povești de dragoste. Nu lipsesc - și sunt redate întotdeauna aproape carnal - celebrele închisori comuniste - Aiud, Gherla, Văcărești, Jilava; sunt enumerate metode de tortură, se amintesc intimidările, anchetele, procesele. Prin faptul că d-na
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
celor văzute și nevăzute”. Nu avem de-a face cu simple jocuri ludic-experimentale, ci cu „văluri” (ale Maiei!) ce imprimă adîncime acestei narațiuni polifonice. În centru - privit din varii perspective - se află mereu maleficul Universal, asemenea unui păianjen ce-și țese pînza în care Maia se prinde și din care se zbate, cu disperare, să iasă încercînd să-și dezlege ițele predestinării. Mai multe romane se întretaie aici și se susțin reciproc, într-un echilibru care s-ar fi putut lesne
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
--- Neobositul detractor al lui Freud, Michel Onfray, și-a văzut nu demult tipărite volumele 8 și 9 din monumentala lui „Contraistorie a filosofiei”. Un capitol „demistifică” fără cruțare legendele țesute în jurul lui J.P. Sartre și al Simonei de Beauvoir de către emulii de stânga ai scriitorului-filosof și de către feministele convinse de valabilitatea adagiului care i-a adus autoarei celui de„ Al treilea sex” o tristă celebritate - „nu te naști femeie, devii
AntiSartre și AntiBeauvoir () [Corola-journal/Journalistic/3976_a_5301]
-
și combătut de comunitatea internațională. N. Răducanu NOTĂ : Pentru a nu depăși cele 2500 semne impuse că limită, mă opresc deocamdată aici. (va urma) Vă Dragoș Dragoș sans doute Va Dragoș Tu suiș ta route Fais ton chemin et boucle țes valises Pour que ton rêve se réalise Va Dragoș Sandy s’en doute Va Dragoș Tu suiș ta route Pour que ton rêve se réalise Fais ton chemin, boucle țes valises Și tu veux gagner le bonheur, écoute ton coeur
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
Dragoș Tu suiș ta route Fais ton chemin et boucle țes valises Pour que ton rêve se réalise Va Dragoș Sandy s’en doute Va Dragoș Tu suiș ta route Pour que ton rêve se réalise Fais ton chemin, boucle țes valises Și tu veux gagner le bonheur, écoute ton coeur !! cleo p.s. ți-am pus și melodia..http://youtube.com/watch?v=F6gw56-tcHk @cleo :DDDD made my day... (Apropo de dedicația muzicală a lui Cleo): Au secours!, blogul asta începe
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
-l mai lăsați pe acest mort să se lăfăiască în laudele celor vii, dați-i otrava vieții, pînă la uitare totală, așa cum trec acum prin piața orașului fără să fiu văzut, dar scuipat de ochii din care ies sforile care țes pînza cu care sunt acoperit pînă ce strigătul se face gogoașă de păianjen strivit de piciorul mînios al dumnezeului local care trage zilnic apa peste fruntea lui plină de lesturi cui să-i pese de cîntecul mic, de furnică, în
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
fructe. Și - ce să fac, m-am abținut cât am putut - niște haine. Rochii. Genți. Zdranganele. Chestii de gagici. Prostioare. Ca să aibă de comentat bărbații, care nu se îmbracă și nu se încalță. Ei umblă, demn și resemnat, în cămăși țesute din urzici, cu centuri de sfoară și desculți. Săracii, niște martiri! Foto: jek în the box
Lucruri roz by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18995_a_20320]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului un pom stătea lângă mine și mă privea prin ochii mei ochii lui fugeau și-mi căutau amintirile c-un pom lângă drum ce mă privea rezâmându-și privirea de propria mea privire și m-a țesut în idei și-n priviri o floare frumoasă de pom ce încă mai sătătea lângă mine și mă privea 06-05-2016 cluj Referință Bibliografică: Un pom stătea lângă mine / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24
UN POM STĂTEA LÂNGĂ MINE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373678_a_375007]
-
o fulgeră, Și-ndată a plecat. A mers țăranca și a luat, Din câmp un snop de in, Cu multă grijă l-a topit, Să fie firul fin. A tors cu fusul fir subțire, Apoi l-a-năvădit, S-a pus a țese la război, Și nu s-a mai oprit, Pân” n-a țesut pânza de ie, Primind-o ca pe-un dar divin, Și a făcut o mândră ie, Dar nu s-a mulțumit deplin. Privind în jur,câtă culoare, Iar
NAȘTEREA UNEI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373700_a_375029]
-
Din câmp un snop de in, Cu multă grijă l-a topit, Să fie firul fin. A tors cu fusul fir subțire, Apoi l-a-năvădit, S-a pus a țese la război, Și nu s-a mai oprit, Pân” n-a țesut pânza de ie, Primind-o ca pe-un dar divin, Și a făcut o mândră ie, Dar nu s-a mulțumit deplin. Privind în jur,câtă culoare, Iar a ei ie, albă, A stat de s-a gândit nițel, Și
NAȘTEREA UNEI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373700_a_375029]
-
-un popas într-o mică oază, căci ființa ta tot mai anevoie înaintează. Nu mai poți să ții pasul cu-a ta soartă ce-aleargă mereu fără să îi pese că un înger brun, cu nespusă artă, giulgiul ți-l țese. Mai e doar un strop- lacrimă fierbinte- ce va fi sorbit de cine va-nvinge tocmai când în jur ai atâtea ținte spre-a le atinge. Oare ceri prea mult? Ai dorințe-absurde? Nu mai ești lăsat ca-n visuri să
CÂND TRIST TE NĂRUI TE ÎMBRĂŢIŞEZ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373731_a_375060]
-
făcea că eram iar mică, azi-noapte, Alergând după fluturi, pe aceleași coline Îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapte Și nu mă obosi fugă pe cărări de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste vai de epoci, măsuri țărm pașnic pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea
POEZII TRILINGVE VOL 3 de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373720_a_375049]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ZĂPEZILE IUBIRII Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Zăpezile iubirii Sufletu-mi fulguie precum primăvara Cireșii în floare când ning pe pământ Iarna iar țese naturii podoaba, În al dragostei sunet, cântec tăcut. Alb mi-e veșmântul și versul cu soare Și ninge cu mine iar pe pământ Parcă-s o floare și-mprăștiu petale, Zăpada iubirii în troiene s-aduc. Zâmbet de stele cules-am
ZĂPEZILE IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373742_a_375071]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului La tâmple-adie vânt de primăvară, ochii-mi privesc dincolo de tăcere și-ncerc să plămădesc o altă vară, dar ani mulți și-au luat la revedere. Nu îmi doresc nimic, din disperare, dar anii se tot țes ca-ntr-un război, chiar dacă vârsta-i fată fără zestre, nutresc speranța și-un drum în doi. Pe tâmple se-nfășoară vise virgine, dospite-n mâneca timpului flămând, dincolo de tristețea ce pleacă-vine, pilastrul-speranța ține-al meu gând. Privesc încrezătoare din
PILASTRUL SPERANŢA de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384807_a_386136]