994 matches
-
nu înțeleagă musafirii. Lumea râde. Procesul se oprește. Apoi se amână. Al doilea proces, chipurile, se amână și el. E o rupere de logodnă, dar părțile din proces nu s-au prezentat, fiind prin Germania sau Islanda, cu „afaceri" curat țigănești. Gata, s-a terminat circul, pardon, evenimentul. Lumea iese, jurnaliștii ar mai rămâne. Eu sunt la ușa de la intrare, mă gândesc cum dracu să fac un subiect din halimaua asta. Lângă mine apare o țigancă voinică, mai în vârstă: Dumnitale
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
chiar soața lu' marili rege Cioabă. îmi explică o țigancă, în timp ce- și face repede o cruce, naiba știe de ce." Simpatice par baragladinele astea, cu care ne-a pedepsit Dumnezeu, doar când te uiți de pe margine la circul lor țigănesc, dar nici focul și nici pucioasa, nu ar putea curăța jegul, cu care a acoperit mioriticul popor românesc, popor care i-a primit în mijlocul lui, spre necaz și pierzanie. Poporul român, după părerea mea, nu va putea răsufla ușurat, decât
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai amintește, între timp, de disponibilizările din Poliție? Poate doar el, care salută șmecherește, pe polițai, „La revedere, ne vedem la iarnă, atunci să aruncăm cu șepcile pe gheață!". E uimitor, cât de bine a prins omul acesta jocul acela țigănesc și cât de magistral îl joacă. E uimitor cum, cu iuțeală de mână și nebăgare de seamă, reușește ușor de fiecare dată, când vrea mușchii lui, să livreze un os de ros mass-mediei făcând ca toată suflarea din jur să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
timpurile postdecembriste. Dacă ar fi știut, cine știe dacă nu adăuga și vreun codice în cuvântul său, de la microfonul anilor' '30. Astăzi există tot mai mult tendința, ca mulți dintre contemporani, educați la școala capitalului, sau a filozofiei de viață țigănești, emanată ca un cancer din cel mai mare oraș țigănesc al țării, numit București, să pufnească disprețuitor la adresa semenilor dispuși să facă sacrificii „pro bono", pentru popor. Eforturile unui om, eforturi din care „nu ies bani", par de neînțeles acestor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
adăuga și vreun codice în cuvântul său, de la microfonul anilor' '30. Astăzi există tot mai mult tendința, ca mulți dintre contemporani, educați la școala capitalului, sau a filozofiei de viață țigănești, emanată ca un cancer din cel mai mare oraș țigănesc al țării, numit București, să pufnească disprețuitor la adresa semenilor dispuși să facă sacrificii „pro bono", pentru popor. Eforturile unui om, eforturi din care „nu ies bani", par de neînțeles acestor specimene contemporane care-și spun, „pragmatici". Totuși e mai mare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de construcție, fiindcă la foc stejarul nu face nici trei parale. Dar încă erau destui copaci, umbră cât încape iar hribii apăreau în cale la tot pasul. Spre surprinderea mea am găsit foarte mulți hribi buni, adică nu din cei țigănești care se fac vineți dacă atingi partea de sub pălărie. Vă spun sincer că nu am simțit niciun moment sentimentul acela plenar de proprietar a acestei parcele de pădure, ci parcă eram tot un mic intrus într-o mănăstire arhaică, cineva
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ale glorioasei guvernări Boc, zile binecuvântate și aghezmuite asezonat cu tipul de eveniment de către Marele Jupân de la Cotroceni, într-o Policlinică, sau mă rog, în ce a mai rămas din clădirea vechii policlinici comuniste, intră două reprezentante ale fostei etnii țigănești, botezate peste noapte etnie romă, ca să se știe că ei „provin dă la Traian și Dăcebal, dă-n Roma”. Cu fustele crețe, viu colorate fluturând, intră pe holurile înțesate cu bolnavi, vorbind tare în limba lor și printre cuvinte spărgând
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o italiancă a și omorât-o, ca să știe nu numai italienii că au de a face cu oameni serioși, dintr-o bucată, care merg până la capăt. Și dacă numai asta era nu ar fi fost mai nimic. Dar nația aceasta țigănească a invadat Europa. Degeaba îi vânează ca pe șobolani națiunile europene și îi trimit înapoi acasă, fiindcă nici nu se usucă cerneala pe actele de expulzare și ei sunt prezenți înapoi la poalele Luvrului în Franța, sau la umbra Coloseumului
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-i aruncam în față că "ei au omorât pe Domnul Nostru Isus Christos..." Temă analoagă într-o parodie de G. Topîrceanu: Testamentul unui poet cunoscut, după Mihai Codreanu. Alteori, jovialitatea discretă are atingeri cu Miron Radu Paraschivescu ale cărui Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical, frapează la nivel sintactic; deliberat, autorul Libertății de a trage cu pușca practică un jemanfișism delicios, recurgând la locuri comune, la banalități învederând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rostesc" preciza el, cu câteva luni înaintea sfârșitului. Ici-colo se întâlnesc la Nichita moduri de frazare à la Jacques Prévert (Lecția despre cub, Lecția despre cerc, Pușca); în niște voioase Strigături se întrevede Miron Radu Paraschivescu din ale lui Cântice țigănești. Atras de toate, îl vedem trecând de la arhaica epopee orientală Ghilgameș la Cartea lui Iov, de la Homer la Marc-Aureliu și Petronius, de la Shakespeare la Tolstoi; îi rețin intresul, momentan, Camus, Kafka, Truman Capote, Salinger și alții; la lectura scrierilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
modurile cele mai diverse. În Noaptea de octombrie, după Macedonski, frapează retorica solemnă, afectarea, teatralitatea gestuală; parodiile după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al esențelor. În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De of și de aoleu de pitorească locvacitate suburbană: "Și-ncă n-ar fi fost nimic, / Dacă nu mi-ai fi manglit / Punga mea cu bani fișic // Stăteam noaptea amândoi, / Bibilică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
origine neogreacă); dovleac, dud, salcâm, catâr, dulap, tavan, saltea, basma, ciorap, ciorbă, sarma, dulgher, cântar, murdar, șiret (cuvinte de origine turcă); balonzaid, crenvurșt, pantof, rucsac, șnițel, fraier, șmecher, ștecher (cuvinte de origine germană); baros, călău, a paradi (cuvinte de origine țigănească); armată, bilanț, campion, casier, flaut, locotenent, mitralieră, piață, orgoliu, revistă, spaghete, speranță, a costa, a sfida, a stima, a studia (cuvinte de origine italiană); anchetă, apel, avantaj, bluză, elev, gară, grup, hotel, jurnal, palton, priză, șef, șofer, tablou, tren, vot
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
petrecăreață; petrece; Phoenix; pierdere; plictiseală; posesie; pușcărie; rachetă; în rai; regească; relaxare; repede; ritual; rochie de mireasă; rug; salam; sărbătoare iubită; sărut; scandal; sex; sfîrșitul iubirii; siguranță; simplă; soartă; soț; soț+soție; soții; suflet pereche; tărăboi; tineri; tort; tradiție; tristețe; țigănească; umbră; unicitate; verighete; verișoară; verișor; veselie, alb; viață; voie bună; voioasă; voioșie; zi deosebită; zîmbet (1); 817/199/73/126/1 oaie: lînă (116); animal (114); blană (46); creață (41); brînză (39); miel (37); berbec (27); albă (25); creț (23
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Ne salvează cartea de bucate și aliatul permanent al gospodinei, vigilența mereu trează: - dacă, de exemplu, vă trece prin minte să gătiți ciorbă de perișoare, trebuie să cumpărați carne, altfel vă iese un compot de pere micuțe; pentru prepararea mușchiului* țigănesc nu folosiți rom; nu căutați în piață găluște pentru supă, cine știe cu ce vă alegeți; de asemenea, pentru salata de varză nu cumpărați salată etc.; Dacă tot am ajuns la capcane, mai deschid o paranteză pe tema măcelăriei, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Așadar, slav, maghiar sau chiar mongol: „Sunt un mongol răvășit de melancolie” (I, 33). Și peste toate, evreu sau, mai general, locuitor al Europei centrale. Când simte în jur amprenta ei, trăiește clipe de extaz. Iată: „Ascultat la radio muzică țigănească maghiară. Sunt ani de când nu am mai auzit așa ceva. Vulgaritate deprimantă. Amintiri ale bețiilor din Transilvania. Copleșitorul plictis ce mă împingea să beau cu oricine. În fond, sunt un «sentimental», ca toți tipii din Europa centrală” (I, 88). Crede chiar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
exemplificatoare: "patrie" și "participare". În 1945, publică poeme ca "Pâinea unanimă", care cere echilibru și justiție, poetul vorbește în sens withmanian despre oameni, pământ și cer, așa cum va vorbi la modul patetic despre simțul onoarei și al datoriei. Republicarea "Cânticelor țigănești", balade și romanțe în stilul folclorului suburban, reînvie balcanismul în poezie. "Laudele" și "Tristele" sunt meditații asupra alcătuirii lumii, asupra tainei și a echilibrului existenței. Un univers solar cuprinde "Laudele" închinate fructelor ce ascund în ele tainele lumii. De-altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este cuplul mixt"119. Specialistul în folclor latino-american Carlos Vega vorbește despre existența unui dans numit tangou andaluz, care ar fi existat încă din 1850 și a cărui prezenta în Argentina ar dată din 1880, "având puternice influențe de muzică țigăneasca"120. Acest tangou andaluz este la început o formă muzicală cântată. Influență spaniolă o găsim și la fandango, cântat și dansat în Argentina în acea epoca și care se perpetuează în tangoul din Río de la Plata. Gauchos, în mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
primele fraze ale romanului Ultima noapte... Tema consacrată de literatura de până atunci a eroismului armatei române este demitizată. Tranșeele de pe Valea Prahovei, mândria Parlamentului și a Statului major general, erau, în realitate, doar gropi superficiale, pe care niște porci țigănești le-ar fi scurmat în câteva zile. Ulterior, în toiul luptelor, întregul batalion al lui Gheorghidiu, sprijinit de regimentele care veneau din spate, atacă vârful unui deal care, în final, se dovedește a fi fost apărat de un singur soldat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
2283, Bacău 1915, 1,195 x 0,756 cm), fata stă rezemată de zid cu un coș de flori într-o mână, un coș din care florile se revarsă. De aceea țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck apar adesea ca nuduri, fără portul țigănesc în culori țipătoare, vii, izolate de "profesiile" cutumiare și de spațiul familiar, exotizate, esențializate. Vermont este mai aproape de Secession în felul în care tratează frumusețea acestor țigănci, aceeași postură dirijată, premeditată o întâlnim în Țigancă, (ulei pe carton, P.N. 3709
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gemali, foarte bolnav, își instruia fiul, campion la karate, dar care nu avea vocație pentru funcția de șeic, ereditară în Balcani. Un alt personaj era în orășelul Peć1, cum spun sârbii, sau Peja2, cum spun albanezii, un târg pe jumătate țigănesc. Acolo erau multe confrerii de țigani, care, la rândul lor, se străpungeau. Aceștia puseseră bani în comun să cumpere un autobuz, ca să meargă în pelerinaj în Irak, la mormântul fondatorului confreriilor, care a murit acum 1000 de ani. Aveam două
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
a croitorilor, cea nouă și sinagoga mare. Tot în aceeași perioadă, la Vaslui erau trei lăcașuri de cult mozaic. m. „Se interzice vagabondarea țiganilor nomazi” O altă etnie atinsă de valul de segregație rasială specific regimului antonescian, a fost cea țigănească sau mai bine spus a acelor țigani de șatră sau nomazi, cu toate că nu au fost ocoliți nici cei stabili, „de vatră”, dar care erau recidiviști sau nu aveau un mijloc independent de trai. În perioada 1 iunie-20 septembrie 1942, după ce
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
oameni și o bandă de vreo 40 de țigani stricau dughenele și aruncau marfa în uliță, iar țigăncile furau acea marfă (subl.ns.) și geandarmii le tot opreau cât puteau”. Din nefericire, declarantul n-a putut vedea dacă în banda țigănească se amestecaseră și românii. Tânărul de 16 ani Ifrim Perju, neînsurat, cunoscător de carte din satul Cursești, declara în mare aceleași fapte la care fusese martor și mai vârstnicul consătean Costică Manole dar aducea în plus și numele câtorva participanți
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
tarelor morale ce guvernează ființele infernale: "Gore Pirgu era o lichea fără seamăn și fără pereche... soitar obraznic [...]. Acest Chimiță avea un suflet de hengher și de cioclu... atragere bolnavă pentru ce e murdar și putred... dorul vieții de dezmățare țigănească cu [...] cântecele fără perdea, scârboșeniile și măscările [...] primit cu brațele deschise, deși nu totdeauna pe ușa din față [...]. De școlar își duce prietenii la femei bolnave... (practica) iscodirea, defăimarea, bârfeala, zâzania, pâra, amenințarea cu darea în vileag a tainei încredințate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
recunoaște un text plagiat, devenind drastică: „Iată încă o dovadă a ignoranței personalităților noastre literare” (20.08.35). E dură și cu sine: (sunt) „rece ca o piatră” (5.06.41) sau „ca un Stradivarius pe care ai cânta sârba țigănească” (21.11.41) și obsedată, încă din fragedă adolescență, de sănătatea ei: ” E o vreme în care omul e bine să fie un animal sănătos” (14.03.1946) sau „Tare i bine, Doamne, să fii sănătos și tânăr...” (10.07
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de atunci. De fapt au fost la bâlciul de Sânt Ilie care ține o zi încheiată și se termină cu împerecherea rudarilor. Cu maica au stat la mânăstirea de la Câmpulung, în timp ce taica, mare logofăt pe atunci, se uita la sărbătorile țigănești. Coborâseră rudarii din toți munții, așezaseră corturile pe valea râului Târgului, și-n sus și-n jos de oraș, și pe dealurile dinspre Nămăești până departe. Așa fac în fiecare an, vin să-și găsească bărbați pentru copile. Le mărită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]