2,210 matches
-
vizuale se străduiesc, pe cont propriu și împreună, să vindece, ludic și orfic, halucinațiile și suferințele din noi. Eu zic așa: Spălați mașina la spălătorie, mîncați o ciorbă de burtă la Casa Eliad și, dacă nu vă ies în cale țigăncile lui M. Eliade de pe strada Mîntuleasa, acordați-vă un răgaz de o oră și ceva la Toaca. Vă mai invit undeva: în centru, pe Calea Victoriei, la barul Green Hours. Coborîți cu atenție scările, găsiți-vă un loc la o măsuță
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
să-mi răpească cineva bucuria și plăcerea de a trăi în Frența. Acolo era casa mea, era școala mea militară, erau animalele mele și ale pădurii, erau copacii mei, izvoarele mele, cậntecul păsărilor sau urletele lupilor tậrziu în noapte, drumurile țigăncilor către schituri, pămậntul meu și al țării mele. Timp de două săptămậni, noi și soldații am fost o singură tabără militară, cu masa în comun, spălatul rufelor, igiena corporală, sprijinul logistic, știrile de ultimă oră, răspuns prompt la apelurile transmise
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cele aproape opt sute de suflete evreiești exterminate în lagărele morții? Nu am fost surprins că nu am găsit vreo urmă directă a prezenței tatălui meu la Paks, dar am reușit, în schimb, să localizez în cimitirul păzit de o tânără țigancă mormintele dinastiei rabinice care a păstorit această comunitate, precum și altele, începând cu întemeitorul ei, marele rabin Yosef Zusmann Sofer, fiul acestuia, dascălul tatălui meu, rabinul Shimon, soția lui (mătușa lui tata) Rachl și cei doi băieți ai lor, dintre care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
râncede, prinși în apăsarea unor corpuri aproape nevăzute, transpirând ca pachetele de carne macră în geamul măcelăriei. Păreau că se distrează, în ei pulsau toată viața și moartea vremurilor de altădată, țâșnind prin vârful sexului direct între pulpele ude ale țigăncilor. Pulsa acolo o plăcere brută, virilă, pe care o înțelegeam perfect, dar care nu mă atrăgea. Lumea din jur funcționa economic, doar cât să-mi extrag zilnic doza de imagini necesară supraviețuirii: fără atingeri, fără implicații, fără obligații. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
roz, castronul de griș cu lapte și cacao, aburii fugind pe geam („Mănâncă, altfel o să ajungi ca ei!“, mă certa maică-mea), boneta bunicii Aneta (să nu cadă vreun fir de păr în mâncare), tablourile din sufragerie (într-unul, o țigancă își dezvelea umărul), carnetul de contabil al bunicului Vitalian (mă amenința mereu cu el, când refuzam să dorm după-masa: „Te dau eu pe mâna Economiștilor!“), florile din vaza cu zimți de cristal (vara, gălbenele și margarete; toamna, trandafiri), adâncimea moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau înecându-i în fluxul și refluxul sangvin. Odată și-odată, trebuia să se întâmple ceva rău. Iubirea conta enorm pentru mine. Încă înainte să mă țin singur pe picioare, am avut o atracție iresponsabilă față de buzele guvernantei mele, o țigancă veselă și-apetisantă: erau călduțe și miroseau bine, a nu mai știu ce. Le-am ciupit și le-am sărutat atâta, până m-am ales la patru ani cu-o mononucleoză. Boala părea nostimă, mă îngălbenisem și umpleam oala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unei fete. O tânără, poate brunetă, poate roșcată, cu gura cărnoasă și sprâncene stufoase peste ochii larg deschiși. Mai mult nu se zărea, dar suficient cât să-ți dai seama că, la epoca ei, sucise niște minți. Un fel de țigancă rasată, trecută prin saloanele cine știe cărui boier norocos. „Peste asta și-a pictat Luchian garoafele?“, am întrebat, aproape prostește. „Exact. De ce-a făcut-o, nu vom ști niciodată. În schimb, poate aflăm cine e tânăra.“ „Cum? Întrebăm la poartă?“ „Deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
colțul din stânga nu se zărea nimic. Sau poate aveam eu clăbuci în ochi. „Ce?“ „Printre șuvițele de păr. Chiar nu observi?“ M-am șters pe-un prosop și-am apropiat fotografia de ochi, cum fac bătrânii cu restul de la magazin. Țiganca peste care Luchian își pictase grădina lui de zarzavaturi merita toți banii: provocatoare, tuciurie, misterioasă. Acum distingeam culoarea părului, parcă fotografia completase desenul, desfăcând trăsăturile și îndepărtând impuritățile: un brunet închis, granular, coborât până pe umeri. Șuvițele se răsfiraseră, descoperind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așezau din timp la coadă, calm și disciplinat, de pe la două noaptea. Bătăile se iscau rar, numai dacă se băga cineva în față sau zicea măcelarul că nu mai ajunge carnea. Atunci, femeile chiuiau, bătrânii se trozneau cu sacoșele în cap, țigăncile loveau cu puradeii lor în stânga și-n dreapta, să-și facă loc prin mulțime. Doar copiii stăteau cuminți, călcați în picioare. „La Cârnați Mulți“ purta o semnificație simbolică pentru Maria. De-acolo veneau bunătățile în copilărie, când se întorceau părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau rinichiul. Pe de-alta, mă irita apropierea asta prudentă și afectuoasă de-un simplu obiect, supus inevitabil uzurii și deteriorării, ca vopseaua de pe caroseria unei mașini. Cărțile mele zăceau anapoda prin bibliotecă, răsturnate, cu paginile desfăcute ca fustele unor țigănci. De fapt, literatura nu merita foarte multe (iar dacă totuși o făcea, nimeni nu trebuia să afle de ce). În fiecare vară, studenții apăreau transfigurați la examenul de licență, fericiți că s-au regăsit în vreo carte sau vreun autor. Trepidau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe vremea aia, nu existau umbrele) și mă va recunoaște. Am mers și la nudiști, trăgând cu coada ochiului în toate direcțiile. Găseai orice vroiai acolo: copii mici amețiți de soare, copți în apa mării ca porumbul fiert în gălețile țigăncilor; femei cu sâni de toate formele, dimensiunile și culorile, de la rozul începuturilor, la roșul arsurii și cafeniul supraexpunerii; bărbați serioși cu sexele bălăngănindu-se-n vânt (profesorii erau de pomină, când se întâlneau între ei sau cu vreun student: „Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de lângă zid, pline cu buchete cărnoase, dar eu n-aveam ochi nici pentru bujori, nici pentru trandafiri. Urmăream rotunjimile colosale ridicându-se și coborând vertiginos, dislocuind aerul în volume masive, ca apa din cada lui Arhimede. În zilele când bătrâna țigancă lipsea, o înlocuia fata ei. Își așeza gălețile tot la colț, lângă policlinică. Pe trotuarul de vizavi, altă echipă, formată din cinci-șase indivizi bronzați, bărbieriți și bine îmbrăcați, vindea de toate: sandale, ceasuri, ochelari de soare, papuci, aparate foto digitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bărbat în halat de doctor le cresta priceput cu un cuțitaș, întinzându-ți bucățica, s-o guști. Tarabele străluceau de culori, legumele se-amestecau cu florile stropite cu apă rece, murăturile cu fructele exotice, semințele cu piramidele de mălai, brățările țigăncilor cu micile casete de tablă din care scoteau banii, să-ți dea restul. Florăresele purtau iegări roz și verde-turcoaz, mulați pe picioare: bareta chilotului ieșea din pantalon, anunțând funduri supreme, îmbrăcate în dantele negre sau vișinii. În rest, Bucureștiul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Spătarul Alexandru T. Râșcanul, fiul lui Toader jicnicerul, s-a căsătorit cu Casandra, fiica stolnicului C. Gândul, botezată de Ioanichie, episcopul Romanului (15 septembrie 1747†15 ianuarie 1769). La 2 ianuarie 1768, când Îi cunună, i-a dat danie pe țiganca Ioana . La data căsătoriei Alexandru Râșcanu era „crucer” (clucer). C. Gândul a fost căsătorit În două rânduri, odată cu Maria Pascal, fata de casă a Ecaterinei Mavrocordat Vodă, Împreună având o fiică Catrina, măritată cu Ștefan Feștilă, și a doua oară
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
bulevardul Saint-Michel, se găseau de vânzare duminică dimineața, în timpul slujbei, următoarele: CD-uri cu manele, hărți rutiere, cărți (la comandă domnu'! îmi spune un vânzătorul) de la literatura tânără Polirom la literatura verde legionară, pliante publicitare, oferte transport de bagaje Atlasssib, țigănci care cerșeau voios, un mini-stand cu covrigi și gogoși calde. România în miniatură. Mi-a plăcut mult.) 22 februarie 2001 Emisiune "economică" pe M6, dedicată traficului de inteligență din Est. M6 este un post de televiziune comercial. Se discută despre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vecină, Saint-Julien-en-Genevois îmi place tare mult numele acestui oraș. Diferențele de preț pentru anumite categorii de alimente (carnea, brânza, ouăle) sunt sensibile, ceea ce justifică efortul de a face circa 15 kilometri pe bicicletă. În încăperea unde se depozitează cărucioarele, o țigancă frumoasă, dolofană, cam pe la 50 de ani, cerșește demn, "cu ziarul", după propriile spuse. De fapt, vinde contra un euro un ziar special editat pentru sans abris și speră să pescuiască moneda necesară pentru a împrumuta un cărucior din depozit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a conaționalei din Timișoara. Gentil, franco-românul întinde moneda de un euro scoasă din fanta de siguranță a căruciorului. Privim cum se îndepărtează legănat de bascheții Nike, discutând aprins cu blonda sa însoțitoare. Bănuiesc că istorii legate de mama sa roumanca. Țiganca spune în final: " Frumușel, frumușel, și nici prea negru. Românaș de-al nostru". Și oare nu avea dreptate? Iau bicicleta și plec, cu promisiunea de a lua și eu ziarele, într-o bună zi. 7 septembrie 2003 Ora 3,06
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ploua torențial, șoferul a trebuit să oprească autocarul de urgență pe banda de serviciu a autostrăzii. Un adevărat coșmar, în orice moment puteam fi percutați din spate de un camion de mare tonaj. După ce lucrurile s-au mai calmat, o țigancă, cea mai bătrână din grup, a început să blesteme. O jumătate de oră au durat blestemele. "Să vă sară ochii, să muriți în chinuri, să vă roadă cancerul, să plângeți pe mormântul familiei". Sau, cea mai înfricoșătoare "Vă iau sângele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Nepodozirani stapala [Nebănuitele trepte], Sofia, 1983; Zaharia Stancu, Kolko mnogo te obiciah [Ce mult te-am iubit], Sofia, 1983; Mircea Eliade, V dvora na Dionis [În curte la Dionis. Pe strada Mântuleasa], Sofia, 1985, Gadateliat. Gospojița Kristina [Domnișoara Cristina. La țigănci și alte nuvele], Sofia, 2003; Titus Popovici, Smarta na Ipu [Moartea lui Ipu], Sofia, 1986; Stihove za maikata [Versuri pentru mama], Sofia, 1989; Grigore Vieru, Sini metafori [Metafore albastre], Sofia, 1989; Mircea Dinescu, Demokrația na prirodata [Democrația naturii], Sofia, 1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
se puneau la patru ace, ai fi zis că sunt săraci. Bătrânul Klein purta o vestă peste un maieu cu mâneci lungi și își răsucea țigările cu o mașinărie mititică. Unica fiică rămasă nemăritată, Eleanor, se îmbrăca cu straie de țigancă și se împopoțona în flori arzătoare și înfoiate și în culori japoneze. Grasă și palidă, cu sprâncene arcuite sub care ochii ei circazieni străluceau de inteligență, foarte umană, mai mult decât resemnată cu soarta ei amară, considerând că e de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
modul în care și-a justificat fapta. A fost totuși chemat la tribunal și a pierdut, trebuind să plătească și cheltuielile de judecată. Apoi a închiriat apartamentele goale pe post de locuințe, unul unei familii de negri și altul unei țigănci ghicitoare, care a atârnat în vitrină o mână pictată și un creier imens, cu etichetă pe el. În clădiri aveau loc bătăi și se furau țevile și instalațiile de closet. La această dată chiriașii săi îi deveniseră dușmani, conduși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Stella n-o va ierta niciodată pentru această privire aruncată dincolo de scenă. Stella încerca să ascundă violența casnică a lui George, așa cum căuta (zadarnic) să-i ascundă și infidelitățile conjugale. George atacase în repetate rânduri oameni care-l enervau: o țigancă, un conducător de autobuz, un student, poate că și pe alții. „Când e beat, își pierde firea“, așa suna justificarea obișnuită. I se intentase o dată un proces pentru „gravă vătămare fizică“ și numai Robin Osmore, prin dibăcia lui, îl scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de Victoria Park și era socotită ca una dintre „părțile frumoase“ ale orașului. Drumul cel mai scurt din Druidsdale la Burkestown pornește de pe marginea islazului, până la pasajul de nivel. Totuși George evita islazul de când avusese o ciocnire arțăgoasă cu o țigancă, vânzătoare de buruieni de leac. În capătul mai îndepărtat al islazului se află - și s-a aflat dintotdeauna - o așezare de țigani, stăruitor persecutați de ennistonieni). Mergând prin oraș, puteai ajunge în Burkestown fie traversând râul Enn pe Podul Roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trăire de altădată, din gospodăriile țărănești. Dacă este să vorbesc despre profesorii colaboratori, atunci trebuie să-i enumăr pe fiecare în ordinea în care s-au implicat. Prima a fost doamna profesor Liliana Rusu, care a venit cu sceneta La țigănci, adaptare după nuvela lui Mircea Eliade, actorii fiind elevii clasei a XII-a G, la cea dintâi ediție. S-a întâmplat ca atunci să fie un ger cumplit, -20 de grade, zăpada era până peste genunchi, când doamna profesor Elena
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
este scrisă de Mape Ollila și conține istoria unei trupe inițial necunoscute, originară din Kitee, Finlanda, care s-a dovedit a fi, în cele din urmă, un fenomen muzical internațional. 01 CIRCUL NOSTRU V| PREZINT| De la găozari la nesimțiți, via țigancă împuțită Lucian Dan TEODOROVICI După întâmplarea din ziua referendumului, când Traian Băsescu a brutalizat o jurnalistă, mi-am spus că președintele a comis cea mai mare eroare din cariera sa politică: a deschis în mod fățiș un front pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]