7,946 matches
-
plângând, urlând ca o fiară, strigând fără încetare numele copilului ei: Răducule, dragul mamei, puiul mamei, ce ți-au făcut? Vino la mama ta, nu ți-e milă de lacrimile ei? Când înțelese că băiețelul ei este mort, începu să țipe și mai tare, să se zbuciume, încercând să se elibereze din strânsorile celor care o împiedecau să ajungă lângă ceea ce mai rămăsese din copilul ei. Striga mereu, până aproape îi pieri glasul: Puiul mamei, puiul mamei, ce rău ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că ne-am certat tare. Tu te-ai enervat așa de puternic, depășind orice limită și nemaicunoscând nicio stavilă, încât, la un moment dat, în timp ce țipai la mine, ai căzut din picioare așa, ca din senin, pur și simplu. Nu-ți mai amintești? - Nu... - Dar momentele când ți-am dat să miroși oțet și să înghiți zahărul acela ți le mai aduci aminte? - Ce? Care momente
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mama, sperând că În acest fel, n-am să văd exact cum stau lucrurile și cine știe “Doamne-ajută “nici foame n-o să-mi fie. Ți-ai găsit! Tocmai moțăia pe marginea patului cu mâinile În poală, când am Început să țip, făcând o gură cât o șură . -Taci, bestie mică! că-i stârnești și pe ceilalți pe care cu chiu cu vai am reușit să-i amăgesc cu te miri ce. Dar ce credeți?! că eram singura gură În casă? Da
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
desigur) a dispărut ca prin farmec! Mama, buimacă de somn, s-a lovit cu capul de scândurile patului, uitând pentru o clipă că acolo și-a făcut culcuș peste noapte. Noi, copiii, creaturi În creștere și formare, am Început să țipăm, să silabisim și chiar să formulăm o frază Întreagă, pe diferite tonalități, când mai joase, când mai Înalte: -Ma-mă! Mamă! Unde ești?!” Vreau să fac pipi! Mi-e foame! vreau ceva de mâncare! Și fiecare pe limba lui a Început
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sfârșit, cele căutate, ne-a trebuit o vreme până am descoperit casa de marcat, unde am plătit. Până aici neam descurat. Dar unde era ieșirea? Simțeam cum se Învârte totul cu mine, nu mă mai puteam concentra și aproape am țipat la nepoțica mea. Îmbujorată și cu pumnii strânși, și-a făcut loc prin mulțime și am ajuns la ieșire. Oh! Am răsuflat ușurată! Credeam că nu mai scap din vâltoarea ce mă cuprinsese, vâltoare care mă ademenea asemenea unui ochi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
P.C. la București pentru cumpărături. Magazinul În care intrasem avea la ieșire un fel de stativ rotitor care Îți permitea să ieși din incintă. Nu știu cum s-a făcut că, P. a luat-o Înainte și, dintr-o dată, am auzit lumea țipând. Toate bare metalice pe care le Împingeai cu mâna pentru a ieși ( ca Într-un film de groază) s-au transformat În lame lungi și ascuțite, având o forfecare permanentă și din ce În ce mai rapidă. Vedeam doar cum era Împărțit În bucăți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și sufletul unui european. Și totuși, fiica doctorului este fecioară și lâncezește În singurătate; dragostea Încearcă În zadar să se deprindă cu această atmosferă, În afară căreia ea n-ar putea trăi.” (...). Doamne, ce mi-a venit! Eram gata să țip pentru a scăpa de aceste imagini devoratoare... când o aud pe micuța I: Eu plec În cameră! s-a făcut rece și trebuie să fiu la rugăciunea de seară. De ce această poveste!? Găsesc că are ceva din falsa realitate În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întâlnești o persoană mai mare? aproape că urlă învățătorul. - Bună ziua, răspunse Alexandra speriată, fără să-și ridice capul. - Cum l-ai salutat tu în această dimineață pe directorul școlii? o întrebă din nou învățătorul. Alexandra tăcea, nu răspundea nimic. Învățătorul țipă în gura mare: - Cum, cum l-ai salutat? Copiii stăteau toți, cuprinși de frică, ascunzându-se unii după alții. Învățătorul se năpusti ca un turbat asupra copilei lovind-o peste față. Ea începuse a plânge și el se opri. Apoi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
putea fi învins, cei mai curajoși bărbați au decis să intre înăuntru prin foc și fum, făcând eforturi, să salveze măcar ceea ce mai era posibil. Printre ei, era și tatăl meu. Când l-am văzut intrând înăuntru, eram gata să țip cât mă ținea gura și să-l strig din toată puterea, să-l întorc înapoi, dar n-am putut să o fac, pentru că eram departe și nu m-ar fi auzit. Și chiar de ar fi auzit, oricum, nu se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așa spun cei din urbea ei, copiii străzii îi duc de mâncare, îi țin companie și o ocrotesc când are crize de panică. Din când în când, Zinzin se uită înspăimântată sub ea, începe să urce tot mai sus și țipă că vin viiturile, țipă într-una. Atunci i se întunecă privirile, începe să tremure și e gata-gata să-și dea drumul de sus. În acel moment, copiii fac cerc în jurul ei și încep să cânte. După o vreme femeia adoarme
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
urbea ei, copiii străzii îi duc de mâncare, îi țin companie și o ocrotesc când are crize de panică. Din când în când, Zinzin se uită înspăimântată sub ea, începe să urce tot mai sus și țipă că vin viiturile, țipă într-una. Atunci i se întunecă privirile, începe să tremure și e gata-gata să-și dea drumul de sus. În acel moment, copiii fac cerc în jurul ei și încep să cânte. După o vreme femeia adoarme, iar copiii au grijă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
marihuana, tâmpiții nu știu decât să muncească și iarăși să muncească, s-au transformat în picamere, nimeni nu-i poate opri, ei spun că ăsta-i sensul vieții, o fi, dar al nostru e altul, e sex și manele, vioara țipă în tăcerea groasă din sală, din stigmatele de la mâini și de la picioare se preling picuri de sânge. Pentru că nu a reușit în cariera de violonistă, de mamă și de soție, Zinzin și-a creat un iubit, desigur în imaginație, la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este bolnavă, dar ea nu umblase cu băieți. Nici măcar nu se gândea la ei. Cochetăriile și hârjoneala colegelor, înghesuite de băieți printre hainele din cuier, îi făceau scârbă. Țipau, ieșeau de acolo cu fețele congestionate și cu ochii tulburi. Ea știa să muncească și să rabde, îi plăcea să învețe și să privească lumea cu doi ochi înnebunitori de limpezi. A ajuns în curte. Era duminică, aveau clacă. Stricau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
devreme. Mă văd alergând fără piele, în mijlocul arșiței de afară, nici buze nu mai am să-mi astâmpăr setea, alerg pe nisipuri fierbinți, tălpile îmi sunt numai o rană, mama întinsă în pat, a murit, spune privirea disperată a tatei, țip, el se uită la mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața ei, țip ca un animal, nuuuuuuuu, pe masă carafa de apă a devenit uriașă, ia cana și aruncă peste femeie, aceasta tresare într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alerg pe nisipuri fierbinți, tălpile îmi sunt numai o rană, mama întinsă în pat, a murit, spune privirea disperată a tatei, țip, el se uită la mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața ei, țip ca un animal, nuuuuuuuu, pe masă carafa de apă a devenit uriașă, ia cana și aruncă peste femeie, aceasta tresare într-un suspin, mă uit înlemnită la ea, ar trebui să fac ceva, totul a înțepenit, suntem statui de piatră
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu vrea să vadă pe nimeni. Autobuzul se mișcă ca o molie, scrâșnește din toate încheieturile, se umple de praf, de gaze arse, se oprește în toate stațiile, se ticsește din ce în ce mai tare de trupuri care se strivesc fără ca nimeni să țipe de durere. O dor toți mușchii de atâta încordare. O să treacă și ziua aceasta, își zice încercând să se liniștească. Drumul e mai lung ca niciodată. Ceasul ei interior ticăie asurzitor, timpul din afară se scurge moale, indiferent. Are senzația
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se pierde prin mulțime în câteva secunde. Începe coșmarul traversării orașului. Toate stopurile sunt pe roșu, toate autobuzele pleacă din stație exact în momentul în care ea ajunge acolo. Orbii au invadat orașul, mașinile se cațără una peste alta, claxoanele țipă ne întrerupt. "Doar un cutremur ne mai lipsește", se pomenește vorbind în gura mare, o femeie bătrână își face cruce și se uită chiorâș la ea. Își apleacă ochii, își descoperă mâinile muncite, neîngrijite. I-ar trebui două zile să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la aborigeni, i-am văzut cum înoată, ca niște pești, aud fluierături în urma mea, cei de pe marginea bazinului îmi fac semne să mă întorc. Când ajung aproape, îi întreb nedumerită din cap, ei arată spre cer și spre ocean, eu țip fericită: "it is OK, wonderful, it is OK, wonderful", spun cu voce joasă, pentru mine sună perfect. La mii de kilometri de casă mă simt liberă și fericită, cum nu m-am simțit decât în brațele bunicii. Mă întorc. Kati
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de păianjen. Mă ridic din nisip, îmi înfășor sarongul în jurul pieptului, îl leg la mijloc, am cincizeci de ani, mă simt mai sănătoasă ca la treizeci, aș face dragoste până la leșin, numai că nu am cu cine, toată ființa mea țipă după dragoste, după o dragoste aprigă, ca flăcările iadului, ca moartea, mă târăsc spre parcul din apropiere, acolo voi dormi până la sfârșitul vieții, aș vrea să mă dizolv în apa oceanului, în stâncile de pe maluri, aș vrea să mă scufund
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
chiar în centrul orașului nu poți înjura regimul decât dacă ai băut peste măsură și în loc să te ușurezi la toaleta împuțită din cârciumă, preferi să o faci în piață, la adresa conducătorilor. Se spune că cei adunați acolo au început să țipe ceva despre drepturi și ceva despre alegeri, ce le trebuie la aceștia drepturi când nu ai ce face cu ele, casa e a statului, fabrica e a statului, asfaltul pe care umbli este al statului, autobuzele care te cară la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca pe o vrabie speriată. Nu, nu putea să uite că fac dragoste contra cronometru. Uneori Alex era furios pe ea, îi punea întrebări iscoditoare, chiar îi imputa că e incapabilă de plăcere. Până într-o zi, când de durere țipase la el: "Ce fel de plăcere vrei să simt, când m-ai transformat într-o păpușă gonflabilă. Te arunci în bazinul fără apă și te plângi că ți-ai spart capul. Fă-mă să mă simt frumoasă, tânără și deșteaptă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală, sunetele se izbesc de timpane ca de pereții unei peșteri. Băiatul cel mic al lui Zinzin perorează. S-a urcat pe un scaun și îi spune că "unui absolvent de la horticultură nu-i poți pretinde să-și pună
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tot, este trântită la pământ, unii chicotesc de departe, unii îi rânjesc în față în timp ce îi umblă cu mâinile sub veșminte, se uită la ei înmărmurită, nu înțelege ce vor de la ea, de ce o lovesc, le simte mirosul urât, unul țipă și încearcă să-i înlăture pe ceilalți, îi desfac picioarele și țipă, i se face frică, omul de deasupra ei face gesturi pe care nu le înțelege, ea se uită la el, la ei, îi spun vorbe pe care nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în față în timp ce îi umblă cu mâinile sub veșminte, se uită la ei înmărmurită, nu înțelege ce vor de la ea, de ce o lovesc, le simte mirosul urât, unul țipă și încearcă să-i înlăture pe ceilalți, îi desfac picioarele și țipă, i se face frică, omul de deasupra ei face gesturi pe care nu le înțelege, ea se uită la el, la ei, îi spun vorbe pe care nu le înțelege, deodată simte cum cel de deasupra ei o pătrunde, o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
idei și concepte, parcă aș vorbi de împărțirea unui cașcaval, acesta e prohibit, toată lumea moare de foame, iar noi am găsit cașcavalul fermecat, mie mi se pare că am fost premiată, el mănâncă pe furiș ca un infractor, eu aș țipa la drumul mare, "uite așa veți ajunge la cașcaval, încercați și voi, eu nu-l împart pe Alex cu nimeni", altfel am ajunge în situația prietenei mele care spune că a fost la o întâlnire a scriitorilor din diaspora, undeva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]