194,789 matches
-
reinstala întreaga agitație de mai devreme și își stăpânea cu greu lacrimile. După ce termină de povestit, îi dădu Danielei biberonul și îi spuse prietenei sale la ce anume s-a gândit, solicitând părerea acesteia. - Eu zic că este foarte bine așa, Emanuela. Chiar nu văd o altă soluție mai bună, spuse Simona. Cred că este singura posibilitate prin care o poți scoate pe Daniela din ghearele mizerabile ale acestor nenorociți... Dumnezeu să te ajute! Daniela adormise. Emanuela a așezat-o cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
la capătul firului. - Bună ziua, doamna Ana-Maria Bejan... - Domnișoara...! completă interlocutoarea, destul de iritată. - Bine, mă scuzați, domnișoară! Sunt Emanuela Romașcanu, nașa de botez a acestei micuțe. Poate că ați auzit de mine... Nu am avut ocazia și plăcerea să ne cunoaștem... - Așa este. Dar de ce tocmai acum? Știți, este vineri după-amiază și... - Stimată domnișoară, îmi pare rău, dar știu și ce zi este și ce oră! Am o singură întrebare: dumneavoastră personal, ce știți despre fetița sau despre “cazul Luca Daniela Nela
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
în brațele celui ce nu figurează nicăieri că i-ar fi tată, sub razele de amiază ale unui soare de început de august! Este adevărat, acum arată ca un îngeraș, dar cu două ore în urmă, clar, nu arăta deloc așa. Ce aveți de gând să faceți, domnișoara Ana-Maria Bejan? - Știți, astăzi nu prea putem face prea multe... Este vineri după amiaza, apoi, sâmbătă și duminică la mijloc... - Este o scuză puerilă, cu care nu sunt de acord și pe care
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
altul. În plus, mâine dimineață, la prima oră, intru în tură de douăzeci și patru de ore, la serviciu. Un serviciu în condiții speciale, care nu îmi permite să am cu mine un copil de cinci luni și jumătate. Eu vreau și așa este bine pentru ea, să aibă un cămin sigur. Doresc să mă înțelegeți. În concluzie, rețineți că cerința mea clară este să faceți demersurile ce se impun, fiind instituția care are toate pârghiile necesare la îndemână, pentru ca acest copil să
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
peste tot în jurul lui și inclusiv spre Capul lui Decebal, văzu că nu era niciunde. Nedumerit și puțin speriat în același timp, Sandu rămase pe loc câteva clipe. Privi în jurul său și nu-i venea să creadă că Adriana dispăruse așa de repede. Și totuși nu era, de parcă ar fi venit singur. Începu să o strige: - Adrianaaa! Adiii! Dar ea nu-i răspunse și atunci se uită peste tot, învârtindu-se pe loc. Fără să-și dea seama, băgă aparatul de
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Capul_lui_decebal_mihaela_mosneanu_1393073508.html [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
venit singur. Începu să o strige: - Adrianaaa! Adiii! Dar ea nu-i răspunse și atunci se uită peste tot, învârtindu-se pe loc. Fără să-și dea seama, băgă aparatul de fotografiat în buzunarul drept de la blugi și se învârti așa timp de un minut, din ce în ce mai mirat și mai speriat. Capul uriaș al lui Decebal era bine înfipt sub pelerina de verdeață, de pe stânca muntelui. Căciula pietroasă și ascuțită a lui Decebal era împodobită cu smocuri de iarbă pe alocuri. Din
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Capul_lui_decebal_mihaela_mosneanu_1393073508.html [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
grătare în aer liber și uneori cu focuri de tabără. Sandu o mai strigă odată pe Adriana: - Adrianaaa! Iubitooo! Unde ești? Începuse să intre în panică. Chiar nu înțelegea ce se întâmplă, unde este și cum fusese posibil să dispară așa dintr-o dată, când apăru un Jeep negru, care se opri în spatele mașinii lor. Din ea ieșiră trei persoane, o doamnă și un domn în jur de cincizeci de ani, și un domn în vârstă, ce părea să fie tatăl unuia
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Capul_lui_decebal_mihaela_mosneanu_1393073508.html [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
hohot râs și o voce: - Ce-i iubitule, m-ai pierdut? - Ceee? Doamneee! Unde ai fost? Că m-am speriat. - În spatele tău am fost tot timpul, numai că am avut grijă de fiecare dată să mă plimb în jurul tău în așa fel, încât să nu mă vezi, îi răspunse ea râzând. - Doamne, ce m-ai speriat măi Adi, să nu mai faci așa ceva, niciodată! Îi răspunse el puțin supărat, dar și ușurat în același timp. Ea râse din toată inima. După
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Capul_lui_decebal_mihaela_mosneanu_1393073508.html [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
stat în umezeală, te poți alege repede cu o congestie pulmonară. Aveam colegi care nu mai erau printre noi, datorită acestui fenomen, tratat cu nepăsare. După o jumătate de ora de tras la vâsle pe marea agitată, dar nu chiar așa de supărată, am ajuns cam la o milă marină (1830 m) de țărm. Speram să cădem pe zonă cu piatră și scoică pe fundul mării unde să fie și guvide. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
cu un plumb la capăt și două - trei cârlige legate, în care punem râme negre din baltă, sau bucăți mici de pipotă de pasăre. Musai să fie roșie pipota, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. Mâine ne schimbăm între noi. Guvidul mușcă frumos. Are poftă de mâncare când marea este agitată. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă (furtună de fund
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
cei prezenți pot adresa întrebări depre cartea prezentată, despre impactul acestei cărți asupra fiecăruia. E mult... e puțin? Nu știu. Dar știu că elevilor le place! Le dă încredere în ei! îi ajută la examene, Evaluare Națională sau Bacalaureat? Da, așa cred, fiindcă le dă încredere în ei, le dă posibilitatea de a fi în centru, în sensul bun, de a fi ascultați! Au multe de spus, dar trebuie să avem timp, pentru ei, pentru noi! Le doresc tuturor profesorilor liniște
Suntem îngropați în hârtii. Cum ne scoatem elevii la lumină? by https://republica.ro/marturia-unui-profesor-suntem-ingropac-i-in-hartii-cum-ne-scoatem-elevii-la-lumina [Corola-blog/BlogPost/338306_a_339635]
-
poate întregeau puținul ce ne-a rămas. Începând cu chipul „zeului tânăr”, au stăruit în conștiința contemporanilor tulburați de drama omului și urmăriți de frumusețea operei, o adevărată avalanșă de informații, unele adevărate, altele trucate, referitoare la portretul lui Eminescu. Așa se face că la 10 ani de la moartea poetului, în „Floare albastră” și în „Familia” se lansa apelul: „Scrieți amintiri și dați-ne icoana completă și adevărată a lui Eminescu”. Cât de adevărate mai puteau să fie amintirile contemporanilor după
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o vrche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. „Mă recomand, Mihai Eminescu!” Așa l-am cunoscut eu.” Amândoi au depănat toată noaptea filozofie, și-au împărtășit cunoștințele literare, Eminescu i-a citit din poeziile lui, spunând că e îndrăgostit de o artistă. O a doua etapă a vieții lui este etapa vieneză. Știm
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
Eminescu. Mai târziu, când Eminescu a fost invitat la „Junimea”, Negruzii notează că „își declama poeziile cu acea cadență plângătoare care făcea farmecul lecturei sale.” Secondându-l pe Maiorescu, Iacob Negruzzi, îi făcea lui Eminescu un portret calp: „ O împreunare de așa mare talent și de atâta modestie este ceva extraordinar. Lipsit cu totul de ambiții, el nu avea nicio aspirație pentru îmbunătățirea situației sale sociale sau chiar materiale, ba nici măcar dorința naturală și legitimă a autorilor ca srierile să le trăiască
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
să-l neutralizeze. Celebra „Mai potoliți-l pe Eminescu !”- este fatală. Apare un bărbat viguros, de o frumusețe clasică cu privirea incandescentă și zâmbetul „mobil, diversificându-se în orice moment, fiind întrebător, confirmativ, iertător, disprețuitor, dureros, oglindind oarecum mimica gândirii”- așa îl vede N. Pătrașcu într-o seară de toamnă a anului 1881 în josul Teatrului Național. Vlahuță tot acum îl vede într-un tramvai „un om în vârstă, bine făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii (...) El ține
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
mă duc? Cu cine să mă duc? Pe cine să las în locul meu?” Asta era pe la sfârșitul lui mai, povestește Vlahuță. După o săptămână gazetele anunțau că Eminescu a înnebunit”. În anii de la „Timpul” portretul se adâncește. Caragiale ne spune: „Așa l-am cunoscut atunci, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist: comunicativ și ursuz: blând și aspru: mulțumindu-se cu nimic și nemulțumit totdeauna de toate: aici de o abstinență de pustnic, aic apoi lacom
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
mă duc? Pe cine să las în locul meu?” Asta era pe la sfârșitul lui mai, povestește Vlahuță. După o săptămână gazetele anunțau că Eminescu a înnebunit”. În anii de la „Timpul” portretul se adâncește. Caragiale ne spune: „Așa l-am cunoscut atunci, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist: comunicativ și ursuz: blând și aspru: mulțumindu-se cu nimic și nemulțumit totdeauna de toate: aici de o abstinență de pustnic, aic apoi lacom de plăcerile vieții: fugind de
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
colaboratori statornici, plonjând cu capul înainte în capitalism - căci, iubiți cititori, aflați că am avut doza de curaj și nebunie să transformăm S&T într-o societate comercială, deci într-o mică afacere. Care, ca orice afacere, presupune, nu-i așa, investiții, deci cheltuieli, și venituri, adică ceea ce plătiți Domniile-Voastre pentru produsele noastre culturale. Cartea pe care o aveți în mână este, de fapt, încununarea unei activități redacționale de aproape patru ani, scriitorul Adrian Nicolae fiind o demonstrație a capacității de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/pledoarie-pentru-specia-umana/ [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
foarte mult și, de atunci, a știut că va lucra toată viața direct cu oamenii. A ales marketingul și relațiile publice că direcții care să îi definească carieră viitoare. Și se pare că a făcut o alegere foarte bună. Și așa a fost, pentru că de mai bine de 12 ani, s-a dezvoltat în domeniul marketingului, al relațiilor publice și al managementului de eveniment. Amalia Georgescu a preluat din 2007 firma BIOCOMP împreună cu soțul ei, ca a doua generație de manageri
Iași Business Days 2016 by http://www.businessdays.ro/Evenimente/Iasi-2016/29-iunie-2016/Sesiune-speciala-2-Arta-fericirii [Corola-blog/BlogPost/339739_a_341068]
-
Gabi din primele clipe conștiente ale vieții sale și din toți anii în care a scris și a publicat, își dorea o Românie cunoscută în lume, o Românie în care scriitorii să ocupe locul ce-l merită. O Românie liberă-așa cum istoria străveche o atestă”. (Artur Silveștri. Așa cum l-am cunoscut. Vol. 1, Ed. Carpathia, 2010, p. 234) Tinerețea petrecută la Revista Luceafărul alături de bunii săi colegi de litere, de condei, consacrați, l-au umplut de lumină, de bunătate, de
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1417514633.html [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
moșilor mei marcați de trecerea timpului. Mereu găseam elemente comune. Ceva dincolo de om, dincolo de spațiu și timp... Întâlnirea mea cu Artur Silveștri a fost un dar de la Dumnezeu... A <> ceva în noi, a învesmântat <> în straie ale biruinței”.(Artur Silvestri-Așa cum l-am cunoscut, op. cît. p. 201; Mărturii tulburătoare, Carpathia, 2009, p. 155-156) Cunoscutul eminescolog și poet Teofil Răchițeanu referindu-se la lupta, elanul, zelul, bună credință și conștiința de foc a Dacului ce ardea pentru Neam, pentru veșnicie
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1417514633.html [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
Gabriel Artur Silveștri a mers până la capăt, redându-ne și înfiindu-ne Frumuseții României creștine cunoscute și necunoscute în toată splendoarea ei: „Așadar, precum o țară are bogații naturale, spune marele Fiu creștin ortodox al României Tainice Dan Puric, tot așa are și bogații sufletești. Iar aceste bogații sufletești care țâșnesc la suprafață în credința, tradiția și cultură și în final, în spiritualitatea unui neam, dau sens acestui popor în lume. Lovind în ele înseamnă că vrei să-l scoți din
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1417514633.html [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
icnind de mama focului. Hai că n-o fi mare lucru, mi-am zis eu și am ajuns în salturi la următorul punct de control. S-a apropiat de mine un șofer care mi-a spus: - Când auzi că face așa de urât, de ce nu te oprești, domnule, să vezi ce fel de balaur ai înăuntru? Uitasem capacul de la filtrul de aer nemontat și tușea motorul că-ți era mai mai mare mila de el, săracul. Îmi era rușine, mecanica nu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_27_ion_untaru_1348806033.html [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
săracul. Îmi era rușine, mecanica nu fusese punctul meu forte și am înghițit cu multă îngăduință mustrarea. De regulă, când trebuia să frânez, eu acceleram întâi și încercam să opresc mașina cu frâna de mână, să nu-mi stea motorul. Așa se face că la o intersecție, n-am acordat prioritate și numai precauția celuilalt șofer m-a ferit de un accident grav. Dar tot ne-am lovit ușor. Mai bine zis eu l-am lovit cu bara din față în
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_27_ion_untaru_1348806033.html [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
față de care mă simt și acum vinovat, ducându-și mâinile la cap și privindu-se dezolat, cum arată. Când mă întorceam seara acasă, o parcam pe unde găseam un pic de pantă, să mă ajute la pornire a doua zi. Așa am văzut pe un altul care da ocol mașinii sale, scărpinându-se nehotărât în cap. Cum m-au ajutat pe mine atâția inși, hai să ajut și eu pe altul când se ivește ocazia. - Vreți să vă împing? - De ce să
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_27_ion_untaru_1348806033.html [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]