106,537 matches
-
nu vin cu mare lucru în plus peste banalitățile de rigoare cînd e vorba de literatura tranziției. Am căutat cu atenție să separăm grîul de neghină și n-am reușit. Penurie de idei, iată concluzia pe care o putem desprinde. Așteptăm provicia! l Observatorul cultural din 14-20 oct. Reia problema plagiatului dnei Florina Rogalski din manualul pentru clasa a XII-a de la Editura Corint. Între timp, autoarea paginilor copiate și redactorul-șef al editurii replicaseră că au scos o ediție nouă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
juvenilă al clasiciștilor să atragă magnetic pe cei dotați. Creativitatea acestora a fost stăruitor încurajată apoi de următorii îndrumători, Ilieș Câmpeanu și Liviu Franga. Acest stil de lucru continuă, precum se vede, să fie incitant pentru generațiile actuale; astfel încît așteptăm cu încredere următoarele volume de Nova Studia Classica, la fel de complexe și inovatoare ca cel de față.
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
un fel de metaforizare reportericească în care materia primă nu intră decît parțial în mecanismul reciclării sale fabuloase: „În loc de cerneală cu penumbra portului înfipt la Nord/ am scris un poem pentru citadinii dărîmați ca niște popice/ pe cheiul înghețat unde așteptau o contrabandă celebră/ cu temperatura anotimpului unic de la tropice.// Aici vremea este și acum rece și aspră ca o placă de ardezie/ iar oamenii persistă în obiciul de a cădea pretutindeni subit;/ ziarele sosesc de-a valma - cîteodată treizeci lunar
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
elefantul. Care, în rest, nu scade cu o iotă sub înaltul nivel reflexiv al creației în sânul căreia ne aflăm, la nivelul acestui magnific catren, nespus de abstract și totuși tulburător în pregnanța sa: „jocul apelor lângă tine/ ale somnului, așteptând/ destrămarea celor mai fine/ cearcăne ale celui din urmă gând”. Forța lui Mircea Ivănescu este aceea de a nota gesturi puțin importante, la prima vedere, dar ale căror ecouri interioare sunt nebănuite: „văzută fără ochelari/ fața ei este ca o
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
o știu doar cei care sînt oameni ai faptelor: Poesis este o investiție în cultura sătmăreană”. Domnule Vulturescu, investiți în continuare în poezie și nu vă preocupați de picioarele doamnelor Esca sau Rădulescu! Cititorii de la noi, așa puțini cum sînt, așteaptă de la dv. picioare de vers, cu sau fără cizmulițe. Cosmin Gușă contra Ion Iliescu Decizia Puterii ca referendumul pentru Constituție să țină două zile a fost interpretată în ziarele centrale drept un efect al temerii că alegătorii n-au chef
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
pregătit cu enormă răbdare și cu responsabilitatea cu care își construiește cariera un mare actor. Drumul acesta spre performanță trebuie întotdeauna vegheat și punctat de inteligența unui/unor regizor/regizori mare/mari, care să observe starea actorului, să știe să aștepte momentul cel mai bun pentru o anumită apariție, rol, exercițiu, experiment, să știe să dozeze așteptarea și să-l pregătească pe actor pentru întîlnirea cu rolul “acela”, atunci și nu altădată. Asta a făcut Alexandru Dabija de ceva vreme împreună cu
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
-mi rememora că, octogenar, deci pe calapodul unei existențe biseculare foarte aproape de jumătatea vieții, indicat este ca, mai întâi efectuând un sever examen al trecutului, să-mi ordonez prezentul, spre a trasa rodnice linii ferme îndelungatelor activități viitoare ce mă așteaptă. Pentru ca, înspre finele secolului, să-mi dau liniștit și senin ultima suflare, în mijlocul tribului generat de par mes oeuvres, model pentru dânșii, pentru cercuri mai largi, și prin urmare cu conștiința unei datorii pe deplin împlinite. Scăderea naturală a vederii
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
examen parțial de doctorat cu (ați ghicit?) profesorul și președintele Academiei Române, dl E. Simion. Pînă să devină doctor, mai este oarece drum de străbătut. Tema: poezia generației ’60. Sugerăm doctorandului un titlu mai potrivit firii sale intelectuale: Poezia generației mele. Așteptăm cu mult interes vestea susținerii (în ce sală? în ce an?) tezei. l Un comentariu foarte dur semnează în ALA nr. 684 dl C. Stănescu pe tema Festivalului „Zile și Nopți de Literatură” de la Neptun. Unele observații sînt întemeiate, altele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
făcut un fel de asociație politică pe care a botezat-o Inițiativa 2003 îl invită la un dialog pe președintele Ion Iliescu. Nu cumva în direct și la o oră de vîrf? Fiindcă dacă e așa, ar trebui să-și aștepte rîndul după Petre Mihai Băcanu care așteaptă din ’90 un asemenea dialog cu președintele Iliescu. Unul dintre clipurile publicitare prin care alegătorii sînt trimiși la referendumul pentru Constituție spune: „Vreți ca armata să nu mai fie obligatorie, votați noua Constituție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
care a botezat-o Inițiativa 2003 îl invită la un dialog pe președintele Ion Iliescu. Nu cumva în direct și la o oră de vîrf? Fiindcă dacă e așa, ar trebui să-și aștepte rîndul după Petre Mihai Băcanu care așteaptă din ’90 un asemenea dialog cu președintele Iliescu. Unul dintre clipurile publicitare prin care alegătorii sînt trimiși la referendumul pentru Constituție spune: „Vreți ca armata să nu mai fie obligatorie, votați noua Constituție”. Pentru a nu se ajunge la aceleași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
cincizeci de puțuri cu petrol la Smakover,/ dar amorul pentru pielea mea cafenie/ s-a lichidat cu două destupături de pistol” (Femeia cafenie). Cum am putea citi asemenea pasaje de violent exotism senzual fără a medita la izolarea crîncenă care aștepta obștea românească, la naționalismul agresiv ce a coroborat-o după un timp, la pudibonderia oficială? La faptul că orice aspirație către lărgimea orizonturilor geografice sau doar fantaste era suspectă, taxată drept cosmopolitism ori trădare de patrie? În nu mai mică
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
stau sub semnul revelației. Iată, în cuvintele lui Panait Istrati, frământările unei întâlniri aproape prea târzii cu fericirea: „Atât amar de ani am confundat plumbul cu platina, fiorul unei strângeri de mână cu răspunsul pe care sufletul meu l-a așteptat o viață întreagă. Și cât de trist este ca să primești în sfârșit acest răspuns, mult așteptat, abia atunci când nu mai poți să-i închini decât un prea scurt crâmpei de viață!...” Un interviu barbian, i-am putea spune, este cel
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
cu fericirea: „Atât amar de ani am confundat plumbul cu platina, fiorul unei strângeri de mână cu răspunsul pe care sufletul meu l-a așteptat o viață întreagă. Și cât de trist este ca să primești în sfârșit acest răspuns, mult așteptat, abia atunci când nu mai poți să-i închini decât un prea scurt crâmpei de viață!...” Un interviu barbian, i-am putea spune, este cel luat de Daniel Tei matematicianului Octav Onicescu. Și când spun barbian, mă gândesc la acea butadă
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
pieței. Spre surpriza mea, la ultimul transport cu găleți de 10 litri, am remarcat că în centrul micului scuar a apărut un soclu, deocamdată gol și, nu departe, o tăbliță albastră pe care scrie Piața Iosif Sava. Am avut răgaz, așteptînd ca vecinii mei de la 8 să se spele pe mîini și să-și umple sticlele, sticluțele și bidoanele, am avut răgaz să să-mi amintesc de Serata muzicală, de amfitrionul de sîmbătă sau duminică după-amiază și să-l compar cu
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
încredere, fiindcă știe cum se face asta și nu se bagă nimeni peste el. Dar, dacă omul de la fața locului, baronul meu, nu-și rezolvă decît treburile lui, iar pe mine mă lasă cu ochii în soare, ce să mai aștept de la el? Omul obișnuit vrea să aibă cui se plînge, ca să-l scoată din belea. Și, dacă puterea nu e în stare s-o facă, se reorientează și el. Bate la ușa celui care i se pare mai puternic dintre
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
în urmă, sunt amuzat de graba mea. Acum sunt convins că și dacă pierdeam bursa respectivă, nu era o tragedie. Până la urmă, ți se întâmplă tot ce ți-e scris. După un timp, ne-am adunat toți concurenții, pentru a aștepta rezultatul concursului. Eram emoționați și așteptam cu înfrigurare. Deodată, îl văd pe Paciurea. Se îndreaptă spre mine și îmi spune, foarte simplu: “Domnule, te felicit! Ai reușit! Vei pleca la Paris și vezi să faci treabă bună și acolo! La
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
mea. Acum sunt convins că și dacă pierdeam bursa respectivă, nu era o tragedie. Până la urmă, ți se întâmplă tot ce ți-e scris. După un timp, ne-am adunat toți concurenții, pentru a aștepta rezultatul concursului. Eram emoționați și așteptam cu înfrigurare. Deodată, îl văd pe Paciurea. Se îndreaptă spre mine și îmi spune, foarte simplu: “Domnule, te felicit! Ai reușit! Vei pleca la Paris și vezi să faci treabă bună și acolo! La revedere și drum bun!”. Fără multe
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
altele în marmură, în piatră, în lemn, în teracotă. Asta e viața mea. Necazurile cele mari au fost cele ale plecărilor pe lumea cealaltă: întâi ale părinților, pe urmă a soției. Încet-încet, am rămas cam dezgolit de familie. Fiecare ne așteptăm rândul. Eu am, însă, norocul unei alte familii: lucrările mele, care mă înconjoară și pe care le iubesc ca și cum ar fi copiii mei și colaboratorii mei din muzeu. - La fel ca într-una dintre sculpturile dumneavoastră, ați avut un înger
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
secțiune a revistei, redactorii (între care Alain Paruit, Dumitru Țepeneag, François Aubral ) au meritul de a nu fi deviat discuția spre subiecte la modă și interpretări facile. Dar cum calitatea unei reviste se vede abia de la numărul 100 în sus, așteptăm urmarea. Alexandru Mușina, Hinterland, Editura Aula, Brașov, 2003, 48 p. Seine et Danube nr. 1, Dossier: Cioran inédit, L’esprit des péninsules, 2003, 184 p. Liviu Papadima (coordonator), Petrea Lindenbauer, Othmar Kolar, Der politische Diskurs in Rumänien, Editura Humanitas Educațional
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
cartier, ce-și revendică legitimitatea din salariul de bugetar și forța din batjocorirea copioasă a gramaticii Academiei. În aceste condiții, numai Năstase să nu fii! Fără bază politică reală, incapabil să transmită electoratului un mesaj eficient, el nu are de unde aștepta milă. Iliescu — olarul din mâinile căruia a ieșit această vază de mâna a doua cu morgă de cristal venețian — nu va ezita să-l sacrifice, ba chiar să-i pună în cârcă lucruri abominabile. S-a văzut și la case
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
săptămâna următoare. Se vinde ca un roman polișist, ține să sublinieze, garantându-mi că între timp îmi va reține un exemplar, - văzuse după figură necazul meu de a mi se fi suflat de sub ochi tipăritura proaspătă... Nu-i nimic. Voi aștepta. De câte ori dau prin piață, întreb - încă n-a venit, - zilele viitoare!... După un timp, când aproape că și uitasem de carte, vânzătoarea mă cheamă triumfătoare și mi-o arată: nici nu-i așa de scumpă: patru mii de lei mai
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
un asemenea început prin recuperare, prin reconfigurare a unei activități poetice care se vrea continuată. Unitatea a fost însă pierdută în momentul cînd ruptura de literatura română s-a produs. A avut loc atunci o modificare vizibilă, cea atît de așteptată de comentatori în perioada ’60-’80. Exilul a adus în poezia lui Ilie Constantin elemente concrete, evanescența, golul, vagul s-au umplut cu experiența umană, mai mult sau mai puțin traumatizantă. Biografia schimbată în datele ei esențiale și-a pus
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
umane. Dezumanizarea sau, mai degrabă, lipsa umanului din poemele de început dădea impresia de impersonal, caracterizare ce nu a întîrziat să apară în cronicile vremii. Absența confesiunii lirice, a dramei, echilibrul și înaintarea egală nemulțumeau într-o oarecare măsură. Toată lumea aștepta ruperi de ritm, inovație, schimbare de ton și tonalitate. De la debut (în 1960, alături de Nichita și Cezar Baltag) și pînă la plecarea din țară (1973) sursa exprimării poetice se afla în literatura citită. Căutarea eului, identificarea ființei în vagul lumii
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
lui Eliade prin Eliade. Aceasta ar fi miza unui studiu, semnat de Sabina Fînaru, apărut de curînd la Editura Univers și intitulat chiar așa, Eliade prin Eliade. Studiul are mai bine de trei sute de pagini - spațiu suficient pentru a ne aștepta la o lectură completă și complexă a beletristicii scriitorului - și poartă, pe coperta a patra, recomandarea lui Sorin Alexandrescu, care admiră „curajul autoarei în a aborda un autor «clasic-modern» cu atîta prospețime și inventivitate.“ Dincolo de încercarea - altminteri eșuată pentru că analiza
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
e mai mult ca niciodată «Domnul Dada», ca să folosim expresia lui Hans Richter. Neobosit, își arată talentul de organizator. La 9 aprilie 1916, se asociază cu un scriitor austriac, Walter Serner, care asigură regia. Sala era foarte mare și erau așteptate peste o mie cinci sute de persoane. Tzara era domnul «Loyal» sau «îmblînzitorul de circari». Rîsete, strigăte, dansuri, îmbulzeală, cît pe ce să se revolte publicul, care nu aprecia ambianța continuă de delir... «Dada învinge definitiv», 13) nota Tzara, încîntat
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]