1,168 matches
-
Tolea insista și vocea sa era clară și fermă. Un tablou mic. Sfântul Ieronim, îngenuncheat. Figurează într-un catalog Bachelin, poate nu știți. O variantă e și tabloul Balbi din Genova, o replică este și la Luvru, o alternativă... Patriarhul ațipise, mâinile vânoase atârnau, dar tresărise, deschizând ochii. Ochi enormi, urechi enorme. — Alter... care alter... ce-i asta? Ce mai vrei, ce mai vrei? Sunt pe moarte, ți-am spus, prostule. Nici o alternativă! Moartea, moartea!... pfui, pfui... și scuipă gros, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
învia cândva? Să curețe murdara subterană... Irina se ridică, enervată, își aprinde țigara. Se reazemă de balustrada de lemn a terasei. Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean și simplu, prosternat în fața elementarului, fără curajul de a redeveni simplu, elementar. Mi-e frică! Pofta asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai primit un telefon. — Da? Apăs pe butonul de parter. De la cine? — De la Zelda, de la Cafeaua de dimineață! Vrea să vorbească cu tine! Zicea că dacă vrei să iei un prânz rapid cu ea mâine. În noaptea aia, abia dacă ațipesc o oră. Stau cu Suze până târziu, gândindu‑mă cu ce să mă îmbrac și, când mă duc la culcare, rămân trează, uitându‑mă la tavan, simțindu‑mi mintea zburdând ca un pește. Oare au de gând să‑mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
foarte bune! Vrea sè se facè chirurg! Chirurg?! Sè vè chem taxiul? Da! Cum îl cheamè pe bèiatul dumitale? Tudor! nu-mi vine sè-i spun dumneavoastrè lui nenea Petre, Mè închipui stând de vorbè toatè noaptea cu omul èsta simplu, ațipind pe canapeaua de lângè ghereta lui, mi-ar face bine numai sè-l ascult, Nu te grèbi cu taxiul, nene Petre, poate stè ploaia și-o iau pe jos, Nu stè! E de-aia mocèneascè, acuși suntem în octombrie, dupè ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
În fața primăriei, unde este hotelul! Deschide buimac ochii Împăienjeniți. Înghite. Gâtul i-a Înțepenit și brațul stâng e plin de furnici. —...Exagerezi... Asta nu se poate numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune că aș fi dormit... Dacă a ațipit e numai din cauza luminii orbitoare și a căldurii care vine, ca o răsuflare fierbinte, de-afară, prin geamul deschis. De o parte și de alta a autostrăzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Înțepenit și brațul stâng e plin de furnici. —...Exagerezi... Asta nu se poate numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune că aș fi dormit... Dacă a ațipit e numai din cauza luminii orbitoare și a căldurii care vine, ca o răsuflare fierbinte, de-afară, prin geamul deschis. De o parte și de alta a autostrăzii, culmile acoperite de măslini pitici, argintii, cu petele albe ale satelor străvechi, cocoțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Christa a evitat totdeauna să-i povestească, iar el n-o va Întreba niciodată: cum a ajuns ea să se mărite cu Hermann, după moartea Klarei. * Cu mâna Încordată pe volan, Christa amână să verifice dacă el nu cumva a ațipit iar. Cât timp vorbește, somnul, care este contagios, ca boala, ca frica, nu poate s-o prindă. —Nu-ți amintești pentru că niciodată nu ești atent la ce spun eu... Karl Syck a fost șeful justiției militare. Nu și-a riscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-i încălzească sângele și să-l susțină în aceste stepe nesfârșite și reci, în mijlocul dezastrului. Ce prostie să renunțe la femeia vieții lui! Tot norocul îl părăsise din clipa în care o alungase din brațele, din patul, din viața lui. Ațipi fără să-și dea seama. Deschise ochii la fel de brusc, reveni ca dintr-o altă lume, lumea morților. Și încremeni sub necruțătoarea întrebare. Unde îi fusese mintea când plecase din Moscova fără haine călduroase? Ce omisiune fatală! Ce neglijență condamnabilă! Gerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pocit intră imediat și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și închipuia că în plină zi... — Tu nu, în orice caz. Și probabil că asta o să te ducă până la urmă în fața plutonului de execuție. Dacă nu apare vinovatul, tu vei răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a călcat strâmb. N-am vrut să te jignesc, mă gândeam doar că nu-i ușor pentru unii ca noi, care-și mănâncă nopțile pe aici... Rafael se ridicase-n capul oaselor pe marginea patului și se freca la ochi. Ațipise preț de-o jumătate de minut, prea de ajuns. Nu-i bine să te saturi, tot ce-i peste, cât să te țină atârnat, să nu te spulberi, vine dintr-o ispită rea. Îmbuibarea cu somn, cu mâncare, cu băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plajă. Soarele încă nu pârjolește la ora asta. Se aude un zumzet slab de motor de mașină dinspre șosea. Fumul și praful încă nu s-au învârtoșat de arșiță. E aproape liniște și-i singur, și dacă ar putea să ațipească barem cinci minute, atunci nu i-ar mai trebui chiar nimic. Asta ți s-a dat, deh, stai pe tăvălitura asta de paie tocate, rumegând dorințe, visuri confuze, planuri deștepte, izbânzi, bineînțeles că nu vrei să mori, dar sminteala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ușă: era lumină încă, vară, în august, și ea, înfierbântată cum era atunci, mereu în priză, mereu în mișcare, la cantină și pe drum, și acasă, și pe urmă cu cocoșelul ei împielițat cu mașina la plimbare și doar că ațipea câteva ceasuri pe noapte și iar o lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul gândurilor se rupea când venea Mugurel de afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
primul semnal de alarmă, mă evaporam. De data aceasta - inconștiență, prisos de Încredere - n-am auzit bătrâna pereche sosind. Eram așezat turcește În Încăperea femeilor, fumam liniștit, de mai bine de două ceasuri, un kalyan pregătit de „surorile” mele și ațipisem acolo, cu muștiucul În gură, cu capul sprijinit de perete, când o tuse slabă m-a făcut să mă trezesc dintr-un salt. XXXI Pentru mama mea adoptivă, care sosi cu câteva clipe prea târziu, prezența unui european de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să le ghicesc. În munții din Luristan, dincolo de izvoarele fluviului Kom, tovarășii mei și-au slăbit veghea, ne aflam pe teritoriul bakhtiar. În cinstea mea au organizat un ospăț, mi/au dat să fumez o pipă cu opiu și am ațipit imediat, În ilaritatea generală. A trebuit să mai aștept atunci două zile Înainte de a-mi relua drumul, care era Încă lung: Șuster, Ahvaz, În fine, primejdioasa traversare a mlaștinilor până la Basra, oraș din Irak-ul otoman, situat pe Chatt al-Arab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în iarbă, ca să-mi trag puțin răsuflarea. Pe nesimțite, am ațipit. Deodată însă mi-a zburat somnul, căci am auzit în spatele meu un geamăt ușor. Inima îmi bătea ca un ciocan, la fel ca atunci când s-a pornit în orașul nostru furtuna cea mare, care a răsturnat automobile și chioșcuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Noi”, a spus bunicul. Nimeni n-a mai avut nimic de zis, multă vreme. Într-un târziu, s-a încumetat mătușa: „Marius, povestește-ne și ceva despre Italia. Poate că acolo se poate trăi mai ușor.” Sorin, care între timp ațipise, s-a trezit brusc la cuvântul Italia. „Ah, Italia, asta e altă poveste”, s-a însuflețit tata. Ochii îi străluceau. Sorin s-a foit nerăbdător în fotoliu. „Da, toate bune, fraților”, a deschis el vorba. „Dar pisicuțele, cum sunt pisicuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pasaj Îndrăcit În care i se Întâmpla să se oprească de câteva ori, să ezite, să se Îndoiască, lucrul cel mai rău care se poate Întâmpla În viața unui muzician. După ce terminară de mâncat, se Întinseră unul alături de celălalt, violoncelistul ațipi un pic, câinele dormea deja de un minut. Când se treziră și se Întoarseră acasă, moartea se duse cu ei. În timp ce câinele alerga spre curte ca să-și descarce mațul, violoncelistul puse suita de bach pe pupitru, o deschise la pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și se aude reverberând, lovindu-se de pereții săi argintii, peste puțin timp veți avea destul loc gol în casă. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Toată noaptea am ținut-o în brațe în patul acela mare, am dormit foarte puțin, chinuite, ațipeam și ne trezeam delirând ca după febră, visele urâte ne plesneau peste față și între ele aveam scurte momente de entuziasm, iată că se întâmplă ceva, în sfârșit se întâmplă ceva în viața aceasta în care credeam că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
soțul ei și va bea lichidul rece, așa cum făceam și noi, vară după vară, uneori rămâneam pe canapea în fața unui film dezamăgitor de la televizor, astă-seară avem un film bun, mă anunța el entuziasmat, dar după numai o jumătate de oră ațipea, doar eu continuam să privesc, fidelă personajelor care-mi ofereau viețile lor, la finalul filmului se trezea, îmi zâmbea victorios, turna bere în pahare, îmi mângâia coapsele goale. Îndrăznesc să le invidiez chiar și pe fetele de la cămin, pe fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
liber acum? întrebă Midori. — Nu știu, ce zi e azi? — Vineri. — Dimineață sau seară? — Seară, bineînțeles. Ce straniu ești! A, uite, e șase și optsprezece minute. A, deci era seară! Mă întinsesem în pat cu o carte în mână și ațipisem. Mi-am pus mintea la contribuție și mi-am dat seama că vinerea nu trebuia să merg la magazinul de discuri. — Da, sunt liber. Unde ești? am întrebat-o eu. — La gara Ueno, dar hai să ne întâlnim în Shinjuku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că dumneavoastră o s-aveți noroc cît cuprinde. — Sper. Am oprit vasul și l-am lăsat să plutească. Eddy s-a dus În față și s-a Întins. Eu stăteam În picioare ca să văd dacă iese vreo coadă din apă. Negrul ațipea din cînd În cînd, așa că mă uitam și la el. Pun pariu c-avea niște nopți nebune. — CĂpitane, ai vrea, te rog, să-mi aduci o bere? mă-ntreabă Johnson. — Sigur, domnule, Îi spun și-mi bag mîna-n gheață ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în lipsa lui. El îmi răpise New York-ul și puteam astfel să-mi afirm independența. Patetic. Acum nu fac altceva decât să schimb canalele. E prea devreme să mă culc, deși sunt pe jumătate adormită din cauza alcoolului. Mi-e frică să ațipesc acum și să mă trezesc în zori, când totul mi s-ar părea și mai dezastruos. Aș fi copleșită de gânduri negre care m-ar face să mă simt neputincioasă. Dacă mă culc mai târziu, am mai multe șanse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
casa bărbatului ei, și tot nu se lecuiseră. Când se vizitau, se închideau în baie, dădeau jos capacul de W.C. și stăteau și ele de vorbă ca fetele, la un pipi. Armonia a durat până într-o seară, când Sabina ațipise ascultându-l pe Celentano, La terza guerra mondiale. Eu îmi căutam niște ochelari de soare și, nu știu cum, m-am trezit în mâini cu o borsetă pe care tocmai i-o trimisese maică-sa de la Botoșani. Sabina ura să-i cotrobăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Redevenise Sabina din vremurile bune. M-a luat de mână și ne-am refugiat în curtea din spatele casei. M-a sărutat, m-a mângâiat pe obraji; ochii căprui închis îi înotau în lacrimi: să nu mă uiți, da? C XXXI Ațipind, Tubu se răzgâia în somn, îl împingea pe Cosmin cu pernuțele lăbuțelor în ceafă. Îl împinse până când se prăbuși după fotoliu, de unde ieși cu o privire uluită. Atunci se ridică și Cosmin de la computer. Din stradă se auzeau strigăte, fluierături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Crocodilul (care se recomanda străinilor, când telegrafist la Poștă, când sub-inginer), Dănuț Poetul, Boss, cu coșul său, Avocatul și cu Îngerul. Bașca o enoriașă necunoscută, o babă optzecistă, parașutată de nicăieri, o hoșcotină îmbrobodită grotesc, ca o mumie aztecă și ațipită cu fălcile căscate larg, la doi coți de ușa capelei. Ușă pe care, la interval de aproximativ o jumătate de ceas, băga capul câte unul dintre paznicii de la ghereta de pe aleea principală, pentru a se asigura individual, că lucrurile sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]