1,444 matches
-
Cei care au pus bazele acestei bănoase îndeletniciri cu apreciate coordonate artistice au fost urmașii lui Gilles și Philibert Gobelin, de la care s-a preluat și numele celebrelor țesături. Victor Hugo și țiganca cea frumoasă în anul 1478, în vechea abație regală a luat ființă Muzeul Saint Rémi. Anterior, spațiul a fost folosit ca spital militar, cazarmă pentru cavalerii lui Charles al X-lea, ca spital civil. Construcția în sine este socotită o capodoperă arhitecturală. Fondul de exponate este foarte valoros
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
erau la modă. Iar uciderea nu ridica nici un fel de problemă. Năpăstuiții nu aveau de ales, decât să ia calea supunerii. Cei care și-au părăsit chiliile și singurătatea și s-au alăturat alesului lui Dumnezeu, Seine, au alcătuit nucleul abației Saint- Seine, devenită repede celebră. Cum în acel loc singuratic viața nu era tocmai ușoară, aceștia s-au dedicat rugăciunilor. Și Seine se ruga în rând cu ei, cerându-i lui Dumnezeu să-i trimită un înger, care să-i
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
de-a lungul vremii în întreaga Franță, spune că acolo e locul din care izvorăște fluviul Sena. De sub o piatră, devenită și ea legendară. Cică într-o zi, după o lungă călătorie prin alte meleaguri, Seine s-a întors la abație călare pe un asin. Oamenii și-au amintit imediat de intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim și au acordat întâmplării o importanță și o semnificație aparte. La un moment dat, ostenit de drumul lung și îngreunat de povara anilor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
Senei. Fabulațiile nu se opresc, însă, aici. S-a înrădăcinat credința că Saint Seine este acela care dezleagă ploile binefăcătoare, înviorează și sporește fertilitatea câmpului. Acolo, pe un bloc de piatră calcaroasă, unde este marcat prin borne terenul ce aparține abației, a fost amplasat un basorelief care îl reprezintă pe ctitor călare pe asin. Se mai crede că acel călugăr ar fi dorit să facă un sfânt și din credinciosul său animal. La doi pași, a fost înălțată o cruce din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
mod direct în ideologia și sensibilitatea mișcării. Activitatea acestei mișcări, care în acțiunea sa reformatoare își propunea și reeducarea liturgică a clerului și a credincioșilor, coincide cu acțiunea Mișcării liturgice de factură romantică, ce și-a găsit în Gueranger, superiorul abației de Solesmes, în Sailer, episcopul de Ratisbona și în Newman, din Anglia, exponenții ei cei mai prestigioși. Trăsăturile Mișcării liturgice erau: recunoașterea tradiției și menținerea legăturii cu aceasta, reîntoarcerea la izvoarele credinței, adică la Sfânta Scriptură, interpretată în sensul tradițional
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
beneficiarul se angajează să conserve aceste locuri în starea în care le-a preluat, cu mobilierul lor și integralitatea cadrului vieții familiei dispărute. În 1912, Nelly Jacquemart, văduva bancherului protestant Edmond André, lăsa reședința sa particulară din bulevardul Haussmann și abația Chaalis din Oise Institutului Franței. La fel s-a întîmplat și cu reședința Camondo, o familie de bancheri evrei, de asemenea fără descendenți. "Ultimul Camondo", pentru a relua titlul unei monografii de Pierre Assouline, dona casa familiei, cu deschidere direct
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
vorbise de check-up, ci de „reculegere“: erau preferate cuvintele care veneau din latină și care defineau viața spirituală. Aidoma unor șefi de antrepriză care-și organizează seminariile la țară, În hoteluri de lux cu piscină, călugării ne duceau Într-o abație pe care am cunoscut-o datorită unor fotografii care au circulat la ultima oră de religie Înainte de plecare: avea o fațadă neogotică din secolul XIII și radiatoare În refectoriu. Fiecăruia urma să i se atribuie o chilie personală: lux, minus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tatăl meu relua În epoca noastră mesajul lui Claudel! Niște călugări trapiști ne așteptau la gară și ne-au Îmbarcat În două camionete de care se serveau de obicei pentru a livra bere. Vedeam această reculegere ca pe o croazieră. Abația ne va fi pachebotul, iar noi vom avea chilii pe post de cabine. Ne-am Întîlnit În majoritatea timpului pe punte, adică În capela În care un cucernic călugăr s-a grăbit să ne facă să ne simțim În ambianța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
găseau Înșirate numele noastre și ora la care ne invita să venim să-l vedem. Eram ultimul pe listă: vizita era prevăzută la ora 21, În ultima seară. CÎnd am deschis ușa, am recunoscut chilia luxoasă care figura În prospectul abației, singura care avea sală de baie. Văd și acum obrajii grași și tenul atins de cuperoză al predicatorului nostru. Deschise sertarul mesei și scoase de acolo un sul mare de hîrtie. Am crezut că voia să-mi Înmîneze o diplomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
martir englez, evanghelizator al insulelor britanice, născut chiar la Verulam, care a fost feuda lui Bacon. Saint-Albans, celt și fără Îndoială druid, inițiat ca și Sfântul Bernard“. „E puțin“, zise Belbo. „Așteptați. Acest prior de Saint-Albans e abate de Saint-Martin-des-Champs, abația unde va fi instalat viitorul Conservatoire des Arts et des Métiers!“ Belbo reacționă. „Nu zău!“ „Mai mult“, am adăugat, „muzeul Conservatoire a fost gândit ca omagiu adus lui Bacon. La 25 brumar al anului III, Convenția Își autorizează al său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știi ce hartă să folosești, ești pierdut. Mesajul conținea instrucțiuni, hipercifrate, despre cum să găsești harta adecvată, fie ea și desenată atunci, pe loc, Într-o doară. Mesajul spunea unde trebuie căutată harta, În ce manuscris, În ce bibliotecă, sau abație, sau castel. Și s-ar putea chiar ca Dee, sau Bacon, sau nu știu care alții să fi reconstituit mesajul, cine știe; mesajul spunea că harta e În locul cutare, dar Între timp, cu toate câte se Întâmplaseră atunci În Europa, abația care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sau abație, sau castel. Și s-ar putea chiar ca Dee, sau Bacon, sau nu știu care alții să fi reconstituit mesajul, cine știe; mesajul spunea că harta e În locul cutare, dar Între timp, cu toate câte se Întâmplaseră atunci În Europa, abația care Îl conținea fusese arsă, ori harta fusese furată, ascunsă cine știe unde. Poate că există cineva care are harta, dar nu știe la ce folosește, sau știe că folosește la ceva, dar nu știe exact la ce, și se Învârte prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ce liniște nefirească. Tăcerea asta nu-mi spune nimic bun. Seara e splendidă, chiar dacă-i foarte friguroasă, luna de sus, din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara: clopotnița abației Black Friars a bătut nu demult, rar, ora opt. Vântul zgâlțâie cu scrâșnete lugubre fâșiile de tablă de pe Întinderea dezolantă a acoperișurilor. Un strat gros de nori acoperă cerul. Căpitane, urcăm iar? Nu, dimpotrivă, ne prăbușim. Blestem, peste puțin Patna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de Babel romanesc În burta căruia intră, ca Într-o arcă a lui Noe, toate „obiectele“ realului și imaginarului, omologate până În prezent prin canonizarea În semnul scriptural. Îmi Închipui că Umberto Eco posedă o bibliotecă imensă, precum aceea misterioasă aparținând abației din Melk, semiologul putând să exclame oricând cu orgoliu, aflat În ipostaza Lectorului absolut: „Nimic din ceea ce este scris nu-mi e străin“. Scriitorul semiolog posedă, cum e știut, un alt impact cu realul; el se comportă ca un marțian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a învățăturii lui. Am început să-l evit, preferând să merg în scriptorium să mă uit la copiștii care rescriau puținele cărți pe care le posedau, redactau biografii ale lui Colombano sub dicteul călugărilor mai vârstnici, țineau la zi analele abației. Duhovnicul meu a izbutit să-mi schimbe convingerile într-o după-amiază de la sfârșitul iernii, când, dezamăgit, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia. Adăstam în incinta mănăstirii furat de gânduri, desenând ceva cu un bețișor, în zăpadă, printre frunzele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei. - Mă poți învăța ceva care să-mi micșoreze teama și durerea ce se însoțesc cu moartea? Am ocolit cât am putut subiectul, ca să amân răspunsurile cel puțin cu câteva zile, și am început să-i povestesc despre viața la abație și despre învățătorul meu. Când, în cele din urmă, am ajuns acasă, eram pur și simplu deznădăjduit. Nu l-am găsit pe Ansoald, și, simțindu-mă ca într-o temniță, am luat-o la fugă pe străzile deja întunecate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
goeleta părea că se face tot mai mică, apoi reciti biletul scris de Christian. După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel că era beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte de memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe acest teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un alt colț Întunecat, o nouă apariție răsări În fața ei, Întorcînd spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și În simțiri, se ridică și scoase la rîndul ei legitimația de polițistă. - Căpitan Kermeur, SRPJ din Brest! Eu am fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei involuntar provocatoare. Făcu stînga-mprejur, bombănind. - Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept o smintită? - Ce idee! Să fii atacat În beznă de niște călugări fără cap, Într-o abație În ruină, sub un adevărat potop, e tot ce poate fi mai normal... CÎnd se Întoarseră la punctul de unde plecaseră, el Își ridică ponchoul pătat de noroi și i-l puse pe umeri, iar ea Îi mulțumi distrată. Îi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să dorească s-o Îndepărteze de insulă și de anchetă? În pofida neliniștii pe care această descoperire o isca În sufletul ei, tînăra femeie se sili să-și rememoreze cît mai precis cu putință scena ciudată pe care o trăise la abație. Cum putea cineva să creadă În fantomele unor călugări? Probabil că Fersen avea dreptate: ar fi fost mai simplu s-o ucidă, era vorba iarăși de o punere În scenă care tocmai ei Îi era destinată. Cine din Lands’en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urmă de amărăciune, ea Înțelese că lui Christian Îi convenea de minune că ea fusese dată la o parte din anchetă. Îl ajută să-și dea jos hainele ude, șovăind dacă să-i spună sau nu de cele petrecute la abație. Senzualitatea gesturilor ei nu-i mai dădu timp să abordeze subiectul, Christian o cuprinse În brațe. Mai tîrziu, Își spuse ea, rostogolindu-se pe pat. A doua zi dimineață, un soare strălucitor inunda camera cînd Marie se deșteptă. Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și toate visele: o Întreagă viață deja trasată Între dragostea pentru ea și pasiunea pentru mare... Acum o simțea pe Marie Îndepărtată și neliniștită. Inima Îi bătuse puternic cînd Îi lăsase biletul acela În mașină, o așteptase cîteva ceasuri la abație ca să Împartă cu ea vestea bună a achiziționării viitoarei lor case, se simțise abandonat. - Mi-e teamă că uiți de toate proiectele noastre: călătorii, casă, copil... Nu mă părăsi, Marie, am nevoie de tine... Ea protestase, dar, Îmbărbătîndu-l pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
drept În față, adăugînd mai apoi: - Cel puțin așa sper. Christian cercetă cu privirea chipul lui Fersen cu o stupoare neprefăcută. - Ce vrea să Însemne asta? - Poate că Marie a Înghițit povestea cu biletul care Îi dădea Întîlnire Într-o abație În ruine pentru a-i oferi casa viselor ei, zise el dînd la iveală Polaroidul căruia Îi aplică epitetul frumos Înainte de a continua: Eu, nu. Dar, spre deosebire de ea, eu nu te plac. Privirea lui Christian se Îngustă. - Chiar crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]