1,869 matches
-
lor atacul emoțional al policornilor, asistai fascinat la lucruri care se întîmplau doar fiindcă îți doreai să se întîmple. Ajungea să-ți imaginezi o suprafață polarizată pe solzii unui policorn și el exploda într-un nor de materii vâscoase mov. Abatele era undeva jos în rand. De obicei nu apăra adăpostul, dar acum rămăseseră prea puțini. Simțise că e datoria lui să se alăture celorlalți. Văzu quinții sărind înainte ca niște umbre și ascunzîndu-se după o stâncă. Pânda era modul lor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
său să restabilească ordinea. Se părea însă că, trezite la viață de Abație, clonele dețineau o știință a tacticii absolut remarcabilă, dar și o cantitate impresionantă de austral. - Nu trebuie să îi las! Toate astea nu s-au întîmplat, urlă Abatele ținîndu-se cu mâinile de tâmple. Ba da! S-au întîmplat, dar nu e totul pierdut! Sfinte Augustine, dă-mi puteri! Nici sosirea intempestivă pe Vechea Terra a doi quinți imperiali, Attan Vilerte și Leka Hinnedi, care aveau misiunea expresă de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
da! S-au întîmplat, dar nu e totul pierdut! Sfinte Augustine, dă-mi puteri! Nici sosirea intempestivă pe Vechea Terra a doi quinți imperiali, Attan Vilerte și Leka Hinnedi, care aveau misiunea expresă de a evacua garnizoana pământeană, inclusiv pe Abate, nu îl convinsese pe deplin pe Radoslav să-și abandoneze planeta. Argumentul decisiv fusese însă existența ascunzătorii de pe Kyrall. Kasser o menționase abia când epuizase toate celelalte argumente. Odată ajunși pe Kyrall, constrângerile deveniseră însă imense și oamenii începuseră să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fără să știe tocmai pe aceia care intuiseră ce dorea să întreprindă Sfântul Augustin cel Nou. Era o tăietură dintr-un ziar, un crâmpei de hârtie tipărită. - Sfinte Augustine, ce fac policornii ăștia? Ce naiba au de gînd? strigă Ariam de lângă Abate. Radoslav deschise ochii și văzu cum animalele iau o poziție în linie, neobișnuită pentru vietățile de pe Kyrall. - Au să atace cu toată forța! strigă Kasser. Acum, acum! Cred că pot să îi ucid pe toți fără ajutorul quinților, dacă vă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
strigă Kasser. Acum, acum! Cred că pot să îi ucid pe toți fără ajutorul quinților, dacă vă concentrați și voi! Gîndiți-vă la ceva frumos, la grădinile Klemplantului! strigă bătrânul împărat. Șocul atacului mental al policornilor aproape că îl dărâmă pe Abate de pe scaunul său primitiv din rand. De lângă el, Airam căzu urlând groaznic și ținîndu-se cu mâinile de cap. Refuză cât putu de mult imaginea care îi juca în fața ochilor dar, ca și cum ar fi fost scrisă pe o hârtie care îi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
păreau niște bieți ostași în comparație cu Kasser. Valul de tristețe se revărsă însă cu și mai multă furie asupra apărătorilor din rand. Era acum altceva. Policornii încercau să le trezească oamenilor genul de regrete care fac ca viața să pară inutilă. Abatele știa exact că mintea nu îi mai aparținea în totalitate, dar nu se putea opri să nu se gândească la cum ar fi fost prezentul dacă trecutul nu ar fi avut atâtea erori. ... ce ar fi fost dacă interlocutorul lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Privi în zare și văzu cercul de foc al Dumnezeului său și ochii minții sale se îndreptară spre Kasser. Negura care îl înconjura pe bătrân se destrămă, prea slabă pentru a rezista luminii orbitoare cu care strălucea cercul din viziunea Abatelui. - Dumnezeu nu o să îngăduie să ne cuceriți! strigă Radoslav, îndreptînd o ură imensă spre zidul policornilor și simțindu-i pe Kasser cum se eliberează de tensiunea luptei. Cu un strigăt inuman, Kasser reuși să cuprindă toți poli-cornii într-o gigantică
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
toate astea, presimțirea mea se referă la cu totul altceva. Nebănuite sunt căile Domnului... - Asta e o zicere creștină, rosti cu glas tăios quintul Attan Vilerte, un uriaș ciolănos și cu o mustață proeminentă. - E o zicere înțeleaptă, suspină Radoslav. Abatele părăsi camera, tîrîndu-și picioarele. Rămași singuri, quinții și Kasser se priviră în tăcere preț de câteva minute, gîndindu-se însă la același lucru. Attan Vilerte vorbi primul: - E tulburător când se întîmplă asemenea lucruri. - Deloc, clătină din cap Kasser. E doar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
degetele ireal de subțiri pentru un bărbat. Noi nu credem în coincidențe. - Ei bine, și dacă nu e coincidență, ce poate să fie împrejurarea în care, după ce nu a mai pomenit de Dumnezeul lui de mai bine de zece ani, Abatele se găsește să o facă exact astăzi, în aceeași zi cu veștile Alaanei? Quinții tăcură. Kasser dădu a lehamite din mână, conce-diindu-i. Rămas singur, se gândi la cât este de obosit și la durerile din ce în ce mai mari pe care le simțea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
foame era doar una teoretică. Dacă sintetizorul n-ar mai fi funcționat pentru medicamentele lui, durerile l-ar fi ucis înaintea înfometării. Adăpostul era dotat cu un generator atomic, perfect ecranat, care furniza destulă energie pentru ca o mașinărie, despre care Abatele nici nu crezuse vreodată că există, să sintetizeze unsprezece feluri de materiale care conțineau toate substanțele nutritive necesare pentru supraviețuirea unui om. Nu era tocmai mâncare. Dar nici nu muriseră de foame. Reactorul fusese însă construit pentru a fi alimentat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fie controlat de altcineva. Trebuie să mai avem răbdare, poate înălțimea sa Kasser... - Hai să fim serioși! dădu Bella din mână a lehamite. Boșorogul meu de tată s-a muiat de tot. Gîndește-te că e de șaptesprezece ani în compania Abatelui... Ce te poți aștepta de la un om care conviețuiește pașnic cu acela care a distrus tot ceea ce omenirea construise în câteva mii de ani? Ce ajutor să aștept de la el, în condițiile în care eu îi spun ce s-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de nesuportat a unor asemenea forțe interioare. Regulamentul canonic încearcă să ofere societății noastre un schelet suplimentar, care să mai ușureze această povară." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiu Regulamentului canonic 7. VĂZÎND CĂ ÎN CAMERA LUI intră ambele Marii, Abatele închise ochii, încercînd să-și alunge senzația de dezgust. Încet-încet se transforma într-un șobolan. Recunoscuse pașii femeilor încă de când intraseră pe coridor. Acestea erau simțuri de om care stătuse prea mult timp întemnițat. - Mă bucur să vă văd împreună
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
transforma într-un șobolan. Recunoscuse pașii femeilor încă de când intraseră pe coridor. Acestea erau simțuri de om care stătuse prea mult timp întemnițat. - Mă bucur să vă văd împreună, dar mi-e teamă de ceea ce aveți a-mi spune, mormăi Abatele mai mult pentru sine. Femeile nu mai erau identice. Chipul desfigurat al lui Airam contrasta izbitor cu tinerețea pe care o dovedea corpul ei, în timp ce Maria acceptase bătrânețea cu umilință, trădând o oboseală izvorâtă parcă din toate nenorocirile care i
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu ziua aceea în care Rim fusese ucis. - Am decis... - Știu ce vreți să-mi spuneți. - Să te fi blagoslovit Dumnezeu acum și cu darul clarviziunii? reveni Airam pentru o clipă la zeflemeaua cu care obișnuise să îl trateze pe Abate cu mulți ani în urmă. - Nu. Dar există un singur motiv pentru care ați fi putut veni împreună la mine. - Așa e, încuviință și Maria. Am decis să punem capăt încercărilor noastre. Înviorat, Abatele își frecă mâinile cu bucurie. - Știu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care obișnuise să îl trateze pe Abate cu mulți ani în urmă. - Nu. Dar există un singur motiv pentru care ați fi putut veni împreună la mine. - Așa e, încuviință și Maria. Am decis să punem capăt încercărilor noastre. Înviorat, Abatele își frecă mâinile cu bucurie. - Știu că asta ar trebui să fie o veste proastă, dar eu unul să știți că mă bucur. Întrezărisem rezultatul ăsta încă în urmă cu vreo doi ani, când ne-au atacat pentru prima dată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
simplu nu se poate. Femeile tăcură preț de câteva secunde, părând că se consultă din priviri. - Eu una m-aș fi jertfit, dacă aș fi sperat măcar că asta ajută la găsirea unei căi eficiente de a-i ucide pe necredincioși. Abatele clătină din cap cu o încetineală care îi sublinie dezaprobarea într-un mod bizar. - Clonele nu sunt necredincioase. Nu trebuie să le confundăm cu cei O Mie de Voluntari. În ele e sădit un trecut religios cu o vechime milenară
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de alta. Cea care își mutilase fața în clipele durerii nemărginite pricinuite de pierderea quintului decisese că, dacă tot era opusul surorii sale, atunci avea să încerce să găsească o cale prin care cele două clone să se distrugă reciproc. Abatele se opusese cu vehemență acestei decizii, fiindcă Mariile erau tot ceea ce mai rămăsese din viața lui de odinioară. Chiar dacă Ariam găsea calea de a anihila binomul ucigaș care constituise arma teribilă a Abației în lupta cu quintul, conștiințele acelea nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Trebuie să fie însă și altceva... Ați renunțat demult să vă mai dușmăniți, deși ați acceptat asta abia acum. Fețele voastre trădează însă și prezența unei alte taine. A uneia adevărate. Maria surâse cu o căldură care-i aduse aminte Abatelui de vremurile în care visase pentru ea un cu totul alt viitor. - Rade, Rade, mă faci adeseori să mă întreb dacă nu e peri-jculos să trăiești lângă un om care te cunoaște atât de bine. Abatele o invită să vorbească
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care-i aduse aminte Abatelui de vremurile în care visase pentru ea un cu totul alt viitor. - Rade, Rade, mă faci adeseori să mă întreb dacă nu e peri-jculos să trăiești lângă un om care te cunoaște atât de bine. Abatele o invită să vorbească cu un gest larg. - Te-ai întrebat vreodată de unde vin quinții? - Da, de multe ori. Și n-am ezitat să mă pretez chiar la min-iciuni grosolane pentru a-i smulge lui Kasser această taină. Sunt sigur
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Airam. Poate că lucrurile s-au petrecut așa, dar împăratul de atunci nu a deslușit adevărata semnificație a acestei alianțe. - Se prea poate. Eu cred că aici se ascunde o taină pe care nu ar trebui să o lăsăm necercetată. Abatele ridică din umeri plictisit. - Și ce-am putea face? Femeile se priviră una pe alta, codindu-se parcă să spună ceva foarte important. - Ieri i-am auzit pe quinții lui Kasser discutând între ei. Spuneau să nu e normal să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
greu de cap. Maestrul N'Gai Loon nu a găsit pe Z un candidat suficient de dotat pentru a fi transformat în quint. - Posibil, dădu gânditor din cap Airam. Dar, dacă nu-l face fiindcă al cincilea quint există deja? Abatele clipi des, privind chipul hâd al femeii. - Nu cred că așa ceva ar fi cu putință. Unde să existe? - Hai să-ți povestesc ce experiență am avut ieri, spuse Airam, întorcîndu-i Abatelui același ton sfătos, dar ușor disprețuitor. Femeia îi povesti
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu-l face fiindcă al cincilea quint există deja? Abatele clipi des, privind chipul hâd al femeii. - Nu cred că așa ceva ar fi cu putință. Unde să existe? - Hai să-ți povestesc ce experiență am avut ieri, spuse Airam, întorcîndu-i Abatelui același ton sfătos, dar ușor disprețuitor. Femeia îi povesti cum, într-una din explorările ei mai lungi, ajunsese într-o peșteră bizară fiindcă detectorul ei de metale semnalase prezența unei structuri masive. Nu se pricepea la nave, dar era evident
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Cei doi fuseseră prea preocupați de discuția dintre ei ca să o bage în seamă. Îi atrăsese însă atenția modul în care se mișcase cel mai tânăr dintre ei. Numai un quint putea avea o asemenea viteză. - Stai să înțeleg, bolborosi Abatele. Îmi spui că ai văzut un bărbat... un băiat, care se mișca aidoma unui quint? Femeia încuviință din cap. - Și era îmbrăcat ca un băștinaș? - Nu numai că era îmbrăcat ca unul din locuitorii podișului, dar sunt sigură că și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e locul ăsta? Trebuie să-l văd și eu. - Mă îndoiesc că te voi putea duce acolo. Valea trebuie traversată printr-un loc care, în mod normal, e plin de flori cântătoare. Nu cred c-am puntea trece amândoi neobservați. Abatele își blestemă în gând neputința. Vârsta începea să-și ceară tributul, condamnîndu-l din ce în ce mai mult să devină un fel de șobolan cu simțuri ascuțite dar incapabil de a se mișca prea mult. - Ai dreptate... Atunci trebuie să explorezi tu, trebuie să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dar incapabil de a se mișca prea mult. - Ai dreptate... Atunci trebuie să explorezi tu, trebuie să-mi spui exact ce e cu peștera aia... Să vedem ce e cu nava și mai ales să-l așteptăm pe băiatul ăsta... Abatele se opri brusc și fața i se schimonosi într-un efort supraomenesc de a se concentra. Simțea cum pe lângă el trecea o idee, cum undeva în subconștientul său se formase o corelație. Încercă din răsputeri să-și dea seama ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]