3,115 matches
-
suntem martorii pulverizării realității, după ce naratorul ne păstra, înadins, sub cupola unui simbolism al bolii. Vindecările propuse de Florin Toma sunt imprevizibile, fiindcă tema scrisului sechestrat în ființe bolnave cere soluții neașteptate. Orbi, cocoșați, indivizi fără aripi sau căzuți în abisul memoriei, lipsiți de senzualități sau neliniștiți de încremenirea prezentului, eroii lui Florin Toma ajung să înțeleagă, dincolo de ineficiența realității prime, că dincolo de toate există un sens. Ca la Cortázar, cel mai bine reprezentat e conflictul dintre memorie/conștiință și imaginație
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
și timpul sînt spațiu-timp". Trupul, spunea Petru Creția, este inocent ca orice realitate naturală. Și, cu aluzie la Noica: Iar cine își numește trupul "fratele porc", distingîndu-l de sine și disprețuindu-l cu oarecare tandră și indulgentă condescendență uită ce abisuri de abjecție poate conține sufletul uman". Petru Creția schițează și o întemeiere metafizică sau, mai bine zis, cosmică a eticului, o coincidență sau o concordanță (ca la stoici) între determinările etice și principiile cosmice. Astfel, afirmarea prerogativelor suverane ale individualității
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
goni infernul din Olimp. ... Cel pe care am suit, cîndva, Stăpînit de un eretic dor, Ferm convins, în lăcomia mea, Că l-am prins pe Zeus de picior. Cățărat pe un himeric vis, M-am trezit în cel mai cert abis... Curge un fluviu... Curge un fluviu la vale de sufletul meu. Vine Austrul din spate. Norocul aduce pasărea zeu Cu ochii scoși Și aripi dințate. Cuvîntul susține coloane spre cer. Peste oceanul nopții Pîlpîie stele cuminți. Mi-e limba de
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
și ascuns printre bărcile de santal valuri ușoare de iederă îmi înlănțuiesc mâinile din care picură strop cu strop trupul tău de apă abisală deschise-s ferestrele și fiara e acolo așa începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis nici eu nu știu ce să-ți mai spun atunci când prinzi de veste că eu nu sunt eu te scuturi de trupul meu cum de picăturile de ploaie un câine vagabond gravitația te moleșește privindu-mi mâinile cum întind un fir subțire
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
ta nu răzbate până la noi plânsul învinsului când prinzi de veste că eu nu sunt eu gemând tu mă vezi în flacăra ce încălzește Peștera Lie Ren Zhi și știi că așa începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
fac esență de lacrimi Ce-n Verbul cărnii mă sfarmă. Aud venind al flăcărilor trap, Cenușa-mi unduiește în vânt ca mantă Pe care frumusețea o lipește de trupul său. * * * Dar cine a venit să cânte în această zi de abis La porțile ruinelor unde beam Un filtru amoros al stării fantomale? Doream să plec, să nu mai aud lumea muritoare Și toată a ei asemănare Cu negura, eu, ultima Clipă a rădăcinilor de exuberanță. Îmi spuneam: "Ah, să mor către
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
zi A acestei lacrimi pe care divinul o vestește Prin adunarea aparițiilor în om. Așa cuvântul devine gură, ochi, membre, Vărsarea duhului în trup, Luminoasă pustiire prin care Orice esență și boltă se măresc Umplându-ne tot atât cât și abisul. * * Durere alchimică de singurătate Și fiecare poartă o cocardă De nuntă pentru a sărbători pustiul. Totul e mai frumos pentru a se stinge. Clopotele vesele ale bisericii Din colțul străzii plutesc Spre râul ce înghite lacom Un trup frumos ce
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
decât să-l aniverseze. Nu vi se pare că Mozart însuși ne îndeamnă, prin propria lui creație, să-l aniversăm perpetuu, spulberându-ne orice prejudecată, ajutându-ne chiar să ne eliberăm de teama de a privi în lăuntrul nostru, în abisurile noastre ? M.L.C. Sunt convinsă că, dacă există așa-zisul "duh al mortului", care mai rămâne o vreme printre noi, privindu-și propria înmormântare, Mozart ar fi avut un chicot de râs: "ia te uită, ce frumoasă înscenare! Dar nu ei
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
trăda, ea mă ajuta să-mi trăiesc visul, am băut cafeaua și am pornit plin de încredere, de speranță spre locul meu de muncă, locul meu de joacă, locul meu de visare, locul meu de experiment, de sondare mirifică a abisului din mine. Aveam sentimentul că lumea nu numai că trebuie să fie schimbată, dar chiar poate să fie schimbată, după chipul și asemănarea celor mai curajoși dintre noi. De la început și până azi, cei mai curajoși și cei mai rebeli
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
Pigalle se lasă întunericul și se aprind primele lumini... ...Tiberiu Manicatide a trecut pe lângă Rose Ndiaye în acea amiază ploioasă și, pentru câteva clipe, umbrele lor s-au suprapus. în lumina posomorâtă, cenușie-albă-albastră, tighelată de razele unui soare pierdut în abisul unor înălțimi de neînțeles, Place Pigalle avea înfățișarea unui circ hidos, unui teatru părăsit în care doar decorurile învechite și inutile mai iradiază străluciri false. A măsurat-o încet din cap până în picioare, în ritmul agale al plimbării. Era îmbrăcată
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
-n bîrfă Rozmelcii, cîndva prieteni mincinoși. Și mă lovește-n tîmplă cărămida Moale de-amurg, sleită peste-oraș. Degeaba saltă-n grajduri verzi omida Momindu-mă s-o-ncalec. Rămîn laș În praf de-odaie. Pipăi sfînt cu buza gura de-abis a ceștii de cafea. Mi-s clipele-n derîdere de-a dura Stoarse-n nămoluri fragede. De-abia Îți mai ghicesc perechea bulbucată A sînilor ce îi primeam răsplată Că ți-am slăvit cinstea de Mare Fată!
Sonet dezamăgit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15606_a_16931]
-
șansele unei transcrieri fără rest a stărilor sufletești, așa cum s-au cristalizat ele, în fluxul conștinței. Cine este cel care spune eu într-un jurnal? E într-adevăr instanța moral-scripturală autentică a autorului? E un alter-ego? O fantasmă venită din abisurile subconștientului? Un rol mai mult sau mai puțin autentic? O mască mincinoasă? Un supra-eu care cenzurează adevăratele impulsuri ale ființei, acordându-le credit doar celor cosiderate convenabile și eliminându-le sau cosmetizându-le pe cele neplăcute, inavuabile? Sunt câteva întrebări pe
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
și-le închipuie altfel decât în "freamătul furtunii", în "plânsetele delfinilor" și al "prietenilor de suspin", leșul fiind apoi slobozit "în valuri înspumate". Căci, în ciuda martiriului la care îi condamnă pe marinari, marea este, pentru acest om al mării, un abis luminat, ca să folosesc o formulă a celuilalt Nicolae Balotă. Și mă bucur să întâlnesc în versurile omonimului meu, unul ce trimite spre același abis sau unul măcar analog: "Abisul tot, stă'n veșnică lumină". La el, binențeles, e vorba de
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
în ciuda martiriului la care îi condamnă pe marinari, marea este, pentru acest om al mării, un abis luminat, ca să folosesc o formulă a celuilalt Nicolae Balotă. Și mă bucur să întâlnesc în versurile omonimului meu, unul ce trimite spre același abis sau unul măcar analog: "Abisul tot, stă'n veșnică lumină". La el, binențeles, e vorba de abisul marin, cu "Cefalopode, alge, pești albaștri" care "Pe fundul mării-adânci țin loc de aștri". Mărturisesc, însă, că ceea ce m-a determinat să scriu
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
condamnă pe marinari, marea este, pentru acest om al mării, un abis luminat, ca să folosesc o formulă a celuilalt Nicolae Balotă. Și mă bucur să întâlnesc în versurile omonimului meu, unul ce trimite spre același abis sau unul măcar analog: "Abisul tot, stă'n veșnică lumină". La el, binențeles, e vorba de abisul marin, cu "Cefalopode, alge, pești albaștri" care "Pe fundul mării-adânci țin loc de aștri". Mărturisesc, însă, că ceea ce m-a determinat să scriu aceste rânduri nu este atât
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
luminat, ca să folosesc o formulă a celuilalt Nicolae Balotă. Și mă bucur să întâlnesc în versurile omonimului meu, unul ce trimite spre același abis sau unul măcar analog: "Abisul tot, stă'n veșnică lumină". La el, binențeles, e vorba de abisul marin, cu "Cefalopode, alge, pești albaștri" care "Pe fundul mării-adânci țin loc de aștri". Mărturisesc, însă, că ceea ce m-a determinat să scriu aceste rânduri nu este atât recitirea versurilor, cât revelația povestitorului Nicolae Balotă. Tot printre cărțile trecute în
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
de unde în atîtea flendurite duminici viziunea muntelui stîncos cu ierburi și mărăcinișuri uscate în soarele arzător și mirosul de lapte fiert din fața colibei și stînca roșie cu umbra aruncată peste foșnetul mării? Dacă nu de ce acum după atîtea căderi în abis scena filmică a tînărului păstor de capre alergînd spre stînca roșie și zgomotul săgeții intrate în carne și privirea neomenească a tînărului îmbrobonat de mireasma morții? Dacă nu de ce din cînd în cînd această durere ascuțită sub omoplatul stîng și
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
din Cosmos se spune că plutesc asemeni norilor acestei zile triste... Victimele nopții Urâtele răpitoare de care nu poți scăpa nicăieri; mai țâfnoase acum și mai pocite. Vânătorile nopții lasă în urmă mereu alte victime. în fiecare dimineață soarele argintează abisul morții. Ființa scoasă din spațiu și din timp, răsturnată cu burta în sus: ascunsă, umbroasă și palidă; acum expusă cu totul vederii. Și fără sprijinul picioarelor și aripilor ei... Răsucită într-o poziție nefirească... Volburi transcendente Spre dimineață volburile sunt
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
trăiesc, să transcriu, să... De ce dorm atît de puțin? Doar iau pastile, dragă domnule Andrei Pleșu, și-s buimac apoi toată ziua, umblu-n derivă, eșuez în librăria "Humanitas" și pipăi cărțile, le miros, le așez la loc, oftez din abisuri... Pînă cînd? Da, n-ar trebui să mă vait, să dau buzna-n... mereu, mereu... în bocete inutile, în sclifoseli de vîrsta a treisprezecea... Să... lupt!! ( Repet de atîtea ori cuvîntul "lupt" că-mi vine să-l mănînc, e bun
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
rampă autorul! Satul fără niciun locuitor „Jurnal de Chișinău”, 24 iulie 2007 a murit s-a stins și ultimul locuitor din satul neantului european și nici una din cele două mitropolii n-a venit să-i țină lumânarea în urma sicriului bocitoarea abisului l-a bocit cu glas de nisip și de scrum cu banderole negre de vopsea chinuită câteva pagini rupte de ziar l-au petrecut în ultimul drum țânc al pământului rămas să scâncească la uși sigilate până la urmă și satul
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
pieritoare a sufletului meu veșnic, Trupul meu de carne, Hățiș de galerii săpate cu ghearele minții Pentru a scăpa din strânsoarea urii înspre iubire, și din suferința iubirii înspre uitare, Fortăreață ascunsă a trufiilor mele, Turn al avânturilor mele către abisurile cerului și ale infernului, Cuib de șerpi ieșiți din oul păcatului originar, Culcuș de coșmaruri purtând pecetea spaimei, Groapă cu fiare salbatice, instincte dezlănțuite de răgetul singurătății, când teama fara nume, precum păsările speriate, dă roata prin colțurile cele mai
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
abstracție făcînd de blocurile dimprejur, ca-n încercarea de-a recupera, în scris, tipicul pierdut al omului de interior. De salon interbelic, poate - toate detaliile acolo trimit - dar în care picioarele sofalei sînt rupte și proptite, iar eticheta pavează un abis: , Încă de atunci știam că ceea ce voi purta mereu după mine va fi o galerie lungă, fără legende, a tuturor morților și disperărilor mele, galerie pe pereții căreia începusem să agăț deja tablouri în tente întunecoase, ca piese dintr-un
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
explicit, purta semnele identificabile ale realității imediate, este aici transfigurat artistic. În rest aceeași revoltă a cuvintelor într-un suflet hipersensibil pe care spiritele mărginite o etichează repede drept pornografie, demonstrând că nu știu nimic nici despre pornografie, nici despre abisurile sufletului, nici despre viață în general. Emil Brumaru este un înger care se joacă de-a poeții blestemați. Un inocent care, în imaginație, își trăiește viața în aventură ca François Villon, un sfios Tom Sawyer suspinând la ușa lui Becky
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
se citește pînă la capăt pînă i se pierde urma oricărui înțelesă înțelesul țesîndu-se-n tine tu, cititor, înfrigurat și-nfiorat de-acolo se cuvine să începi de la uitarea completă de sine răpit de uimiri senine mai departe e golul, prăpastia înțelesului, abisul absența și închipuirea autorului. îți trebuie curaj pentru a scrie un poem dar și mai mult pentru a-l citi pînă la capăt se poate întîmpla ca la sfîrșit să te-ntîlnești cu tine tu, cel adulmecat de-a lungul scrierii
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
decît scriind pînă mori. Prefigurare înfiorate sînt trăirile celui pornit să-și caute părinții rătăcitori și ei la fel de-nfiorați și sfîșiați de-a morții-apucătură cum se rupe jertfit cuvîntul rostit de-o inocent străină gură și-i mai aproape de-abisul cuceritor cel ce-și amintește-n amănunt trecutul netrucat cutremurător și-i mai aproape de-ncercarea morții cel ce-ți imaginează prefigurîndu-și clipele înmugurite pe ascuns și timpul uriaș încremenit ca o mirare cruntă și precum lumina jubilează cînd fluturii-s
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]