1,095 matches
-
creadă, ci obligație de serviciu, sarcina de partid și chiar predeterminare metafizica. Dacă într-un moment imemorial de narcisism, de ineficientă și de lene cineva a spus că românul s-a nascut poet, propagandă nationalist-comunistă, atît de simțitoare la provocările abisale (vezi, pentru edificare, si delirurile tracomane), și-a pus în cap să o și dovedească. Și a optat pentru nuanță că românul s-a nascut poet amator. În subsidiar, pentru că în principal s-a nascut strungar, frezor, metalurgist, operator chimist
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
și, nu o dată, severitate. în această situație se găsesc Camil Ressu, Corneliu Baba, Cornel Medrea și, într-o oarecare măsură, Romul Ladea. întîlnirea lor cu realismul socialist este inevitabilă, dacă nu cumva mai mult decît atît, adică o manifestare aproape abisală care ține de natura fatalității și a predestinării. Atît Camil Ressu cît și Corneliu Baba, în perspective complet diferite și în cu totul alte registre estetico-morale, sunt pictori cu vocație umanistă, narativi atîta cît să fie ușor inteligibili în orizontul
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
au tot modificat percepțiile și retorica în funcție de agresivitatea sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar, pe lîngă interogația de ordin metafizic, pe lîngă indecizia abisală între corporalitatea formei artistice și între puterea de seducție a idealității, a spiritului acorporal și pur, artistul român a fost constrîns să facă față și unei alt fel de indecizii: între a picta la comanda unor agenți ai terorii politice
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
vreme la "nevrotici", părăsește apoi Clujul pentru Italia unde se pierde în anonimat, schimbând de acolo mesaje nu cu Mârzea, vechiul "complice", ci cu Jiquidi care filosofează pentru el în înregistrări pe bandă, trimise prin poștă, despre "relația de fond, abisală, eternă, între călău și victimă". Jiquidi îi domină pe cei din mediul său altfel decât Mârzea care este un cinic jovial, pus mereu pe chefuri ,oricât de lungi, pe glume, oricât de deocheate, pe farse, cu oricât de crude urmări
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
film incendiar al fraților Marx, Supa de rață. Din toate jocurile de cuvinte dure schimbate între Freedonia și Sylvania sunt reținute câteva secvențe pe care, dacă termenul nu i-ar fi perfect indiferent lui Radu Cosașu, le-aș putea numi abisale. Scenariul e neglijat în favoarea peliculei gata proiectate. Analiza, prin stil, e aplicată pe stil.) Și mai interesantă sub acest aspect mi se pare cea de-a doua carte inclusă în volumul secund al Operelor, Sonatine, subintitulată, memorabil, Portrete, schițe, fragedii
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
atingere, norocul celor mai norocoși... El este un vampir al norocului - cineva care, pornind de la o întîmplare ( episodul din lagăr, cînd a fost salvat in extremis de o întorsătură de situație), construiește o rețea ocultă de întîlniri controlate, un joc abisal care să se dezvolte de la aceasta și o mizanscenă finală funebră, în care un individ care a stocat, la rîndul lui, norocul altora ( sub forma unor polaroide), să ia parte la o partidă de ruletă rusească. Evident, Berg cîștigă; singurul
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
oferit un studiu de caz, cel al muzicianului Nick Cave. Într-un documentar-ficțiune, 20000 Days on Earth, în fapt, niciuna nici alta, compus în cea mai mare parte din dialoguri, Ian Forsyth și Jane Pollard au încercat să sondeze psihismul abisal, rezervorul de anxietăți și fantasme al muzicianului neezitând să-l pună puțin și sub lupa psihanalizei. Destul de static, introspectiv și analitic în prima parte, abia în a doua filmul și-a recuperat personajul într-o notă live, făcând muzica să
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
și individual. Indivizii care fac istoria dialoghează cu valorile epocii, cu modelele și cu misterele ei făcând posibilă o ștafetă a speranței. „Jurnalul” scribului ne relevă limitele cunoașterii, incertitudinea și eșecul așazisei viziuni obiective. Istoria lui Gheorghe Schwartz este instinctiv abisală pentru că ea se află atât în noi cât și în afara noastră. Așa cum un individ poate moșteni gena eroilor din preistoria existenței sale, tot așa autorul alege din memorie nu neapărat faptele, cât trăirile omenești. El trăiește drama creației și a
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
De Sica apare explicit în film prin câteva decupaje memorabile -, însă ceea ce pare la prima vedere de o amuzantă lejeritate devine o mise en abîme a unei societăți a indiferenței. Există și o altă serie de filme care plonjează în abisal, filme ale anxietății, filmele-experiment, psihedelice și ușor macabre, cu ceva maladiv aducând în discuție lumea paralelă pe care imaginea o poate crea, o imagine care nu se are decât pe sine și în care nici cuvintele, nici povestea nu contează
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
Ceva mai bun al Alexandrei Mocanu, Ireversibil al lui Maghiar Cristian, Wait al Andei Pușcaș sau You Can’t Hide Love from Gipsies al Marei Trifu. O altă serie de scurtmetraje se pretează unui joc mai complicat al plonjeurilor psihanalitice, abisale, al dilatării senzațiilor, al captivităților obscure ale minții, a exprimării inexprimabilului precum în Jucăria Laurei Pünkösti, cu fixația enfantină pentru un radio vechi, în Balonul lui Stas Ciorescu cu o Lolită de provincie ale cărei vise zboară departe de bunicul
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
neo-latinismului, a inspirației sudice. Slujind o poezie mimetică și superficială, el apela instinctiv la literatura franceză și la cea italiană. Socotind că de prea multă vreme poezia română trăise într-o astfel de atmosferă, Eminescu propunea acestei poezii o filozofie abisală inedită. Faimoasa epigramă anti-eminesciană din 1883, care îi va strica autorului ei viața, a fost pentru Macedonski ultimul act al unui parcurs de incompatibilitate întins pe mulți ani. Exasperat de înălțimea eminesciană inaccesibilă, Macedonski a nutrit în permanență față de Luceafăr
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
văd hărăzite inevitabilului surghiun: "dinspre dicționarele tăcerii/ vin veghetorii insomniilor/ nu putem să ne împotrivim au zis/ hotărîrii de-a merge-n exil a semințelor" (și s-au hotărît semințele să meargă-n exil). Acest exil misterios, decis de străfunduri abisale, naște, firește, o reacție nostalgică, o așteptare. Așteptarea reîntoarcerii la făgașul originar s-ar cuveni să fie antidotul său măcar în plan afectiv, o alinare în sine. Dar ea se izbește de enormitatea dezamăgirii, de proporțiile catastrofice ale prăbușirii, așa
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
dezbatere a unor practici religioase sau a unei chestiuni de credință precum Insula (2006) lui Pavel Lungin. După dealuri nu este un film de factură dostoievskiană, de încercare a limitelor umanului în raport cu sacrul. Nu avem mistici iluminați, nu avem păcătoși abisali, nu avem vinovății calculabile la scară metafizică, nu avem niciun dialog despre natura credinței și a divinității sau despre rațiunea de a fi a răului în lume etc. Există un singur personaj în film, doctorița care preia cadavrul Alinei, și
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]
-
la un moment dat Alina a decis să lucreze în Germania și că s-a întors pentru a o lua pe prietena ei. Emotivitatea celor două personaje are un spectru foarte larg și nuanțat. Regizorul pune accent pe această psihologie abisală care, încă o dată, nu este generată de raportarea exclusivă la religios. La ea concură o serie de factori, de antecedente care rămân în umbră și care răzbat până la noi prin intermediul unor personaje precum mama Elena, tata Nușu sau Diriginta, crâmpeie
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]
-
vremuri și de oamenii care stau sub ele. Am cumpărat un cd cu el citind Tolstoi. "Moartea lui Ivan Ilici". Produs de Humanitas. Ascult. Cînd vreau și de cîte ori vreau. Relația acestui actor cu cuvîntul mă răscolește. Mă cobor, abisal, în mine însămi... Rebengiuc - o imensă mirare inocentă, un semn de întrebare primar și definitiv în Botom-Fundulea și hohotul meu de rîs enorm cît capul lui de măgar purtat cu "grație" pe scena de la Grădina Icoanei. Capul lui culcat pe
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
suprafață în procesul de creație. Avem aici o marcă înregistrată a tuturor acelor interpretări care fac din artist un monstru domesticit prin procesul de creație care devine un fel de purgație eficientă menită să evacueze reziduurile teratologice ale psihismului său abisal. Faptul generează o serie de naive identificări - naivitatea îi aparține dlui Gervasi - între Hitchcock și o serie de personaje, în prim-plan aflându-se criminalul Ed Gein care servește drept model pentru rolul încredințat actorului Anthony Perkins (James d’Arcy
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
vadă tot, să surprindă tot, să înțeleagă tot, mai ales femeile. Aici, infantila atracție a voyeurului care posedă un orificiu în perete de unde poate spiona mișcările actrițelor sale sugerează previzibil, ah, ochiul camerei care știe să vadă în profunzime psihismul abisal al personajelor introiectând imaginile într-un album cu fantasme personale. Din păcate, filmul nu oferă nimic în plus despre Hitchcock, ci o versiune facilă a artistului care își pune fantasmele în operă, ocazie care constituie și o terapie de succes
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
însă cu lumea lui Bulgakov, un răzvrătit visător, un scriitor disident ce a crezut fără ezitare în libertatea cuvîntului, dar și într-o promisă întîlnire cu stalin, pe care o va aștepta pînă la sfîrșitul vieții. Frigul și culorile aproape abisale ale amurgului, la duș, precum și beznă întoarcerii, pe care o pipăiam jucîndu-ne cu hazardul, mi l-au pus în brațe pe Bulgakov, scotîndu-l din memoria afectiva cu toate învelișurile: proza scurtă, român, piese, fragmente de jurnal, scrisori protestatare, comentarii, montările
Experimentul din strada Precistenka by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18140_a_19465]
-
glas dezacordului său față de un anume univers... spirit de mare finețe intelectuală..." Doru Timofte despre Octavian Doclin: Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator." Ion Roșioru despre Arthur Porumboiu (mai exact, despre momentul nașterii acestuia, pe care Ion Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): "...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
care i-ar fi plăcut lui Camil Petrescu nu reprezintă o zonă secretă sustrasă constrângerilor exterioare, o insulă supraînălțată sau, mai bine, scufundată sub apele reziduale, fetide ale Epocii de Aur. Psihologia protagonistei nu mi se pare una "etanșă", autosuficientă, abisală în sensul postdostoievskian al romanelor lui Nicolae Breban. Lumea interioară apare ca deformată de aberațiile de afară, impregnată de umilință și oboseală, de zgura ce a intrat în ochi, în nări și în suflete. Nici măcar excepțiile de la regula conformismului, a
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
de carte, autor al unor splendide cărți dintr-o categorie care s-ar putea numi "l'histoire pour les nuls", Neagu Djuvara îi seduce deopotrivă pe bunicuța nostalgică și pe copilul zvăpăiat, atașat de mâna ei, pe intelectualul ce privește abisal prin fumul de pipă și pe studenții epocii postmoderne. Dovada: febra musculară a autorului după interminabilele ședințe de autografe de la lansări și târguri de carte. În Aminitri din pribegie, Neagu Djuvara amintește, în trecere, de teza sa de doctorat, susținută
Declinul hegemoniei americane? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7757_a_9082]
-
plesnesc neuronii/ după un anume tipic,/ sfâșâind șsic!ț agonia amărâtelor vibrații,/ m-au deocheat/.../?" (Marian Ruscu) * , Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator." (Doru Timofte) * ,Erai frumoasă ca regina și încântai orice privire;/ O zi întreagă n-am putut să-mi iau ochii de la tine./ În dreapta trimiteai un zâmbet, în stânga o dulce bezea,/ Privirea când ți-am întâlnit-o spunea
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
Cvartetulu al II-lea.- “Orfeu, ajuns în Infern - spune Maestrul -, o strigă pe Euridice, ecoul îi repetă strigătul și el are, o fracțiune de secundă, impresia că ea trăiește. Secunda aceasta conține în ea totul și nimic. Este un efect abisal al jocului inocent al ecoului” Ideea de pereche se transpune însă și în ceea ce Theodor Grigoriu se definește a fi un “contrapunct între muzică și imagine”. Suntem într-un alt domeniu al creației sale, care l-a atras cu o
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
știi să-ți adaugi”; “Boala demonică prin excelență este fascinația de sine”; “Intelectul omenesc e intelect angelic adumbrit de trup”; “Departele e materia primă a tuturor utopiilor, dar e și intuiția cea mai la îndemînă a transcendenței”;”Cultivi sublimul și abisalul și ratezi întîlnirea cu imediatul”. Nu de puține ori cititorul e îndemnat să surîdă, ca la această remarcă a părintelui Cleopa, citată de Pleșu: “Domnii mei - spunea el celor dispuși să-l asculte - cînd ești la oraș, diavolul vine sub
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
a festivalului, fiecare filmuleț fiind o mică bijuterie, migălos lucrată, ca un ou Fabergé. Din start, ceea ce atrage la scurtmetrajul de animație este gama foarte variată de mijloace, de stiluri articulate în povești fabuloase, mobilitatea scenariilor, unele cu o psihologie abisală sau cu cel mai sec umor enlezesc, altele țintind subversiv și eficient zonele de conflict. În scurtmetrajul de animație, avem un fel particular de acord între desen, imagine și concepția regizorală, desenul putînd fi extrem de sumar, dacă este întreținut de
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]