3,746 matches
-
direcție trebuie să o apuce acum. În întuneric, nu mai avea habar unde este orașul. Simțea cum îl cuprinde un sentiment de neputință și disperarea punea stăpânire pe el. Pipăi cu palmele terenul de lângă el. Urca într-o pantă destul de abruptă undeva în spatele său. Asta însemna că probabil drumul se afla în direcția aceea. Încercă să se ridice în picioare dar tălpile îi alunecau pe frunzele ude de pe jos. Începu să se târască în genunchi la deal. Nici nu mai ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe partea cealaltă fără să se murdărească de noroi. Vasilică rămăsese câțiva pași mai în urmă în timp ce el se strecura printre trunchiurile drepte ale molizilor bătrâni. Undeva mai în față, la vreo câteva zeci de metri, vâlceaua făcea un cot abrupt, dispărând printre copaci. Chiar acolo, adusă probabil de apele năvalnice, era o grămadă de pietre adunate la un loc. Porni repede spre ea, fiind sigur că pe acolo vor putea traversa văioaga. Domnule inspector! Ce-i, măi, Vasilică? întrebă Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i scape nimic din ce făcea inspectorul. Acoperind zgomotul pașilor, începu să se audă mai întâi un susur slab, apoi sunetul apei ce curgea la vale deveni tot mai puter nic. Se apropiau de o porțiune unde solul se ridica abrupt în jurul unor stânci de dimensiuni uriașe aruncate alandala. Se cățărară amândoi deasupra și se opriră pe culme. Dedesubt, un pârâiaș năval nic curgea înspumat printre bolovanii căzuți în albie. Malul era foarte accidentat și Cristi constată că le era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nici unul dintre copiii care fuseseră cu o seară în urmă la terasă nu se vedea pe acolo și nici nu le auzea vocile prin preajmă. Ieri văzuse șase copii de diferite vârste alergând gălăgioși printre mese. Reușiseră să coboare panta abruptă și acum mergeau prin nisipul de pe mal spre grupul de țigani. Fără nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul său și îi întâmpină în picioare. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-o facă numai ca să scape de gura lui. Ori poate, cine știe, se punea Vasilică pe treabă și aducea lista? Stătea rezemat de mașină, fumând absent. Privirea îi rătăcea dincolo de drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo se ițeau coroanele stejarilor și fagilor cu frunzișul mai deschis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
coborâți. Dacă voia să-și continue drumul trebuia să meargă mai departe pe firul apei. Porni la deal urmărind albia pârâiașului. După douăzeci de minute, pădurea se termină brusc. În față se întindea coasta golașă a munte lui ce urca abrupt spre vârful ce se ridica în depărtare. Se opri să admire pentru câteva clipe peisajul copleșitor. Creasta se contura pe cerul senin, fără nici un nor. Albia pietroasă a pârâiașului împărțea pajiștea alpină în două. Izvora de undeva de mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai departe. Nu se mai uita pe unde calcă așa încât, nu-și dădu seama că ajunsese deja la ravena ce brăzda pădurea de sus în jos, paralel cu pârâul unde lucrau ei. Păși în gol și se rostogoli pe taluzul abrupt. Se ridică repede fără să țină cont că se lovise destul de rău. Era zgâriat pe față și în gură simțea gustul sărat al sângelui. Îl durea tare și sub genunchi, acolo unde se izbise în cădere de un bolovan ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stabilit cine e Winnetou și cine Old Shatterhand. Ajunseseră la buza ravenei unde găsise șapca lui Costi. Cristian se uita la fundul acesteia și înțelese că nu puteau trece de-a dreptul peste ea. Nu numai că pereții erau destul de abrupți, dar jos în vale se vedea apă și noroi. Trebuiau să caute un alt loc pe unde să traverseze. Își amintea că împreună cu Vasilică găsiseră mai sus de locul unde se aflau acum, o porțiune pe unde își puteau croi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mai aduna unul. În regulă, spuse Toma, alegem calea pe care o vrei tu. Femeia aprobă hotărârea cu o mișcare din cap și schimbă direcția. Era clar că știe drumul, se orienta perfect în pădure. Coasta muntelui devenise mai abruptă și de acum urcau pieptiș. Din loc în loc, treceau pe lângă stânci uriașe pe care trebuiau să le ocolească. Nu mai bine urmam albia pârâiașului pe lângă care am trecut mai devreme? întrebă Cristian, oprindu-se să-și tragă respi rația. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Drumul îngust de pământ se termina brusc într-un bot de deal. Un spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai cât să permită unei căruțe să întoarcă. De jos, până la casa bătrânului, nu puteau urca decât pe niște ulițe abrupte ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
printre bolovani acoperiți de mușchi verde. Din loc în loc, mai ales acolo unde albia își schimba direcția erau adunați bușteni cărați de apele umflate. Continuară să urce paralel cu pârâul care rămânea în dreapta lor. Coasta nu mai urca atât de abrupt și în curând ieșiră într-un fel de luminiș. Pârâiașul se lățea, formând un fel de golfuleț înconjurat de bolovani, în care apa era mai liniștită. O mulțime de pietre mărunțite și nisip zăceau împrăștiate pe mal, în jurul unui jgheab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sub genunchi. Tocmai înconjuraseră un bolovan uriaș ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre porțile Romei. Dincolo de acesta se deschidea o vâlcea adâncă cu pereții abrupți. Era albia unui torent care își săpase drum la vale pe acolo. Calistrat se opri chiar pe margine, privind în lungul ei. Mai la deal de ei, la cel mult douăzeci de metri, ascunsă sub buza ravenei stătea vâlva. Bulgărele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întâi, să vadă dacă nu cumva acesta nu s-a rănit în cădere ori să încerce să găsească toiagul. Alese repede a doua opțiune, fără toiag erau morți amândoi, așa că se trânti pe burtă și începu să pipăie febril malul abrupt, sperând să simtă sub degete lemnul lustruit al acestuia. Nici nu se mai gândea la vâlva care, fără îndoială își dăduse seama de impasul în care se găseau și acum, probabil că se pregătea să se repeadă peste ei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care nimeni nu se ostenise să îi dea deoparte. Mergeau de ore bune și de acum relieful părea că începe să coboare. Munții înalți făcuseră loc altora mai puțin semeți, la fel de pietroși și pustii. Se opinteau acum peste un muncel abrupt și mașina de teren se târa de-a lungul drumului accidentat. Motorul trăgea din greu dar nu mai aveau mult până în vârf. Nu parcurseseră nici măcar jumătate din distanța până la destinație și mai aveau o mulțime de mers prin pustietate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
agățat un cablu gros, se înșiruiau pe margine, paralel cu drumul. Locurile prin care trecea îi erau complet străine, peisajul suferise schimbări majore, ce îl făceau de nerecunoscut. Pe măsură ce urca, o ceață ușoară se așeza peste pădure. Judecând după panta abruptă, inspectorul se îndoia că un camion putea urca pe acolo. O mașină de teren sau un tractor ar fi putut străbate dar un alt mijloc de transport probabil că ar fi întâmpinat greutăți, mai ales dacă ploua. De acum vegetația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
niște contraforți naturali. Ca să treacă de ei, trebuia să îi escaladeze. Se abătu din drum, urcând pe lângă aceștia, căutând un loc pe unde să se poată cățăra pe deasupra. În sfârșit, peisajul începea să se schimbe, porțiunea pe care mergea cobora abrupt. De acum putea să vadă fundul prăpăstiei care nu mai era decât o vâlcea puțin adâncă. Din versant, ieșea un curs firav de apă care se scurgea apoi prin ravena pe lângă care venise. Dincolo de acesta, pădurea se întindea nesfârșită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Răsăritul era aproape, în dreapta, dincolo de creasta muntelui prinsese a se lumina. Nici greierii nu se mai auzeau, pădurea devenise tăcută ca un mormânt. Își scutură capul aruncându-și repede privirea înainte spre platou. Pe peretele de piatră ce se ridica abrupt din iarba călcată în picioare de muncitorii care săpaseră acolo, se mișca ceva. Îmbrăcat în straiele lui aspre, Calistrat era acolo. Boris îl vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi coborât de pe versantul vertical. Știa că acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aștepta, luminând cu lanterna înspre el. Stai aproape de mine! îi spuse acesta, după care se răsuci pe călcâie și porni voinicește prin tunel. La început, drumul mergea drept, după care podeaua începu să urce, mai întâi ușor, după care, din ce în ce mai abrupt. Nici picăturile de apă nu mai curgeau din tavan. Pop se deplasa repede, chiar prea repede, ținând cont de vârsta lui. Tunelul se răsucea neîncetat, întorcându-se neașteptat când la stânga când la dreapta. De multe ori, raza lanternei se pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult până atunci. Am uitat cât de greu e să mergi pe aici. Știu drumul ăsta de când eram copil, rosti Pop, la un moment dat. Respira greu, gâfâind și se oprise puțin ca să-și tragă sufletul. Galeria urca acum extrem de abrupt și bătrânul obosise. Eram împreună cu niște prieteni când am descoperit-o. Ne jucam jos, în poienița de pe malul pârâului, continuă el vorbind încet, ne scăldam în micul iaz de sub cascadă. Nu aveam voie să trecem mai sus de drumul forestier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Colinelor Tutovei, având, din punct de vedere geografic, caracteristicile zonei: dealuri - cu puține păduri acum, așezate în șiruri paralele de la nord spre sud, despărțite de văile înguste ale unor pâraie, care, în îndelungate ere geologice, au drenat văi cu pante abrupte, măcinate de vânturi și ploi. în partea de nord, atunci când administrativ comuna Filipeni includea Mărăști, Brad și Balaia, era delimitată de dealul Glodișoare de unde izvorăște pârâul Dunavăț. Dacă din punct de vedere geografic și pedoclimatic se putea vorbi de o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întâlnesc forme caracteristice eroziunii lineare, de la cele incipiente, până la cele mai avansate. Pe terenurile cultivate, micile eroziuni se lărgesc din ce în ce mai mult,datorită ploilor torențiale, distrugând recoltele. Pe versanții înțeleniți apar forme simple de eroziuni, cu profil transversal îngust, cu maluri abrupte, iar în straturile mai nisipoase, cu intercalații marnoase sau gresiere, ravenele capătă forme curioase, cu îngustări și lărgiri succesive, cu praguri, marnite de fund și laterale. Aceste eroziuni duc la supraînălțarea șesurilor de pe văile pâraielor, provoacă însemnate pagube în agricultură
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la Văleni, Epureni, Fălciu, Bogdănești în județul Vaslui la Spineni și Roșiești, același județ, la Prodanca Bârlad, unele cu mai multe niveluri de locuire. Așezările întărite, mai rare, apar în secolul al VIII-lea, așezate pe promontorii înalte, cu pante abrupte. Dintre aceste așezări întărite mai bine structurată a fost FunduHerței, județul Botoșani, pe lângă cele cercetate parțial: Baranga-Hudești, Ibănești, Cobâla, Dersca, Horodiștea și Tudora (jud. Botoșani).43 Aceste așezări întărite arată un anumit grad de organizare politică și militară a societății
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Runcu, Zarea Ungurenilor, Valea Boțului, Dealul Pârliții, Zarea Bârnii și Poienilor sun completate de altele, mai noi: pe dreapta Pârâului Roșu, de la nord spre sud: Pe Șes (izlaz unde pășteau oile), Bușaga (botul de deal, în dreapta, cum urci în Tochile, abrupt, pe care te urci de-a bușilea), După Vie (deal cu expunere la soare, prielnic pentru cultura viței de vie, era plantat cu nuci și alți pomi fructiferi); După Vie este un loc plat pe care se poate face agricultură
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rămân fără slujbă, Nu cred că ați spus pe ziua de azi un lucru mai adevărat, Adio, domnule primar, O dată pentru totdeauna, nu sunt primar. Capul coloanei de manifestanți făcuse un sfert de rotație, acum urca strada pavată în pantă abruptă spre un bulevard lung și larg la capătul căruia urma să vireze la dreapta, primind în față, începând de acolo, mângâierea brizei răcoroase a râului. Palatul prezidențial se afla la vreo doi kilometri distanță, totul pe drum drept. Reporterii primiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
convențional. Chiar și acum Îmi lipsește În așa hal șira spinării, Încât mă mir că mai stau În poziție verticală. — Oh, dar nu Înțelegi esențialul, Tom, l-a Întrerupt Amory. Aici ți s-au deschis ochii, Într-un chip destul de abrupt, asupra snobismului lumii. Invariabil, Princeton dezvoltă În omul care gândește un simț social. Consideri că tu m-ai Învățat asta, nu-i așa? a Întrebat curios D’Invilliers, privindu-l țintă În ochi. Amory a râs ușor: — Păi, nu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]