884 matches
-
scape de ea. În sfârșit, scările nu mai erau atât de departe. Un grup mare de străini, japonezi și-a spus el, Îi blocau drumul. Alt chelner i-a ieșit În cale cu o tavă, de data aceasta erau pahare aburite cu o băutură galbenă ca mierea. Acela s-a oprit nu departe, ezitând. Adam a priceput că nu se hotăra să-l servească. Arăta ca unul venit din insule, s-a gândit el, poate chiar din Perdo. Se vede că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea n-a priceput ce voia să Însemne asta. Un fulger. Apa care se scurgea de pe acoperiș s-a transformat Într-o trenă de cristale pierdute grabnic În Întuneric. În paloarea aceea fugară, violacee, Johan i-a văzut ochii roșii, aburiți de lacrimi, dar și surâsul. Ar trebui să mergem, Johan. Mi s-a făcut somn. Acum? Dar n-a stat ploaia! Doar suntem uzi leoarcă, nu? El a oftat și s-a ridicat. Poate că tu ești cu adevărat Într-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unei grupe de luptă nou înființate, care pentru început nu există decât pe fițuicile ștampilate: o promisiune vagă. Ceea ce vedem însă, concret, e o bucătărie de campanie mobilă, înfiptă cu mândrie pe pajiștea de lângă punctul de adunare. Cazanul de gulaș aburește. Miroase a mâncare de cazan. Acum stăm la rând. Toate gradele amestecate. Nici ofițerii nu au voie să se bage în față. Spre sfârșit, pe durata unor momente măsurate de hazard, domnește o anarhie ce nu cunoaște grade. Se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije de obuz i-au zdrențuit picioarele. În partea de sus pare să fie zdravăn. Privește uimit, neîncrezător... Pe urmă, nisipul învârtejit îmi acoperă vederea spre bucătăria care aburește neatinsă, până când noi - el purtat pe sus, eu sprijinit - suntem transportați într-o mașină a sanitarilor, numită pe scurt Sanka. Un sanitar sare-n picioare. Alți răniți sunt nevoiți să rămână afară, înjură, careva vrea neapărat să vină cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
porcării tăiate mărunt, se numără printre mâncărurile mele preferate. Iar atunci când am invitați - diferiți frați de skat din vremuri diferite -, pe masă vin felurile cele mai puțin rafinate. Oh, și ce plăcere când, după o partidă, cârnații prăjiți sau înăbușiți aburesc, când mațul bine întins plesnește sau când, tăiat fiind, își dezvăluie interiorul: stafide și terci, amestecate cu ghemotoacele de sânge închegat. Atât sunt de durabile învățăturile pe care acel bucătăr șef din Basarabia i le-a transmis gustului meu. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în zona ocupată de britanici, am ajuns într-un amplu hățiș mărginit de ruine; acolo urma să fie gustată libertatea necunoscută mie. Ceea ce amăgește la prima vedere este faptul că atunci când jupoi ceapa, ochii încep să-ți lăcrimeze. Astfel, se aburește ceea ce cu ochii limpezi ar fi lizibil. Cu mai multă claritate reține chihlimbarul meu ceea ce a rămas închis în el: mai întâi ca țânțar sau păianjen minuscul. Pe urmă, însă, un alt obiect care s-a închis în ceva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
găsească echilibrul într-un tramvai, se apucă cu două mâini de curele. Nory, lângă urechea ei, vorbea mereu, dar n-o mai asculta Căuta să zărească afară. Urmărea parcă cu toate simțirile adunate parcursul legănat al tramvaiului. . . dar geamurile erau aburite. Se reîntoarse la cele auzite. Fapte, numai fapte! In. nemișcarea ei aparentă, Mika-Le făptuia. Așadar, inerția creează și, dimpotrivă, viața intensă, multiplă, palpitătoare, adesea dizolvă fapta, ucide. - Ne scoboram? întrebă după un timp. - Am trecut parcă două stații! strigă Nory
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători sprinteni, mulțumiți de belșugul irigației, pe când răsuflarea proaspătă a Cetăței, trecută peste grădini, îmbălsămată și aburită din căldura de sin a pământului copt, era delicioasă de respirat. Totuși, azi ploaia răsturna la fiecare zece minute o găleată nouă și nu puteai prevede dacă se va statornici sau se va risipi la timp, generoasă. Cum Mini intrase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce aveau în ei urban, ca instinct, inteligentă și putere de muncă. Tot ce aveau în ei viu, și bun și rău. Nory ceru un schwartz, pe care Mini îl refuză, apoi reîncepu vorbăria <A isteață. Privind prin geamurile largi, aburite de ploaie, lumea care se perind-i, Mini nu o putea vedea deslușit și atunci răsfrângea în afară chipurile vederei interioare. Identifica grupurile, perechile de trecători, cu ființele pe care le privea în panorama minței, pe când Nory flecărea despre cunoscuții
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
uitat că ți-am mai spus o dată, dar vreau să fiu sigur că ai înțeles cât de tare mă frământă faptul că sânt singur. Și parcă nu am curajul încă să încep să-ți povestesc totul. Parcă te-aș mai aburi puțin, înveninîndu-te cu aceleași gânduri fără sens, doar ca să te hotărăști să nu mai citești cartea asta, pe care aș vrea să o găsești plictisitoare și necomunicativă până acum, destul cât să o arunci pe noptieră și să uiți de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ai aflat ce aveam în cap - să mă car cu orice preț din România. Așa că singura soluție găsită de mine a fost angajarea pe litoral ca ghid, doar, doar voi pune mâna pe o fată, pe care ori să o aburesc să mă ia de bărbat, ori să o plătesc (cu ce bani nu știu) sa o iau de nevastă, ca să pot pleca oriunde, numai afară din țară să fie. Deci înalt, 1,85 metri, bine făcut, 80 de kilograme, si
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu te-adoarmă mirosul de pește fript și să te trezești cu el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum numai el se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i tragă o pleasna Bărzăunului peste scăfîrlie. Ei nu, zău, se rugă Ilinca puțin iritată, vorbește serios și nu mai umbla cu trăsnăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și clară. O clipă, doar o clipă, ochii cercetează chipul unui bătrân foarte singur, după care valetul de pe Thule testează, din nou, cu vârful ară tătorului, temperatura fierului de călcat și își reia bodogănitul unui guler de cămașă refractar. Ceaiul aburește alene într-un ibric chinezesc de porțelan. Cabina se umple de zgomotele cunoscute pe care ei doi le împart, deja, de aproape o veșnicie. Din cămașă ies aburi gemeni celor din ibric, pe care-i în tâlnesc la exact două
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de călcat și își reia bodogănitul unui guler de cămașă refractar. Ceaiul aburește alene într-un ibric chinezesc de porțelan. Cabina se umple de zgomotele cunoscute pe care ei doi le împart, deja, de aproape o veșnicie. Din cămașă ies aburi gemeni celor din ibric, pe care-i în tâlnesc la exact două degete de tavan. Atunci Ivan știe că s-a făcut ora trei. 33. Aladdin Mai zi-mi... Despre? Ce vrei tu... Da’ tu ce vrei? Să te aud
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Eliberatori... Acesta este și punctul meu de vedere... Dar eu am făcut afirmația din perspectiva acelor bejenari fără de număr care au pribegit în necunoscut numai cu ce aveau pe ei din toată agoniseala de-o viață... Ia nu mă mai aburi cu povești gazetărești! Răspunde scurt, scurt de tot! Și la obiect! De ce a fost deportat fratele tatălui tău în Siberia?! Nu cunosc și nici nu știu dacă tata a avut un frate... deportat. Da! Îți spun eu! Unchiul tău, Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ultimul moment! Că dacă mai întârzia helicopterul SMURD fie și o jumătate de oră, astăzi îl pupau rece nevasta și copiii, că i-a fost atinsă jugulara!.. Iar el tot cu politica lui deșănțată o ține morțiș pe arătură... ne aburește ca pe niște copii naivi și ne oferă zaharicalele lui de prost gust pentru o posibilă susținere în noua campanie, i-a atenționat profesorul Haret pe cei doi practicanți ai săi odată ieșiți din rezerva cu nr. 8. Domnule profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au intrat câteșipatru. * * * Să-l fi văzut pe domn' Cotescu ce țanțoș era și se umfla în pene la adunarea populară de duminică, alături de primar și viceprimar, de parcă ne-ar fi băgat pe toți în marea fericire, după cum ne-a aburit în urmă cu patru ani. Și cerea voturile oamenilor pentru încă o legislatură ca să poată demonstra el ce poate să facă și să dreagă, de parcă a uitat de promisiunile anterioare... Nicidecum! Dar până acum a avut alte treburi... abia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Cotarlă ordinară ce ești! Ia-ți bastonul și plimbă ursul, excelență! Aista-i mesajul nostru pentru Înălțimea Voastră, Cipriane! îl atenționau pensionarii de rând, în timp ce doamna îl toca mărunțel: Asta ți se cuvine! Atâta meriți! Craiule! Și nu mă mai aburi cu minciunile și cu laudele tale că-ți mai zic vreo două de-ai să mă pomenești! Că numai de șotii și de vicleșuguri ai fost preocupat în toți acești ani și, desigur, pentru toate în curând vei da cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
deoarece ea a jucat și joacă un rol important În viața multor oameni, dar mi se pare cel puțin o desconsiderare și o lipsă de respect față de nivelul actual de inteligență al oamenilor, care nu cred că mai pot fi «aburiți» folosindu-se același limbaj și aceleași argumente slabe, puerile, care poate Îi satisfăceau pe oamenii din epocile demult trecute, care nu aveau același nivel de informație pe care Îl au oamenii de astăzi. Limbajul religiei și argumentația, trebuiau să evolueze
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ce nu cunoștea nici un fel de opreliști. - Stați, barbarilor, se stropșeau bătrânele, întâi să facem mămăliga! Unii, ca să uite de foame, începură să cânte, să-și poarte pașii așa, fără țintă, prin jur, dar nu prea departe de locul unde abureau oalele și soarele acela din ceaun care fierbea în draci. Și câinii părăsiră locurile de odihnă de sub căruțe, apropiindu-se cât putură de mult de focurile la care licărea și pentru ei speranța unei bucăți de mămăligă. Așteptarea face ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau în preajma acestuia. Rafira căută, cu diferite prilejuri, mai ales când soțul ei era puțin aburit de un pahar cu tărie, să-l îmblânzească cu vorbe căutate îndelung și bine meșteșugite. La început, Lisandru nici nu voi să audă ca fiul său, dragul și bunul său fiu, să pășească într-o casă unde i s-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ai făcut-o greșit?” Din spital, maturul V., urmăresc discuția. În camera alăturată de care mă desparte vitraliul se aud voci în contradictoriu. Aproape o ceartă. Umbre agitate întunecă din cînd în cînd porțiuni de sticlă. Toată imaginea s-a aburit de o umbră lăptoasă. Vocile tac. O ușă se trîntește. Apoi un plîns de femeie; un minut, două, pînă ce liniștea se așterne din nou și de dincolo nu se mai aude nici o respirație umană. Nu înțeleg cum, deși întreg
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
miros puternic de putreziciune acoperă totul. Întorc capul în stînga și-n dreapta dar nu pot scăpa de el. Dau să mă zbat și din trup, fără durere, mi se desprind bucăți de carne friabilă, neagră, din care se degajă aburi cu iz greu. Vreau să le îndepărtez imediat scîrbit dar degetele nu mă ascultă. Se desprind și cad și ele. Și nu mai am cu ce să sfîșii pieptul, să scot de acolo inima putredă care le îmbolnăvește pe toate
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să mă irosesc scotocind după rosturi în loc să cînt; să înalț mulțumire pentru tot: pentru aerul strălucitor pictat cu nouri al cerului, pentru fierbințeala verii sau tremuratul frigurilor năpraznice!? Prin jur, cîntece de păsări și apusuri se cereau iubite. Nădăjduitoare, mă aburea respirația celui de alături. Iar eu am pășit încruntat pe lîngă ele călătorind fără să bag de seamă. Turist imbecil! Nici măcar n-am fotografiat ca americanii... „-Ai cugetat stîmb?”-mă întreabă Judecătorul. „-Srtîmb, părinte. Am schimbat formele și culorile între
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și-și saltă fundul ca să elibereze mâna torturată. Și gata. Uite. Cei doi au redevenit pământeni, cu toate că în aerul din mașină încă plutesc scame din hainele lor și mii de particule invizibile din pielea lor, iar geamurile mașinii s-au aburit complet și ei doi sunt uzi leoarcă. Dar nici unul din ei nu se văicărește, pentru că nici unuia din ei nu-i stă mintea la reproșuri acum. Singura problemă e că abia mai pot respira. Aproape tot oxigenul din spa țiul ăsta
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]