874 matches
-
organizației. Lanțul conducerii. Le aruncă nou-veniților din departament vechea tâmpenie cu „ușa mea e Întotdeauna deschisă pentru voi“, da vai de mama puțoilor dacăs vreodată Îndeajuns de sonați Încât săncerce să-i pășească peste prag. Ar fi plăcut să-l aburesc pe Niddrie fără a fi nevoie să mă folosesc de atuul masoneriei. Știu că labagii ăia laburiști de sus din Consiliul local sunt amețiți de victoria electorală, se umflă-n pene ca păunii și se iau puternic de Niddrie et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Înțelegere, un simplu mijlocitor, dorește să-l transmită nealterat.” Argumentul de mai sus este valabil și pentru haiku. Stilul textual al haiku-ului este transparența și calitatea lui ține de discreția autorului, de absența umorilor care ar putea să-i aburească lentila. Faptele sînt revelatoare și nu trebuie distorsionate de efuziunile emoționale ale autorului. Autenticitatea lor se păstrează nealterată doar dacă nu sînt interpretate. Prin opțiunea sa, Defoe arată, În acord cu spiritul empirist și pragmatic al vremii sale, „o deosebită
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
agent chimic : cărbune). Activarea termică implică o carbonizare primară (la temperaturi de 600-900șC) în atmosferă inertă (azot, argon) și care rezultă în formarea cărbunelui, de obicei un material neporos, urmată de gazeificare controlată sub acțiunea unor gaze oxidante (CO2, O2, aburi), la temperaturi mari (până la 1200șC). În cea de-a doua etapă se îndepărtează carbonul mai puțin organizat și se formează o structură poroasă bine dezvoltată, care asigură o arie mare a suprafeței. Activarea chimică este un proces care decurge într-
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
contradictorie sunt puse de către Kernbach pe seama principiului de difuziune al acestora, al "oglinzii sparte", aceeași imagine reflectându-se în fiecare ciob, diferențele fiind determinate doar de poziția spațial-geometrică față de ciob al obiectului reflectat și de calitatea ciobului (care poate fi aburit, pătat, fisurat). Există astfel mituri simple, fie încă necrescute din starea rudimentară, fie simplificate printr-o cenzură stilistică spontană până la stadiul cristalului, dar există și mituri ample, compacte, a căror armonie complexă amintește de o mare orchestrație simfonică, idee subliniată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fericire. În acea vreme, patima lui Toma pentru Lina era în floare... De atunci, floarea aceea s-a scuturat... ca toate florile... Pe atunci tânăr, își iubea nevasta, cu suflet deschis, cum ai iubi o oglindă care nu s-ar aburi, un talisman care te-ar ocroti mereu. Bătrânul și-a iubit mult baba, până la ultima ei suflare. Acum, o jelea pe Axinia, pe vrednica lui noră... - Am țânut mult la dânsa... ca la ochii din cap, am țânut... bunî șî
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o iubească. Lucru care era neadevărat, nedrept și pe deasupra și... Se răsuci pe călcâie, simțind dintr-odată că nu era singur. La una dintre mesele de fier forjat ședea o femeie, în fața unei cești de cafea din care se ridicau aburi. Mâna dreaptă îi acoperea partea de jos a feței, astfel încât nu-i zărea decât ochii de un albastru ca văzduhul. Părul ei blond, ca de scandinavă, îi cădea pe frunte și se încurca în niște cârlionți ușori spre ceafă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
gluma mea: — Gunther, ai o gură mai mare decât un negru care cântă la trompetă. Poate că amicul tău aici de față te-o fi crezând amuzant, dar eu cred doar că ești o moară stricată, așa că nu mă mai aburi. Nu sunt genul de tip cu simțul umorului. — Ți-am spus adevărul, Tesmer. Am deschis ușa și În prag era Herr Kolb cu pistolul Îndreptat spre cina mea. — Avea un Parabellum Îndreptat spre tine și tu ai reușit, totuși, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era de fapt fața mea, ci a ta, Victor, dragul și singurul meu prieten. Tu te uitai la mine, fiindcă pe tine te-am chemat, inițiala te am scris-o cu degetul pe oglindă, peste ima- ginea ta, după ce am aburit-o cu o răsuflare fierbinte. Am zâmbit, pentru că m-am gândit atunci că tu nu puteai fi atins de maladia asta a minții mele, care se numește Lulu, că doar fetița aia nefericită și cu mine am văzut hidoșenia spoită
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am fugit la oglinda de deasupra chiuvetei pentru că-mi dăduseră lacrimile și vroiam să mă văd plângând. Știam că și Baudelaire făcea lucru-ăsta. M-am văzut mic, negricios, cu fața îngustă și fără pic de spiritualitate în ochi. Am suflat aburi peste imaginea mea și am scris, pe oglindă, cu degetul, așa cum scriam zilnic câte ceva, ca într-un jurnal fără memorie: DISPARI. In seara asta m-am învîrtit de câteva ori prin holul care acum a prins o urmă de căldură
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
luminos al iernii, se uită în propriii săi ochi în oglindă are ceva străvechi, legendar, ca de stampă veche. Stăm încremeniți, fascinați, privindu-ne-n ochi ore în șir, pe când se face tot mai frig și mai întuneric. Oglinda se aburește, cafeniul se-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii tăi, Victor. Ochii tăi deodată lărgiți, cu pupilele înghițind tot irisul și făcând întuneric în sala înghețată. Mă-ndrept pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cei ce se dizolvă, încet, în maturitate? La prețul de vânzare se adaugă 2%, rcprezentînd valoarea timbrului literar ce se virează Uniunii Scriitorilor din România, Contnr. 2511.l-l71.1 / ROL, B.C.R. Filiala sector I, București înainte să plec, am suflat aburi peste imaginea ta și am scris cu degetul pe oglindă: DISPARI. Apărut 2003 BUCUREȘTI - ROMÎNIA Tipărit la C.N.I. "Coresi" S.A.
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dacă le-ar duce în casă, Doamne ferește, cine știe ce s-ar întâmpla, zâmbesc în sinea mea de naivitatea ancestrală a bătrânului și-l asigur că nu mă deranjează frigul, mă voi îmbrăca bine, sticla din geamuri înghețată și nouă ne ies aburi când vorbim în încăperea cu măști moarte, Hai să bem dincolo un vin fiert, mă îmbie bătrânul și eu accept, fiindcă am văzut ceea ce era de văzut, 5 ianuarie, lucrez la ciclul măștilor, unu, compoziția tabloului, scenă din Noul Testament, scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Încruntă către teancul de declarații de pe birou. — Bine, spuse el Într-un final. Cobor imediat. Aruncă ambalajul de la ciocolată și paharul gol de plastic În coș și se Îndreptă către recepție. Cineva dăduse Încăzirea prea tare, așa că toate geamurile erau aburite, iar din vizitatorii uzi până la piele din cauza ploii de afară, se ridicau aburi. — Acolo, spuse ofițerul de serviciu cu fața ascuțită. Colin Miller, noul băiat de aur din Glasgow al „Press and Journal“, aștepta În preajma posterelor cu persoane căutate. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Cobor imediat. Aruncă ambalajul de la ciocolată și paharul gol de plastic În coș și se Îndreptă către recepție. Cineva dăduse Încăzirea prea tare, așa că toate geamurile erau aburite, iar din vizitatorii uzi până la piele din cauza ploii de afară, se ridicau aburi. — Acolo, spuse ofițerul de serviciu cu fața ascuțită. Colin Miller, noul băiat de aur din Glasgow al „Press and Journal“, aștepta În preajma posterelor cu persoane căutate. Purta o pelerină lungă și neagră, bine croită, din care picura apă constant pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-i ducă inspectorului Insch. Trebuia doar să spere că piesa ieșise bine În seara aceea. Poate că inspectorul avea să fie Într-o dispoziție bună n-o să-l muște de fund. Polițistul de la volan porni motorul, iar geamurile se aburiră imediat. Logan deschise radiatorul, dar degeaba. În schimb, Își scoase cravata prinsă cu o agrafă și Încercă să șteargă parbrizul. Nu făcu decât să mute umezeala Încolo și-ncoace. Oftând, se lăsară pe spate și așteptară ca porțiune mici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
negru ca cerneala, stelele Încețoșate de luminile orașului. Logan ieși de la Urgențe În noaptea geroasă. O ambulanță opri cu atenție la intrare, cu luminile pornite. Întorcându-și spatele către imagine, Logan se urcă În mașina de serviciu, iar respirația-i aburi instantaneu parbrizul, scoase mobilul și-l reporni. Putea foarte bine să facă față distracției, acum că tot era mult prea târziu să-l mai sune cineva. Avea cinci mesaje. Patru dintre ele erau de la Colin Miller, disperat să afle ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se poate să mai fie-n viață. Stăteau În zăpadă, pe treapta de sus, cât Logan sună din nou la sonerie. Greensleeves porni pentru a patra oară. Watson Îl Întrebă pe Logan dacă vrea s-o dărâme, iar respirația ei aburea aerul rece și avea nasul și obrajii roșii ca focul. În spatele lor, cei doi polițiști pe care-i luaseră din echipa de căutare de la spital Își exprimară acordul. Orice, numai să plece din frigul acela cumplit. Tocmai se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca să ne bucurăm de o asemenea decadență“, Îi spun lui A. Stăm În pat rezemați de perne; când obosim să discutăm, facem amor, nu mai ieșim din casă, nici din cameră, Îi spunem Floricăi să ne servească prânzul aici. Ies aburi din cuvintele și corpurile noastre Încinse. Ne amuzăm la pagina unde Don Fabrizio, Înainte de a ajunge la frumoasa Mariannina, are remușcări pentru că o Înșală pe soția sa, Principessa Stella: „Sono un pover’uomo debole“, pensava mentre il passo poderoso comprimeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
izbucnit În sala motoarelor. — Se duce... Tatăl lui aruncă mănușa În apă de parc-ar fi fost mîna unui cerșetor obosit. O explozie Înăbușită, răsună peste rîu dinspre carcasa răsturnată a vasului Petrel. Din punțile ridicate țîșni violent un șuvoi aburi și vasul de război alunecă sub valuri. Un nor de fum mișcător trecu peste apă, Învîrtindu-se de parcă ar fi căutat vasul dispărut. Tatăl lui Jim se culcă În noroi. Jim stătea pe vine alături de el. Zgomotul moroarelor tancurilor de pe Bund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lungul căii ferate, urmați de doctorul Ransome și de doamna Pearce. Caporalii strigau unul la altul, vocile lor bubuind de-a lungul șinelor. Cădea o ploaie măruntă și paznicii care așteptau lîngă camioane Își puseseră pelerinele. Din șinele calde ieșeau aburi În timp ce prizonierii se ridicară În picioare și Își luară În brațe copiii mici. Voci șopteau prin Întuneric și soțiile apucau mîinile soților lor. — Digby... Digby... — Scotty... — Jare... — Bunty... O femeie cu un copil adormit pe umăr Îl apucă pe Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tine. Ruby Îi spuse c-o va suna ca să vadă cum se simte puțin mai Încolo. Ce drăguț din partea ta, dar nu te Îngrijora. Tătăl tău vine acasă de la München la prânz. Când Chanel o Întrebă ce pățise, Ruby o aburi cum că dormise prost și că o durea Îngrozitor de rău capul - toate fiind cât se poate de adevărate. Nu vroia să-i spună lui Chanel, nici lui Fi, de fapt, despre descoperirea pe care o făcuse Înainte să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
devreme, ai fi rămas sub porticul de la intrare să vorbești cu prietenii tăi așteptând să sune. Îți place să ajungi la școală mai devreme, iar mie îmi place să te am lângă mine în mașină în timp ce afară plouă. Geamul se aburește de la respirația noastră, te întinzi și-l ștergi. Nu ești niciodată somnoroasă, ești întotdeauna atât de trează dimineața. Controlezi tot ce mișcă în jur. Vorbim puțin, eu îți privesc vârful degetelor ieșind afară din mânecile prea lungi, pe care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rău? Ce e să fii rău? Nu, nu, nu; femeia aceea este, ca și tine, un înger; dar femeia aceea nu mă iubește..., nu mă iubește..., nu mă iubește... - și spunând acestea, vocea i se frânse și ochii i se aburiră de lacrimi. Bietul don Augusto! — Da, tu ai spus-o, Rosario, tu ai spus-o! Bietul don Augusto! Ia stai însă, Rosario, taie-l pe don și zi: Bietul Augusto! Hai, zi: Bietul Augusto! — Dar, domnișorule... — Hai, zi: Bietul Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spre cer, iar Felix și cu mine ne strecuram în arealul ăla neîngrădit de nimic, pătrundeam înăuntrul aparatului B27, ședeam în fotoliile rotative ale cabinei de tragere, ne cățăram pe scaunele piloților până sus, la locul radiotelegrafistului, priveam prin geamurile aburite norii de deasupra localității S., puneam în funcțiune „fortăreața zburătoare“, strecurându-ne prin tirul antiaerianei și canonada deschisă de avioanele de vânătoare inamice, veneam în picaj, goneam pe deasupra copacilor de pe țărm ca să punem aparatul greu pe apă, și aveam sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unei grupe de luptă nou înființate, care pentru început nu există decât pe fițuicile ștampilate: o promisiune vagă. Ceea ce vedem însă, concret, e o bucătărie de campanie mobilă, înfiptă cu mândrie pe pajiștea de lângă punctul de adunare. Cazanul de gulaș aburește. Miroase a mâncare de cazan. Acum stăm la rând. Toate gradele amestecate. Nici ofițerii nu au voie să se bage în față. Spre sfârșit, pe durata unor momente măsurate de hazard, domnește o anarhie ce nu cunoaște grade. Se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]