721 matches
-
Garibaldo dorește ca tu să mergi la domeniul neamului Ariberti, ca s-o îngrijești pe nevasta lui Stiliano; să faci treabă bună și spune-i lui Stiliano că Garibaldo nu mai merge nicăieri, căci de-abia are timp să spună acatistul pentru „cea care te însoțește“. Nu-mi cere să-ți explic ce înseamnă aceste cuvinte fiindcă nu știu. În schimb, sunt un medic bun, de stirpe și de școală grecească. Poți să ai încredere-n mine. L-am întrebat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai bine pumnalul. Nu s-a dat bătut cu una, cu două, spre spaima tot mai mare ce punea stăpânire pe ostatici. - De ce vă e frică atât de tare de ușa asta? Preoții s-au oprit o clipă din bolboroseala acatistelor. - Dincolo de ea se află blestemul și moartea noastră. N-am izbutit să scot mai mult din gura lor. În cele din urmă, după un declic metalic, poarta s-a deschis. În spatele ei era o scară săpată în stâncă, ce cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care n-am mai auzit-o până acum, trebuie spusă în picioare? În aceeași clipă mi-am amintit cuvintele pe care Garibaldo, cu mulți ani în urmă, mă pusese să le spun la moartea Vibanei: „Am doar timpul să recit acatistul, rugăciunea care se face pentru cea care te însoțește“. Umbra mi-a răspuns: - Oare cu mama ta vorbești în genunchi sau cu fruntea lipită la pământ? Cu regina ta vorbești stând jos? Aș fi putut să-i răspund că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
moaște uscate, rupte din cadavrele sfinților. Observându-mi scepticismul, m-au întrebat cu aroganță ce medic putea fi mai mare decât Iisus Hristos și martirii săi. Preoții arieni și cei păgâni s-au mărginit să facă doar unele descântece și acatiste. Noi doi ne uitam unul la altul în tăcere, prea obosiți să mai protestăm. Asta a durat preț de trei zile, și doar atunci când regina a căzut la pat, neputând să se mai țină pe picioare de slăbită ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se-ntoarce tăcută la treburile sale, Arborele lui Ieseu pe fațada de sus, îi urmărești cu aviditate încrengăturile de culoare și te pierd iară, și buzele tale, pe tine te pierd cu totul când te-nlănțuie pictura, neostoită iubire, Imnul acatist, Maica Domnului adorată, cu brațele desprinse, pruncul Iisus stă totuși firesc la pieptul ei, fără să-l susțină decât poate dragostea de mamă preacurată, friză de episcopi, sfinți filosofi pe fațada de est, abia îți pot urmări cuvintele, le aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine, dacă ar ști părintele că nu am fost vrednic să-i îndeplinesc ultima dorință, 11 iulie, m-am reîntors în biserică, bolta pronaosului e gata, Maica Domnului și melozii, Maica Domnului în medalion cu pruncul, de mâine încep imnul acatist, restrâng stațiunile la douăsprezece, încă nu m-am gândit ce fac cu portretele de ctitori, nici într-un caz nu-l voi picta pe părintele stareț pe perete ca închinător de biserică, 23 iulie, închid ușa bisericii cu cheia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
început, încât toți cei care îl cunoșteau, adică toți oamenii, se jurau că Mircea se numără printre cei mai mari scriitori pe care îi avusese vreodată omenirea. Sigur, mulți spuneau aceste lucruri cu jumătate de gură, printre dinți sau dând acatiste la biserică pentru moartea lui, dar adevărul era că Mircea era pur și simplu un talent recunoscut pe întreg globul pământesc și care mai avea parte în mod constant și de critică foarte bună. În momentul de care vorbim, Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pocăință; rugăciuni de cerere. Rugăciunile de slavă sunt cele pentru a slăvi și preamări pe Dumnezeu, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe unele Puteri Cerești. Recunoaștem astfel cât suntem de mici în fața lui Dumnezeu. Drept exemplu, în religia creștin-ortodoxă avem acatistele. Cele de mulțumire sunt pentru a mulțumi lui Dumnezeu că am primit viața de la El, că ne-a permis să evoluăm, că ne-a ajutat într-o problemă ș.a. Cele de pocăință se pot face atunci când știm că am păcătuit
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Fiul și Sfântul Duh). Apoi este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria care este „mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești”, pe urmă sunt Puterile Cerești și apoi venim și noi, oamenii. Ori, în Icosul al 8-lea din Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului de exemplu se spune așa: Domnul,...văzându-te pe tine, Maica Sa, stând în biserică și CU UMILINȚĂ rugându-te Lui”. Deci Maica Domnului se roagă la Fiul ei și Dumnezeul nostru „cu umilință”. Stau
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
smarald. îngerii goi Când roua cade peste noi, Se-ascund și lacrimile-n slove, Lumini se nasc și mor în nove, Iar îngerii sunt triști și goi. Când seara gustă dintr-o stea Și umbrele se plimbă triste, Plătesc atâtea acatiste, Dar nu mai vrei să fii a mea. Când noaptea picură povești Și albatroșii dorm pe maluri, Plutești ascunsă pe sub voaluri, Să nu te văd și mă lovești. Când eram lacrimă din ploi Și sărutam tăceri pe frunte, Mai exista
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Roja. — Asta numai tu și cu Bătrînul tău o știți, îi răspunde Curistul suspicios, eu unul m-am simțit de la bun început atras într-o cursă. — Păi ia gîndiți-vă cum se înmoaie cel mai ușor inima unei femei, spune Roja. — Acatiste, rugăciuni, blîndețe, o vorbă bună, se gîndește Părințelul la vocația sa. — Aiurea, se distrează Roja, gîndindu-se la Horticola 1 Mai de pe Splaiul Unirii, floricele, verdeață, cu asta le dai gata pe oricare, e convins. — Maniere civilizate, nenicule, intră din nou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alertă. Se amînă numirea sa, fără motiv. Ar face scandal și-și dă cu pumnii în cap că n-a înregistrat nimic, n-a filmat nimic. Ce prost am fost! Dobitocule, completează nevastă-sa. Omul se duce la biserică, plătește acatiste, bleastemă, afurisește, plînge. Deodată apare vestea cea mare. Ați primit numirea, domnule Ionel. Vai, mulțumesc. Dai de băut, nu? Sigur, dom' Y. Cînd ajunge la serviciu, se întîlnește cu șefu', care îl abordează vesel: Te-au uns, dar știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bănuiților era destul de mare. Polițistul cel bătrîn a mirosit ceva, a tras șapca peste ochi și a continuat cu sîrg ancheta. Cu Satana aceea care l-a scos pe Șișu basma curată a fost puțin mai greu. Zilnic Liana plătea acatiste, se ruga cu ochii în lacrimi la sfînta icoană și o implora să-l bată Dumnezeu după măsura faptei sale. Într-o zi femeia îl abordează în fața Tribunalului: Dom' avocat, vă rog, doar o clipă. A, mata ești doamna aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mea, sări și du-o! Fă ce știi, dar numa’ du-o la spital, la salvare, unde știi, dar ia și du-o că să nu moare. Pă ochii mei, du-o, să nu moare comoara mamii și-o să dau acatiste și pomeni pentru tine toată viața la altar, la biserica aia mare. În cele din urmă Mantinela a fost salvată. Trei zile au stat ai lui Brandaburlea în fața spitalului și s-au rugat și au cântat pentru ea. Mutaseră petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un porcoi de-ai noștri și dădea careva la-nghesuială peste ei, tot ce e posibil să-i bușească. Bani, da, are trecere la furat în sat la noi Știți și matale, că doar v-a golit și cutia de la acatiste, chiar la slujba de Duminica Tomii. Da’ instrumente d-astea televizioniste... Nu are încă căutare p’aci. Poate când s-o mai deștepta lumea. Dar acuma... A făcut careva un spirit de glumă și a plecat și a uitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sărea la Grivița și Plevna. Nu mai zic de războiul ultim, că e plin, numai la noi, satul de eroi și martiri. Îi pomenește și-i are la amintire. Mai o colivă, mai o lumânare, vine și la matale la acatiste. Așa și la evenimentele de la revoluția asta de-a fost la noi, care a văzut-o toată lumea, că d’aia s-a dat în direct. Trebuia și morți, că altfel... Trase aer adânc în piept, tuși de câteva ori, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa prăvăliei. Femeia încercă să zâmbească, mijindu-și ochii bulbucați. - Unde... Parcă am unde să mă duc. Mă duceam la biserică, la Sfântul Constantin și Elena. Știi doar, la ora nouă dau acatistul. - Și ce căutai în taxi? Biserica-i peste drum. Îți trebuia pentru asta mașină? - Mă... E așa, ceva... N-am dormit toată noaptea de grija ta. Vroiam să ajung mai repede, să mă întorc, să te aștept, cum vrei tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fundulețul să i-l admiri la nemurire. Nici „Pa, Silică“ n-o să-ți mai spună. - Nu vorbim acu’ de Gina. Te întrebasem de ce-ai plecat, când doar... Femeia dădu iar să râdă, forțat, apoi ridică din umeri, plictisită. - La acatist, ți-am spus. Mă așteaptă părintele Ioachim de la Sfântu Constantin și Elena. Așteptam să treacă străinul cu mașinile alea. Dacă nu crezi... Unde crezi că mai pot pleca în altă parte. - Mamă... - Ce, nu mă crezi? - De crezut te cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trăia cu savantul ăla de-a murit în Baltă. Să vezi ce-ți spune Horcița despre chestiile astea... O trase de mâneca rochiei. - Ce tot vorbești mamă! Mai bine, spune ce făceai dacă nu te vedeam? - Ce să fac?! Dădeam acatist și mă... Unde să mă duc? La tac-tu la cimitir? Sau acolo, la Județeană, unde l-a-mpușcat? Mă duc și acolo. Dar vreau și la biserică. E muzică acolo. Cântă coruri la casetă toată ziua și stau și io și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a împușcat la Revoluția de la Județeană pe tac-tu. Trecem doar pe-acolo! - De unde lumânări la mine? Matale de ce n-ai, dacă ziceai că te ducei la biserică? - Nu merg lumânările după mine. Cumpăr de la biserică. Numai așa e primit acatistul. Cu lumânări de la biserică. Să știi și tu când o fi de-o fi să-mi dai vreodată și mie acatist la biserică. Dacă o fi să-mi dai, să te mai ducă gândul la mine. Dacă n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dacă ziceai că te ducei la biserică? - Nu merg lumânările după mine. Cumpăr de la biserică. Numai așa e primit acatistul. Cu lumânări de la biserică. Să știi și tu când o fi de-o fi să-mi dai vreodată și mie acatist la biserică. Dacă o fi să-mi dai, să te mai ducă gândul la mine. Dacă n-o fi să fie, nu te oblig... - Nu am lumânări. Uite că nu m-am gândit să umblu cu lumânări. Și doar... Gina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lumea la idei. Biserica nu zice nimic? Nici o atitdine? Că înainte se rezolva cu ateismul, cu marxismul, dialectica, aveam lozinci pentru lămurire. Dar acuma, Biserica nu se pronunță?“ „Am spus să se facă rugăciuni, dacă cere cineva, să facă părinții acatiste, șfeștanii“, ridică din umeri Irineu. „Dar nu cred că e ceva serios. Mai mult o psihoză, o isterie, necazurile oamenilor, pe vremurile astea. Sunt încercări grele prin care trecem, răsturnări profunde. Apar superstiții noi. Dacă ar sta cineva să explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Le însoțea Vandaxon sau Onufrie. În drum spre monument, florăresele se opreau și la biserica „Sfinții Constantin și Elena“. Popa Ioachim rostea o rugăciune, stropea coroana cu mătăuzul legat cu o bentiță tricoloră și primea cele cinci milioane pentru cuvenitul acatist. Sora lui Calinic, Diomida, mama generalului, era fetiță în 1907 și studia, în particular, artele frumoase și broderia la Academia de Dexterități Casnice a maestrului Alfred Lazarovici, tătăl inginerului și al arhitectului. Sfârșitul neașteptat al lui Lavrentie a tulburat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luni. Odată pe an se spovedea. Nu avea mare lucru să-mi spună, era curată ca o ploaie de primăvară. Stătea îngenuncheată cam o jumătate de oră, se închina, punea bani la cutia milei și, la plecare, îmi întindea un acatist ciudat. De fiecare dată același acatist, cu un singur nume de bărbat. N-a mai trecut de mult pe aici, nu știu ce-o fi cu ea. Nu mai e părinte, s-a pierdut! S-a pierdut? Domnul îi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Nu avea mare lucru să-mi spună, era curată ca o ploaie de primăvară. Stătea îngenuncheată cam o jumătate de oră, se închina, punea bani la cutia milei și, la plecare, îmi întindea un acatist ciudat. De fiecare dată același acatist, cu un singur nume de bărbat. N-a mai trecut de mult pe aici, nu știu ce-o fi cu ea. Nu mai e părinte, s-a pierdut! S-a pierdut? Domnul îi ia la El pe cei buni... Odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]