1,632 matches
-
zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe care le abordăm: donna angelicata și donna demonicata, adepte ale unei zeițe pure, Diana, sau ale unei Venus carnale, urmașe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
avut în impunerea unei limbi literare, în desăvârșirea unor specii, în anticiparea mișcării înnoitoare a Renașterii. Cel de-al doilea capitol este destinat clarificării unor concepte operaționale, „angelic” și „demonic”, cu care ne propunem să operăm pe parcursul lucrării, insistând asupra accepțiilor noi pe care le-am acordat celor două tipologii umane, în care încercăm să încadrăm o diversitate uimitoare de personaje feminine din operele celor doi scriitori. Metoda comparativă, care stă la baza tezei noastre, a fost completată și de unele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
castelul mai târziu, sunt alese ca spații de refugiu deoarece prin închiderea lor oferă protecție, siguranță, devin lumi suficiente lor înseși, oaze de calm, de plăcere, de desfătare. Indiscutabil, tinerele ilustrează niște prototipuri ideale feminine, sunt niște donne angelicate, în accepția nouă pe care am conferit-o termenilor citați, adică având preocupări mai mundane, nelipsindu-le uneori nici unele slăbiciuni. Boccaccio, deși urmărește cu precădere plăcerea oferită auditoriului de multitudinea narațiunilor, se înscrie, conform uzanțelor medievale, și pe un făgaș moralizator, încercând să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe care le abordăm: donna angelicata și donna demonicata, adepte ale unei zeițe pure, Diana, sau ale unei Venus carnale, urmașe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
război, mai ales de către publiciștii din generația tânără, În perioada anilor 1925-1929. Termenul e echivoc. El Înseamnă exact: stare de spirit. Echivocitatea lui se datorează diversității Înțelesurilor cuvântului «spirit», din care derivă. Multiplele lui Întrebuințări pot fi grupate În trei accepții principale: 1.viață interioară; 2.cultură; 3.viață duhovnicească. În primul sens, spiritualitatea Înseamnă: trăire intensă a clipei, indiferent de valoarea calitativă a conținutului sufletesc trăit,... În al doilea sens, spiritualitate Însemnează: trăire cu sens, trăire pentru un ideal, pentru
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
teoriile, la rândul lor, sunt constituite din legi sau concepte. În timp ce teoriile fizice sunt realizate din legi, teoriile biologice sunt constituite din concepte. Posibilitățile de a defini biologia ca pe o știință de același rang cu fizica, doar Într-o accepție diferită și mai amplă, reprezintă premisa pentru studierea bazelor epistemologice ale psihosociologiei, cu scopul de a-i oferi acesteia o demnitate științifică similară cu aceea pe care o au biologia și fizica. Se afirmă deseori că În afară de știință nu putem
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
folosește individul pentru a modela impresiile celorlalți despre el. Auzul ne informează despre obiectele din jur prin intermediul unor forme de energie numite unde sonore. Caracteristica statistică reprezintă Însușirea comună unităților unei populații, reținută În tematica investigației statistice și care capătă accepții sau valori diferite de la o unitate la alta sau de la un grup de unități la altul. Caracterul desemnează ansamblul Însușirilor psihice care privesc relațiile unei persoane cu semenii săi și valorile după care se conduce. Chestionarul metodă sau o tehnică
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Iar cel învins, mai ales după ce angajează pe același traseu, sub faldurile inspirației sale civice, atâta lume, este și vinovat. Înlăturat ca o figură ineficientă din puținele structuri ale acestui stat, el a fost manipulat și corupt de putere, cu accepția sa entuziastă. Fie că a intrat în cârdășii dezonorante cu foști ștabi de partid vopsiți peste noapte în democrați, fie că a înființat partide ce au pierit fără urmă din cauza lăcomiei și a egoismului său nemăsurat, responsabilitatea sa pentru deriva
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
urmă a fost definită ca un refuz al istoriei 17 ori, dimpotrivă, ca fiind "adevărata" istorie 18: o materie primă, un factor de presiune sau, pur și simplu, un alt nume al vechii și singurei povestiri posibile despre trecut (historia). Accepțiile s-au succedat, pendulând între variate forme de memorie: individuală, colectivă, socială, istorică, generațională, culturală. În majoritatea acestor studii, memoria este însoțită cel puțin ca presupoziție tacită și de alte noțiuni consonante, cum ar fi cele de identitate, patrimoniu, conștiință
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și în fiecare dintre ele apăreau câteva notații despre intervențiile armate române în provinciile susceptibile să se unească cu regatul. Ideea dominantă era aceea de reacție legitimă la periclitarea ordinii publice, cel puțin așa cum se definea ea pe atunci, în accepția românilor. "Bolșevicii" în Basarabia și naționaliștii ucraineni în Bucovina erau singurii culpabili nominalizați. În sfârșit, aflând despre activitatea gărzilor românești ocupate cu normalizarea situației și preluarea puterii locale de către consiliile naționale din Transilvania, cititorii puteau deduce că au fost anumite
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de Dumitru Almaș, în echipă cu Gh. Georgescu-Buzău și cu Aron Petric. Ei au pus în pagină un ton mai puțin violent, mai persuasiv. Au operat și noi periodizări, prin care debutul "orânduirii capitaliste" se deplasa spre 1848. Într-o accepție mult mai înțelegătoare, participarea României la un "război imperialist" și epopeea revoluției socialiste din Rusia nu mai contraveneau unirii Transilvaniei cu România, plasată acum în contextul frecventelor mișcări populare ale vremii. În această vastă frescă istorică, adunarea "populară" de la Alba
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
construirea unei lumi unde memoria să poată servi ca alternativă istoriei" (Kerwin Lee Klein, op. cit., p. 128). 18 Aceasta ar putea fi rațiunea demersului întreprins de Pierre Nora, care consideră mai relevant studiul memoriei istorice decât cel al istoriei în accepția sa tradițională, insistând asupra pierderilor de sens și de continuitate: "vorbim atât de mult despre memorie pentru că nu mai există"; "există locuri ale memoriei pentru că nu mai există medii ale memoriei"; "în inima istoriei, lucrează un criticism destructiv al memoriei
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
comprehensiune (modern intensiune) corespunde cuplului sfera/conținutul noțiunii (germ. Umfang și Inhalt) sau denotație/conotație (J.S.Mill). Extensiunea unui termen este numărul de indivizi conținuți în gen, iar intensiunea numărul calităților comune indivizilor genului. FORMĂ (în corelație cu substanța) În accepția lui Saussure, termenul formă, sinonim cu structură se opune substanței ca realitate fonică sau semantică nestructurată; forma este decupajul specific operat asupra acestei mase amorfe. Forma se exprimă prin sistemul relațiilor stabilite între unitățile lingvistice; independența formei conferă statut de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nestructurată; forma este decupajul specific operat asupra acestei mase amorfe. Forma se exprimă prin sistemul relațiilor stabilite între unitățile lingvistice; independența formei conferă statut de autonomie lingvisticii (care va avea ca obiect descrierea coerentă și exhaustivă a acestei forme). În accepția lui Hjelmslev, din reunirea formei conținutului și a formei expresiei (recunoscute și analizate separat) rezultă semnul lingvistic și în genere orice semioză. FUNCȚIE NARATIVĂ În semiotica narațiunii funcția se definește ca acțiune a unui personaj, în raport cu desfășurarea intrigii (cf. Propp
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al parodiei și precizări privind înțelegerea "celuilalt" gen greu de definit, de încadrat, de normat, tocmai pentru că romanul nu se supune unor canoane, ci urmează meandrele unui larg imaginar al civilizației umane. Acestea din urmă au rolul de a fixa accepția și modul de a-l interpreta specific volumului de față, deoarece parodia, ca literatură a secundarului, este privită tocmai prin raportare strictă la roman și, în acest caz, teoriile despre roman ar fi putut găsi un subcapitol meritat în economia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
își pierd funcția și eficiența" îl conduce la concluzia importantă pentru organizarea operelor parodice că, pentru a se anula efectul de automatizare, "procedeul este înnoit printr-o altă funcție și o altă înțelegere. Înnoirea este analogă cu utilizarea într-o accepție nouă și într-o semnificație nouă a unui citat dintr-un autor vechi"24. Citatul ca fundament al intertextualității, iată o nouă trimitere către teoriile postmoderne care, preluând ideea, o înglobează la capitolul "reciclării" subiectelor și al compunerii întregului din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din caracterul inițial parodic, reușind să se metamorfozeze în creații discutabile prin prisma valorii intrinseci tocmai spre a nu fi acuzate de o formă de dependență mimetică de modelul imitat. "În poetica aristoteliană, mimesisul este marcat de concurența dintre două accepții ale conceptului: mimesis al conținutului, ca reflectare în conformitate cu realitatea, ceea ce presupunea un control al calității de adevăr sau fals exercitat asupra procesului imitativ, și mimesis al formei (sau a expresiei), ca idealizare și depășire a realității, întrucât reprezentările, cel puțin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Delimitarea unui specific literar pune probleme importante și depinde de punctul de observație, pentru că literatura nu are o esență independentă (estetică, ficțională sau de alt tip) și se caracterizează prin coexistența unor elemente eterogene. Există un număr foarte mare de accepții ale termenului de "literatură" (literatura ca totalitate a scrierilor, literatura ca sistem, literatura ca totalitate a discursurilor care au specifică trăsătura "literarității", literatura ca artă, literatura ca profesie etc.)69, dar vom discuta problema având în vedere sensul de scrieri
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nu este de necontestat, deoarece ficțiunea este, de asemenea, susceptibilă de a se referi la lumea reală, cu procedee specifice. Așadar, problema rămâne în mare parte deschisă. 43 P. Cornea, Introducere în teoria lecturii, ed. cit., p. 52. 44 Alte accepții ale acestui termen sunt: ficțiunea ca non-adevăr (minciună), ficțiunea ca abstracțiune conceptuală (în filosofie), ficțiunea echivalentă cu literatură, ficțiunea echivalentă cu povestirea. În ultimele decenii, aplicarea termenului la discursul narativ în general (istoric, jurnalistic sau autobiografic) în același timp cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de învățare, procedee de evaluare), la care se adaugă decizii ce se iau pentru realizarea lor (alegerea scopurilor și obiectivelor, selectarea conținuturilor și a celorlalte, alegerea metodelor, mijloacelor, metode de evaluare, de numire a personalului didactic și administrativ). Clasic, în accepție anglo-saxonă, curriculumul definește o concepție (școala ca reflecție a unui proiect al societății), o organizare, o programare a activităților de predare-învățare ca un parcurs educativ, cu modalități de evaluare a achizițiilor (comportamente și practici formate într-o anume realitate educativă
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
compare cu ei. Dar mai mult decât comportarea colegilor și propria conduită, sunt importante aprecierile făcute de cadrul didactic, care contribuie la dezvoltarea capacității de autoapreciere sau autodepreciere. Această atitudine se instalează precoce la școlarul mic și generează o anumită accepție despre succesul sau insuccesul școlar, considerate ca o consecință a propriului comportament, măsurat de cadrul didactic În aprecierile sale. De aceea justețea și tactul cu care sunt făcute aceste aprecieri au o deosebită importanță În formarea opticii elevului față de sine
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
sistematic cu ei. Dar mai mult decât comportarea colegilor și propria conduită sunt importante aprecierile făcute de cadrul didactic, care contribuie la dezvoltarea capacității de autoapreciere sau autodepreciere. Această atitudine se instalează precoce la școlarul mic și generează o anumită accepție despre succesul sau insuccesul școlar considerate ca o consecință a propriului comportament măsurat de cadrul didactic În aprecierile sale. De aceea justețea și tactul cu care sunt făcute aceste aprecieri au o deosebită importanță În formarea opticii elevului față de sine
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
analitică nu trebuie să preia modelul filosofiilor monumentale care pretind prezentarea exhaustivă a tuturor momentelor istorice din trecut, prezent și viitor. El preferă narațiunea istorică efectivă sau explicația fenomenelor istorice în propoziții narative care descriu modificări de stare istorică. În accepția lui, narațiunile în istorie trebuie utilizate în sensul explicării schimbărilor la scară largă care se petrec uneori în intervale istorice ample. Istoria are responsabilitatea de a reliefa aceste schimbări, de a organiza trecutul în unități temporale întregi și de a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
El arată că metaistoria, ca formă discursivă narativă, este un efect de limbaj și de imaginație istorică și consideră că explicația istorică nu este rezultatul deliberărilor prealabile, ci îmbracă forma preferințelor discursive romanțate, comice, tragice sau satirice. Istoriografia este, în accepția lui, rezultatul selectării unei strategii interpretative ale cărei criterii nu decurg dintr-un angajament epistemiologic ci sunt expresia unei conduite estetice sau morale specifice. Franklin Rudolf Ankersmit, într-o încercare de sinteză a tendințelor narativiste din filosofia analitică a istoriei
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca pe o sumă de diferențe și tensiuni, ca pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza poststructuralismului, întoarcerea spre istorie, cultură, antropologie și etică și ascensiunea interesului pentru ceea ce Jerome
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]