803 matches
-
și curățară Curia; odată cu lumina noii zile, senatorii își reluară locurile și cele două vechi facțiuni se înfruntară pentru a nu știu câta oară. Senatorul Saturninus îl preamări pe Cassius Chereas ca pe un nou Brutus, iar aliații săi îl aclamară de îndată drept „cel ce a readus libertatea“. Pe când Chereas își trăia momentul de glorie, Saturninus propuse ca senatorii să-și redobândească vechile puteri, să se refondeze Republica, să fie uciși toți supraviețuitorii familiei Julia Claudia. — Amintirea lor trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și-i implora bâlbâindu-se să-i cruțe viața, în timp ce soldatul care-l găsise încerca să-i explice că îl aștepta domnia asupra imperiului. Veniră și tovarășii săi, care-l duseră îndată de acolo; și toți pretorienii, bine instruiți, îl aclamară imperator. La sfatul lui Callistus, Claudius îi cumpără rapid, dăruind fiecăruia dintre ei o sumă enormă din vistieria imperială, despre care Saturninus spusese că fusese secătuită de Gajus Caesar. Senatul fu intimidat și îl alese, supus, pe Claudius, în aclamațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
filmul realizat, evident,în cadru festiv, la același restaurant, la care avusese loc și praznicul. Când și acest mic bairam era pe terminate, șeful studioului, aflat printre meseni, a primit o veste care i-a ridicat în picioare, pe toți, aclamând și bătând din palme, de se auzea până hăt dincolo de terasa restaurantului. Fără știrea clientului trăznit, șeful studioului înscrisese filmul la concursul local de filme de scurt metraj, inițiat de către Casa de cultură ’’Constantin Tănase’’, care, acumîși comunicase rezultatele. Ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sirene îl împodobeau cu ghirlande din Hortensie, cu ochelari de soare din baga, cu un costum de apicultor de culoare fildeș și cu o mică desagă cu „secrete”, iar alți copii îl apostrofau, dar într-un sens dulce, mai mult aclamau „Bine-ai venit!”. Înțelegea? Unde a venit? Oare chiar înțelegea? Peisajul s-a spart, în spatele lui stătea ascuns altul. Un iureș de oameni l-a condus pe scara din marmură italiană de Cibolino. Copilul mergea cu semeție, cu pieptul înainte
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de pe insulă porniți În căutarea lui... Cu un aer fericit, Christian Îi saluta pe toți cei care se Îngrămădiseră În port ca să-l Întîmpine. Iahtul se opri lin de-a lungul pontonului, Christian puse piciorul pe pămînt. Iar insula Își aclamă eroul. Postat mai În urma mulțimii, Lucas simți că Îl cuprinde o poftă nebună să-l strîngă de gît. Bréhat era În viață. Știrea Îl lovise ca un pumn În piept. Skipperul Își datora viața unei crize de apendicită. Cargoul rus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
afirmația, postulând că orice lucru pe care un astfel de intelect îl poate concepe trebuie deci să existe. A continuat concepând existența altor Endimiunse posibile altor Endimiunse ce conțin forme de viață accesibile. Gorfii nu erau siguri dacă trebuiau să aclame sau să huiduiască. S-au simțit brusc vulnerabili. Perioada confortabilă - chiar dacă melancolică - de izolare le era întreruptă dintr-odată... Ca să liniștească temerile semenilor săi, gorful nostru a conceptualizat atunci un Obiect. Un Obiect trebuia să existe în orice Endimiunse conceptualiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În interpretarea vreunui cuplet, prăbușindu-se pe spate de râs ori maimuțărindu-se cum numai În copilărie o mai făcuseră. La sfârșitul reprezentației erau toți În picioare, ovaționându-l pe Grimmi. Apoi izbucniră În ropote de aplauze furtunoase, fluierând admirativ. Aclamară și păpușarul, care se arătă din culise cu un mers săltăreț și primi felicitările meritate, Îmbogățite cu strigăte prelungi, nestăvilite, și o mulțime de bravooo. Înalt și slab, păpușarul salută publicul entuziasmat, Își Înclină apoi capul și, retrăgându-se câțiva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
noastre. 25 Zi de carnaval Residencia Costasol se sărbătorea pe sine Însăși, salutîndu-și fericita Întoarcere la viață. Din balconul biroului meu de la etajul Întîi al clubului sportiv, urmăream șirul platformelor mobile care traversau piața, Împodobite cu flori și drapaje și aclamate de o mulțime exuberantă, al cărei zgomot aproape că sufoca setul de piese de Gilbert și Sullivan(##notă - Sir William Schwenck Gilbert (dramaturg și libretist britanic) și Sir Arthur Seymour (compozitor britanic), care au colaborat la crearea unei serii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încă mai atîrna de șlep, ca o carcasă de balenă uitată În legăturile cu care fusese priponită de auxiliara unui pescador, dar abia se mai vedea prin pădurea de catarge strălucitoare. Membrii clubului se Îngrămădeau În balconul din fața biroului meu, aclamînd o nouă platformă de carnaval, care prezenta grupul de reacție rapidă al serviciului de securitate din Residencia. Cu toții puneau În scenă arestarea a doi tineri hoți de mașini care bîntuiseră coasta pornind dinspre Fuengirola, imobilizîndu-i profesionist și punîndu-le cătușele. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ahmadinejad pică, o să ne îmbrăcăm altfel, tu știi! Când rămaseră în cameră fără bărbați, Sofra și Mahla prizară o „linie“: — Doar asta mă face să văd colorate chiar și turbanele, care sunt negre! Abia se-adunaseră împrejurul mesei și prietenii aclamau: „Eyvat, Moussavi!“. Fostul prim- ministru rupea cuvintele și părea mult mai rece ca un chirurg. Repeta încontinuu cuvântul chiz, care în persană însemna truc, însă trucul carismei îi scăpa printre degete. Ahmadin surâdea ca un îmblânzitor de pitoni și șuvițe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
era înalt de peste doi metri și avea degetele atât de groase încît purta ca inele brățările soției sale, asasinat de soldați, Gordian, de asemenea, Filip Arabul, lovit în cap, Decius, ucis de goți, Gallus, asasinat de soldații care l-au aclamat pe Emilianus, pentru ca după două luni să-l omoare și pe acesta. Galienus a avut aceeași soartă, Aurelian, asasinat, Probus, ucis și el. Până la Dioclețian, tronul Romei a fost un butuc de abator. Într-un secol de crime, singurul care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cazul unui muritor de rând am fi dat un răspuns afirmativ; dar la Teufelsdröckh plutește Întotdeauna o umbră de Îndoială. Oricum, dacă satira a fost realmente intenționată, cazul se prezintă ceva mai bine. Căci nu vor lipsi cei care vor aclama: Profesorul vostru ne ia drept neghiobi? Ironia lui s-a Întrecut pe ea Însăși; putem vedea prin ea, ba chiar și prin el. Charles Baudelairetc "Charles Baudelaire" Dandy-ul*tc "Dandy‑ul*" Omul bogat, fără ocupație și care, blazat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se mai păstrează decât aici. Un portret pictat de Émile Deroy, una dintre capodoperele picturii moderne, ni-l Înfățișează pe Charles Baudelaire la douăzeci de ani, În momentul când, bogat, fericit, iubit, Încă de pe atunci celebru, Își scria primele versuri, aclamate de Parisul ce domina tot restul lumii! Oh, rar exemplu de chip cu adevărat divin, Întrupând toate șansele, Înzestrat cu forță și cu o irezistibilă putere de seducție! Sprâncenele au o linie pură, alungită, frumos arcuită, și acoperă pleoapele orientale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
înfățișară la turnul Comarilor, unde Boabdil le-a încredințat cheile fortăreței. Curând sosiră, tot pe același drum ascuns, câteva sute de soldați castilieni care puseră stăpânire pe metereze. Un episcop a înălțat crucea pe turnul de pază, iar soldații au aclamat-o strigând de trei ori „Castilia“, „Castilia“, „Castilia“, ceea ce era în tradiția lor când se făceau stăpâni peste un oraș. La auzul acestor strigăte, granadinii au înțeles că ireparabilul deja se întâmplase și, uluiți că un eveniment atât de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sultanul decăzut descălecă. Îi dezlegară mâinile, dar doisprezece soldați făcure pe dată cerc în jurul lui, cu sabia scoasă. Totuși, se vedea din atitudinea lui că n-avea de gând să fugă. Cu mâinile libere, a salutat mulțimea, care l-a aclamat cu curaj. Toate privirile, chiar și a lui, s-au întors atunci spre celebra poartă pe deasupra căreia un călău tocmai arunca o funie. Tumanbay păru surprins, dar zâmbetul nu-i pieri de pe buze. Doar privirea pierdu din vioiciune. Strigă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
creștinătatea împotriva islamului, putea pune capăt schismei lui Luther și-l putea împăca pe împăratul Carol cu regele Franței. Suprimarea pensiei mele și chemarea la măcel universal: iată, cu siguranță, niște elemente care-mi răpeau orice poftă de a-l aclama pe acest papă. Și care, pe deasupra, mă și îmboldeau să părăsesc Roma cât mai iute, plecând spre Florența, unde cardinalul Giulio mă încuraja să-l urmez. M-aș fi alăturat lui, de bună seamă, dacă Maddalena n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
soția sa cât pentru fiul lor, în vârstă de șase ani. Mă apropiam de palatul Salviati, sprijinit de umărul Maddalenei, când se făcu auzit cortegiul. Condotierul era înconjurat de vreo patruzeci de fideli călări. Trecătorii îi șopteau numele, unii îl aclamau, alții grăbeau pasul. În ce mă privește, am preferat să mă dau în lături spre a-i lăsa drum liber, mersul meu fiind încă încet și nesigur. A strigat de departe: — Cosimo! În cadrul unei ferestre, la etaj, se ivi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
început să scandeze: „Palle! Palle!“1, strigătul de adunare al celor din familia Medici, la care însoțitorul meu a răspuns printr-un salut, în timp ce-mi spunea: — Să nu cumva să crezi că toți membrii familiei mele ar fi aclamați în felul ăsta. Sunt singurul care încă se mai bucură de oarecare favoare în ochii florentinilor. Dacă, de pildă, vărului meu Giulio, vreau să zic papei Clement, i-ar da prin minte să vină astăzi aici, ar fi huiduit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
microfon era vicepremierul, care fu întâmpinat cu un ropot politicos de aplauze. Deși în mod oficial era coleg de partid cu prim-ministrul, mulțimea știa totuși că fusese mult timp cel mai înverșunat dușman al său. Vorbea prea mult, fiind aclamat doar când pronunța cuvintele „În concluzie...“. În cele din urmă, îl prezentă pe premier, perorând pe marginea realizărilor lui, salutându-l ca pe un om al păcii, apoi ridicând brațul drept, pentru a semnala intrarea lui în scenă. Iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca pe un om al păcii, apoi ridicând brațul drept, pentru a semnala intrarea lui în scenă. Iar când acesta apăru, marea masă de oameni explodă. Aproape trei sute de mii de oameni își uniră forțele, aplaudând, bătând din picioare și aclamând. Nu-și exprimau dragostea pentru el, ci pentru ceea ce urma să facă - ceea ce, toată lumea era de acord în privința acestui lucru, doar el putea să facă. Nimeni altcineva nu avea credibilitatea să facă sacrificiile necesare. În doar câteva zile, sperau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
crăpându-se ca un pepene, creierii și sângele împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea, care cu jumătate de minut înainte aplauda și aclama, era acum zguduită de panică. Se auzeau țipetele celor din față, care încercau să fugă de priveliștea teribilă a cadavrului. Polițiștii formaseră un cordon de brațe în jurul mortului, dar presiunea mulțimii era aproape imposibil de stăvilit. Oamenii țipau și alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
seama, ar putea fi munca vieții lui. Să traducă textul tăbliței, să îi descifreze istoria, să o expună în marile muzee ale lumii. I-ar face numele nemuritor - ar fi cunoscută ca tăblița Guttman -, ar apărea la televizor, ar fi aclamat la Muzeul Britanic și i s-ar închina toasturi la Smithsonian. Savanții ar povesti și ar răspovesti cum dăduse peste documentul care stă la baza civilizației umane într-un bazar, într-o după-amiază călduroasă, la Ierusalim. Acest obiect mic, silențios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce se adăpase la izvoarele ideologiei revoluționare, care visa să aibă rolul unui Bolivar și să impună cu sila supușilor săi ideile liberale. Puțin timp după plecarea Regelui Don Joîo spre patrie, Regentul Don Pedro declară independența Braziliei și e aclamat Împărat (12 octombrie 1822). Primul ordin pe care-l semnează împăratul Braziliei este redeschiderea Lojii Marelui Orient. ,,Don Pedro nu putea să uite că, după expresia lui Mareschal, actul de la 12 octombrie a fost "entiérement leur ouvrage" (Oliveila Lima). Cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Principelui moștenitor, Joîo VI jurase credință acestei Constituții, în curs de alcătuire la Lisabona. Suveranitatea monarhului încetează din acest moment, trecând de drept asupra reprezentanților națiunii. Don Pedro a jucat și aici rolul de căpetenie, fraternizând cu manifestanții, care-l aclamau ca pe un tribun al lor în piața Rossio din Rio de Janeiro, convingând pe Rege să cedeze. Ajungând la Lisabona, Joîo VI e nevoit să primească ordinele Juntei, care fixează în amănunt cum va decurge debarcarea; fără solemnitate, fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
perioada sa braziliană, în care se poate spune că a întemeiat statul modern al Braziliei. Întors în Metropolă, Regele a dat mereu dovadă de slăbiciune și nehotărâre. A jurat credință Constituției, deși a plâns când, cu acest prilej, mulțimea îl aclama frenetic, la Rio de Janeiro. A asistat pasiv la uneltirile fiului său mai mare, Don Pedro, datorită căruia Brazilia s-a despărțit de patria-mamă. Era întru totul de acord cu credințele și mișcarea lui Don Miguel, dar n-a avut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]