41,563 matches
-
Cronicar „Delavrancea nu respectă adevărul istoric” În pagina de cultură a Cotidianului din 12 ianuarie, Veronica Gherasim stă de vorbă cu actorul Costel Constantin, protagonistul rolului Ștefan cel Mare din spectacolul lui Dan Pița de la Teatrul Național din București. Nu știu cum își concepe dl Pița montarea, dar știu că piesa lui B. Șt. Delavrancea nu se numește Ștefan cel Mare, după cum ne informează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
spectacolul lui Dan Pița de la Teatrul Național din București. Nu știu cum își concepe dl Pița montarea, dar știu că piesa lui B. Șt. Delavrancea nu se numește Ștefan cel Mare, după cum ne informează autoarea comentariului (în care se cuprind și opiniile actorului), ci Apus de soare. Costel Constantin e de părere că piesa e o „melodramă romantică” (adică un fel de Ruy Blas, nu e așa?) în care Delavrancea „nu respectă adevărul istoric”. Actorul a ajuns la concluzia cu pricina nu răsfoind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
autoarea comentariului (în care se cuprind și opiniile actorului), ci Apus de soare. Costel Constantin e de părere că piesa e o „melodramă romantică” (adică un fel de Ruy Blas, nu e așa?) în care Delavrancea „nu respectă adevărul istoric”. Actorul a ajuns la concluzia cu pricina nu răsfoind ediția critică Delavrancea în care, în Note, este reprodusă documentarea minuțioasă a scriitorului cînd și-a pregătit piesa. Printre texte era Istoria lui Ștefan cel Mare de N. Iorga, pe care Costel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
ale lui Ștefan din piesa lui Delavrancea, ar trebui să fim mai prudenți în astfel de caracterizări. De la ultimul spectacol cu Apus de soare - cu George Calboreanu în rolul principal - de la Național, n-au trecut 40 de ani, cum spune actorul, citîndu-l pe directorul său, Dinu Săraru, ci 46 bătuți pe muche. Perspectiva lui Costel Constantin asupra domnitorului modovean e, așa-zicînd, hamletiană: „Nu se știe sigur cînd, pe la 11-14 ani, a asistat la uciderea tatălui său de către fratele acestuia, unchiul său
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
întemeietor de școală și de direcție în teatrul european și nu numai, JERZY GROTOWSKI. Un nume care a însemnat mai mult decît un stil de a gîndi și de a face teatru, de a cerceta și de a studia jocul actorului, toate valențele acestui esențial protagonist. Acum cîțiva ani, Teatrul Act a inițiat și a găzduit un colocviu sau, mai degrabă, o întîlnire în care Grotowski a fost tema dezbaterilor și confesiunilor. Michelle Kokosowski și George Banu de la Academia Experimentală de
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
care Grotowski a fost tema dezbaterilor și confesiunilor. Michelle Kokosowski și George Banu de la Academia Experimentală de Teatru de la Paris, Monique Borie, personalități importante ale culturii universitare franceze care l-au cunoscut bine pe Grotowski, precum și unul dintre colaboratorii lui, actorul Zygmunt Molik au venit la București, dezvăluind în intervențiile lor ceva din spiritul neliniștit al lui Grotowski. Tot atunci, Editura Unitext publica pentru prima oară în limba română cartea fundamentală a lui Grotowski, “Spre un teatru sărac”, în traducerea lui
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
e o veșnicie de atunci. Sam vrea să mă întorc în America, da eu, în ciuda tuturor dezamăgirilor, m-am îndrăgostit de Varșovia. Ce aș putea face în America? La New York se știe tot ce se petrece oriunde. Cei de la sindicatul actorilor au auzit desigur că n-am realizat nimic aici și acțiunile mi-or fi scăzut mai jos decât oricând. Actorii stau la Café Royal și fac din țânțar armăsar. Ce altă treabă au decât să bârfească? Unii dintre ei au
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
de Varșovia. Ce aș putea face în America? La New York se știe tot ce se petrece oriunde. Cei de la sindicatul actorilor au auzit desigur că n-am realizat nimic aici și acțiunile mi-or fi scăzut mai jos decât oricând. Actorii stau la Café Royal și fac din țânțar armăsar. Ce altă treabă au decât să bârfească? Unii dintre ei au strâns ceva bani în vremuri mai bune. Cei care nu au nimic capătă ajutor de la guvern. Vara, dau, timp de
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
rapidă, fiindcă scrie editorialistul: “Situația României e atît de dezastruoasă încît integrarea în UE este pozitivă și va aduce beneficii, iar o integrare în ritm cît mai rapid creează o presiune instituțională și politică imensă, mult mai puternică decît determinarea actorilor politici interni de a face reformă și a aduce prosperitatea cetățenilor acestei țări”. Dar nu uită să adauge Dan Pavel: “Asta nu înseamnă că indivizii trebuie să renunțe la dreptul lor de a critica atît corupția morală internă, cît și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
într-un spațiu divin, extraordinar de modern, în care dominanta este lemnul și tandrețea culorilor lui, un spațiu preschimbat pentru această premieră, și, din fericire, nu numai. Un spectacol în care o să-i vedeți pe cîțiva dintre cei mai buni actori ai teatrului, vechi și noi, și, totuși, nu o să-i recunoașteți. Un spectacol ce coagulează o trupă și un anumit tip de energie în spiritul cel mai pur al redescoperirii forței cuvîntului, al vervei limbii române, născătoare de imagini fantastice
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
de ieri, de azi și dintotdeauna. Este vorba, așadar, de Înșir’te mărgărite de Victor Eftimiu, în citirea și regia năstrușnice ale lui Alexandru Dabija, poftit din nou la Nottara. Teatrul unde a lucrat și pînă în ’89, cu mari actori, unde a întîlnit și mari regizori, ca Dan Micu, căruia i se dedică această montare, foarte tare pe gustul inteligentului, talentatului, vulnerabilului și neconvenționalului artist care a fost. Poate și de asta mi se pare că punerea în scenă strînge
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
tot ce a fost bun și profesionist aici, ca o încercare de chemare a duhurilor zîmbitoare, de purificare și de revigorare a unor apariții și stiluri actoricești, a unor atitudini și percepții ale esenței teatrului. Care se sprijină fundamental pe ACTOR. Aici este misterul, aici este truda. Am citit piesa lui Eftimiu de cîteva ori, în diferite etape de formare. Niciodată nu m-a atras. Mi se părea mult mai firesc să mă scufund în acele povești minunate, în basme extraordinare
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
pusului mîinii la gură. Parșivenii și într-o parte, și-n cealaltă. Savoare, așișderea. Toată chestiunea asta dinamică și actuală mai are cîteva clou-uri. Un lucru absolut extraordinar, care așează propunerea lejer în modernitatea tăieturii textului și a jocului actorilor este spațiul. Sala Studio de la Nottara, transformată total de scenograful Sică Rusescu, și el un reper al istoriei acestui teatru și un mai vechi partener al lui Dabija, devine un loc de întîlniri și de provocări care se poate “asambla
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
à l’italienne - dar se poate reface oricînd și așa - la fotoliile tradiționale, s-a îmbrăcat totul în lemn, s-au înălțat podiumuri și gradene care, în cazul spectacolului Înșir’te mărgărite, închid la mijloc scena, spațiul de joc propriu-zis. Actorii sînt în imediata apropiere a spectatorilor - într-un fel ca la Teatrul Act, ca într-un veritabil kammerspiel - realitate care îi obligă literalmente la modificarea stilului și a concepției de joc. Spațiul lui Sică Rusescu este cald - lemnul este protagonist
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
face totul cu credință și cu voluptate. Cei trei pretendenți, zmei, feți - Ion Grosu, Răzvan Vasilescu și Bogdan Vodă nu ostenesc o secundă în jocul abundent, suculent, în trecerile de la un personaj la altul - altă chestiune interesantă faptul că cei mai mulți actori joacă mai multe personaje - în acțiunile de grup sau în partituri individuale, clare, distincte, susținute admirabil. E un spectacol solicitant și prin ritm, și prin performanța pe care o presupune nivelul actorilor. Ada Navrot încearcă alte tonalități, alte întruchipări ale
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
la altul - altă chestiune interesantă faptul că cei mai mulți actori joacă mai multe personaje - în acțiunile de grup sau în partituri individuale, clare, distincte, susținute admirabil. E un spectacol solicitant și prin ritm, și prin performanța pe care o presupune nivelul actorilor. Ada Navrot încearcă alte tonalități, alte întruchipări ale propriului stil, deja detectabil și matur, în această Vraga tentantă și senzuală, într-un fel, cu o feminitate pe care nu am citit-o în viața mea în piesă. Am urmărit-o
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
mă duce cu gîndul la temperamentul și la ieșirile din Mă chiamă Isbjiorg. Sînt o leoaică de la Casandra, spectacolul unei absolvente de la regie, Gianina Cărbunariu, de o impresionantă maturitate. Mîna lui Dabija și energiile lui se simt în nuanțele fiecărui actor... Ca a unui vrăjitor. Vraga geme, bobii cad și se rostogolesc peste noi, peste imaginația noastră, peste poveștile din noi, peste timpul lor, al nostru, al Zmeilor și Fetelor de Împărat din fiecare.
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
nu are, însă, dreptul să ignore realitatea din „teren”. Oricâte procese ale comunismului am dori să inițiem, e limpede că ele se vor lovi de rezistența bine organizată a profitorilor de azi ai acelui regim. În general, e vorba de actori de mâna a doua (foști directori ajunși patroni ai întreprinderilor pe care le conduceau, funcționari de oarecare suprafață care-au știut să pună mâna pe contractele viabile ale fabricilor, mici sau mari rotițe din mecanismul corupției de stat, etc. etc.
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
se întorc de la Paris cu lecția modernității bine însușită, cu legături ferme prin diverse loje și cu proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice de transformare a țării în sensul experiențelor europene, încep să se manifeste și aici personaje noi, actori ai unei istorii dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descoperă alte vocații. Proiectul național
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Cronicar Caragiale și Eminescu În Luceafărul din 19 noiembrie, dl Dan Puric acordă un interviu în care tema principală este, firește, situația teatrului. Actorul și regizorul Dan Puric este, fără îndoială, dincolo de calitățile sale profesionale, și un om inteligent. Așa că ne miră oarecum unele contraziceri din textul încredințat Alinei Boboc. Dacă ne luăm după titlu, care este un citat, „în teatrul nostru nu este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
chemați să modereze emisiuni persoane agramate și aculturale. Răsfoind zilele trecute programe t.v. editate de cotidiane, Cronicarul a descoperit (fără surprindere) că redactorii din presa scrisă nu sînt neapărat mai citiți decît cei din mass-media. Cînd indică, de pildă, actorii și (doar uneori) pe regizorul filmelor de pe micul ecran, uită (de fapt ignoră faptul) că la baza unor filme stau romane celebre cum ar fi Adio, arme sau Marele Gatsby. Alteori nu spun (de fapt nu știu) cine e autorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
cer eforturi financiare minime, în comparație cu fondurile uriașe alocate mastodonților industriali, care se tot privatizează, fără să se vadă rezultate economice palpabile. E trist și de-a dreptul rușinos ca scriitorii și redactorii de valoare să ajungă la bătrânețe corectori, iar actori de prestigiu să facă publicitate la T.V., spre a-și completa pensiile de mizerie. Și toate astea nu le dau de gândit celor care ar avea datoria, prin funcțiile înalte ce le dețin, să pună cât de cât ordine în
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
de ambiții constructive, coagulată și susținută pînă în pînzele albe de directorul ei, Mihai Constantin Ranin. Și, nu în ultimul rînd, mă preocupa “recidiva” lui Oniga, relația lui cu trupa aceasta tînără, deschisă, maleabilă. Este aproape ireal să vezi tineri actori relaxați, proaspeți, cu fețe luminoase, care au deja apartamente și nu mai dorm prin cabine, care au acel minim confort palpabil în aerul pe care îl degajă, care nu au chipurile hăituite de foame și de griji, și nici mîncate
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
șoptim, cum proiectăm raportul cu Divinitatea. Mă mai gîndesc la asta și am să revin cu alte comentarii. Mă obsedează, mă neliniștește. În fiecare din noi cîți locuim de fapt?... Și cîți se văd? Impresionant este felul în care tinerii actori se umplu de cuvînt, de propunerea regizorului, de aura fericirii sau nefericirii din personaje, din tăceri și revolte. În primul rînd, cele trei chipuri ale Ninei - Adina Stan, Irina Melnic și Laura Vasiliu - Mașa, Simona Șaiu și Konstantin Gavrilovici Treplev
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
actoricească și pe atmosferă, și e fidelă, în mare parte, textului lui Shakespeare. Ceea ce, la o adică, e special: în orice adaptare cinematografică a lui Hamlet, e imposibil să nu vezi un act violent care nu exista în textul piesei. Actorii cunoscuți sunt numeroși: Michelle Pfeifer, Kevin Kline, Rupert Everett, Christian Bale, Stanley Tucci, Calista Flockhart, Sophie Marceau, dar, cumva, performanțele nu li se armonizează. M-aș fi așteptat la ceva mai bun din partea lui Michael Hoffman, responsabil pentru minunatul lungmetraj
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]