2,021 matches
-
apa, așa e viața, pe toți ne liniștește ceva. * — Să revenim, iubito, mai avem timp?, timp avem, dac-am avea de toate ca timpul care este pe noi, Loredana nu-l întrerupe pe bărbat, primul ei bărbat, profesorul ei de actorie... Dar Maestrul știe că relația lui cu timpul este alta, că el nu mai are tot atâta timp cât ea, cât fata asta cu ochii de aur. Pe actrița aia din provincie, soția marelui regizor, mi-am zis că nu pot s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înseamnă confort. Cum să las eu așa un bărbat? Iar, măi, dragă Tină. Mânca-ți-aș mintea ta profundă și incitantă, talentul ăla ascuns pe care nu vrei să-l arăți pe scenă, mi-ai ocupat degeaba un loc la actorie, că vroiai tu teatru, vroiai teatru și acuma ți-e frică de scenă, zici tu că ești ridicolă, atunci stai la birou și scrie, transmite emoția prin cuvinte, nu prin scenă, prin cuvinte și prin voce, că ai o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
întorc, să vezi, de ieri până azi, ce-ai putut construi. Scrisul de sub lupă Fata intrase în anul acela la Facultate. Iubea Teatrul mai mult ca pe orice și se visa actriță. E mare studentă la ușa Profesorului ei de actorie. Subțire, înaltă, cu plete ca grâul. Blugi, teniși, tricou. Intră în Secretariatul Catedrei, nimeni, doar computere, telefoane, fișete, ceasul atârnat pe un perete. Toate oprite, și computere, și ceas, și telefoane. Liniște. E bine că nu-i nimeni. Ea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
face bine unui actor, așa cred eu, îl intelectualizează, își pierde spontaneitatea, devine artificial, un actor inteligent trebuie să-și lase inteligența acasă, dacă o are... -, am și sfătuit-o să facă regie, ar fi fost mult mai bine decât actorie. Complicată, complicat eram și eu, deci... Doar Teatrul mă mai făcuse atât de fericit. Maică-mii îi plăcea, îți mai zisei asta, mi-a spus între patru ochi că ar trebui să o duc acasă la mine, noi am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chelnerița, se vede că îl știe de mult. — Rita? — Grătar, cartofi, salată. — Idem, adică la fel, râde el. Adu-ne și două beri. Rămân singuri și se lasă tăcere. Studenții de pe la mese trag cu coada ochiului la proful lor de actorie, la fata de alături, pariu că la anul e studentă la noi?, șoptește unul, mai taci naibii din gură, îl oprește altul, nu vezi ce bucățică e?... — Să-ți spun un banc, îi spune bărbatul fetei cu părul ca mierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
oftează -, ziceți că nu e așa... S-o fi îndrăgostit și Maestrul, repetă Frumoasa Neli, ca o specialistă. — S-a îndrăgostit pe dracu’, ce, el se mai poate îndrăgosti?, a înnebunit!, îți spun eu... Și cum se descurcă la serviciu?, actoria nu e muncă la birou, la acte, la contabilitate, întreabă Neli gânditoare, ea a văzut atâtea spectacole, l-a văzut pe domnul jucând teatru, a văzut că nu era un măscărici, era... este cel mai mare actor în viață. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
veceul școlii cu un elev din clasa a noua. Așa se face că deși Mișu nu o amenințase cu nimic - de fapt tocmai de aia -, îi dăduse doi la bacalaureat. Din această cauză Mișu - unu: n-a putut da la actorie - și doi: a învățat că nu e bine să fii cinstit. Acum Mișu trăia pentru prima dată cea mai frumoasă bucurie a unui actor: tracul. Cine ar fi crezut că Halterofilul din Vitan poate fi atât de emoționat? Nu bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai ținut curelele din punct de vedere financiar, am renunțat, dar eram deja îndrăgostit de idee, mi se părea din ce în ce mai clar că știu încotro trebuie să merg. În teatru, chiar lângă cămăruța noastră, era sala de sport. Mereu goală, căci actorii, cărora le era de fapt destinată, nu se arătau interesați de ea. Am petrecut acolo niște clipe grozave, dar mai ales una îmi este dragă peste poate. Mă caută într-o zi Mircea Moldovan, un tânăr regizor care tocmai dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a fost o daraveră teribilă. Se aprobă ideea, la urma urmelor un Gogol nu e de colo, deși cu Gogol o pățiseră și ăia la Bulandra, devizul, destul de pipărat, 60.000 lei, și începe treaba. Nu despre munca mea cu actorii vreau să vorbesc acum. Vine vizionarea, catastrofă, lui Beligan nu-i place ce vede. Cred că l-a mai influențat un pic și B. Elvin, secretarul literar, dar chestia era că tocmai el era inamicul public numărul unu al spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să le îndeplinesc - dacă nu pe toate, măcar pe cele mai importante. Am făcut un teatru și am încercat să fac o trupă și, ca și el, am avut bucurii și nenumărate eșecuri, mai ales eșecuri în planul relației cu actorii, cărora le-am trecut cu vederea nenumăratele și nedreptele trădări, ducând cu încăpățânare trăsura teatrului meu spre ceva la care năzuiam, luptându-mă să mă înfrâng pe mine pentru a descoperi în fiecare zâmbet al actorilor bucuria de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o adevărată calfă, poți să-ți găsești propriul drum de artist. Atmosfera asta nu am întâlnit-o niciodată la Teatrul Național. Adevărul este că ar fi fost și imposibil, deși se spune că repetițiile cu Esrig erau adevărate ore de actorie. În rest, se repeta pentru a se ajunge mai repede pe scenă, pură treabă de profesioniști calculați și reci, care vorbesc, fără să creadă ceea ce spun, despre transă, adevăr scenic și alte asemenea prostii. La mine, la Masca, am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mi-a șoptit - cred că în engleză: ― Bravo! Mă bucur că te-am văzut jucând și că ți-am văzut trupa. Eram tare emoționat; i-am mulțumit și abia când am ajuns la locul meu, după ce m-am sărutat cu actorii, mi-am dat seama că avusesem onoarea să fiu îmbrățișat de nimeni altul decât Josef Szajna. M-a urmărit ani de-a rândul această stranie și foarte scurtă întâlnire, cu atât mai stranie cu cât se petrecea la Cairo, spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
era cu adevărat șeful clasei, avea un dar special, chiar dacă părea că nu face nimic, puncta din când în când cu vorba, dar era capabil de niște gesturi care ne uluiau pur și simplu. Eram în pragul unui examen de actorie, unul greu, căci clasa lui Loghin părea a avea scene foarte bine pregătite, iar nouă ne ardea de fotbal, tocmai înființasem un campionat și clasa noastră ajunsese în finală, care se desfășura pe un maidan cam pe unde este acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
câțiva ani de drept, era un excelent poet, literat, om de petrecere. Dicție bună. Bun recitator! Prieten cu boema capitalei, cu majoritatea actorilor, cu scriitorii și poeții zilei! Pe la mijlocul anilor '70 a jucat în câteva filme fără să fi studiat actoria! Era mai în vârsta cu vreo 20 de ani decât mine. Costumația lui era foarte aiurită. Într-o iarnă a umblat cu un loden ponosit, fără nici un nasture, încins la brâu cu o cravată. Într-o zi l-am întâlnit
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
102 elevi participanți au susținut nouă reprezentații de teatru pentru șase sute de elevi din 12 școli din oraș și localitățile învecinate. A fost o experiență unică, inedită chiar, pentru elevii care s-au implicat direct în activitățile specific teatrale ( scenariu, actorie, sonorizare, regie, scenografie) și au realizat activități auxiliare ( afișe, invitații, fotografii, interviuri, bannere, broșura). - Te rugăm să ne vorbești despre colaborarea pe care ai început-o în anul 2000 la proiectele „Comenius”. - Mă bucur că mi-ați pus această întrebare
ASOCIAŢIA FRANCOFILÃ LUGOJ SE PUNE LA MINTEA PREŞCOLARILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361510_a_362839]
-
Lângă livezile de piersici fără de sfârșit O lacrimă lasă fiecare petală de floare Razele de soare o transforma în miere dulce-tare Iar în secolul trecut Nobil un copil de piersic s-a născut Prinț a fost de la început Iar talentul actoriei l-a primit din mână de la Dumnezeu Drăguțul Este de atunci pe scena mereu neobosit, ... talent rar de întâlnit Recită pentru public ca un arheu, ... Rara Avis, ... ar spune Dumnezeu Scena-i teatrul lui de-acasă Iubita-i cortina când
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
2012-06-09 | |Florin PiersicFlori de Mai au răsăritLângă livezile de piersici fără de sfârșitO lacrimă lasă fiecare petală de floareRazele de soare o transforma în miere dulce-tareIar în secolul trecutNobil un copil de piersic s-a născutPrinț a fost de la începutIar talentul actoriei l-a primit din mânăde la Dumnezeu DrăguțulEste de atunci pe scena mereu neobosit, ...talent rar de întâlnitRecită pentru public ca un arheu, ...Rara Avis, ... ar spune DumnezeuScena-i teatrul lui de-acasăIubita-i cortina când se lasăCuvinte Alese a rostit mereu
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
și atunci când intri în relație personală cu D-zeu te iei în serios, nu mai poți altfel. GBN - D-vs. Aveți un parcurs bogat nu numai în ceea ce privește kilometrajul, dar și în ceea ce privește formele de exprimare. Ați făcut și modelaj în lut, si actorie, ați și pictat, si desenat, toate astea până în 1989, când ați descoperit lemnul și sculptură în lemn. Ce vă determinat să urmați calea sfanțului de la Hobita, domnule Constantin Milea Sandu CMS - Puterea, posibilitatea de a-mi descoperii Infinitul și Eternitatea
„ AM TRAIT INTOTDEAUNA LA ORIZONTUL MISTERULUI ... „ de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360840_a_362169]
-
îi atingea umerii. "O țipă imprevizibilă, aceasta reportera, un pitbull al meseriei sale ". Madame zâmbi ușor în colțul gurii: - Ai fi făcut carieră pe vremea mea. - N-am stofă de pițipoancă. Madame rase, ceea ce se întâmplă rar. - Mă refeream la actorie, .ai o alura clasică. - M-am liniștit. - N-am timp de pierdut. I-a făcut semn unuia dintre cei doi însoțitori. Îi aduse o mapă neagră din care extrase un dosar consistent. Îl puse pe birou. - Citește-l! Jake stătea
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
detalii: https://www.facebook.com/comediaremix.ro/ . George Mihăiță (n. 1948) este un cunoscut actor de teatru și film din România, cu o carieră de peste 40 de ani. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I. L. Caragiale” București, secția Actorie, clasa prof. univ. Sanda Manu, în 1971. Personajul “Vuică” din “Reconstituirea” (1968) de Lucian Pintilie (film votat de Asociația Criticilor de Film din România drept “cel mai bun film românesc din toate timpurile”) a fost primul său rol în film
COMEDIA REMIX de I C R NEW YORK în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363216_a_364545]
-
alergând după precupeția din unele televiziuni cu producții ocazionale și ieftine, actrița Elvira Deatcu, de la întâia scăldare în reflectoarele scenei, până azi, exemplifică tocmai contrarul tipului de actori pecetluiți cu petele vremii de azi. A învățat și a folosit învățătura actoriei de la maeștri, iar peste aceasta, o floare înflorește în spiritul ei, se mistuie în ochii ei o pădure verde, urcă pe fruntea ei rug în foc, i-s înflăcărați cu opal aprins obrajii, i-e trupul sprinten, lucrat de daltă
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
artiști sunt oglinzi umane ale bucuriei, frumuseții, armoniei, iubirii, este aproape locatar al acestui ținut! Actrița Monalisa Basarab, stea a universului teatral fascinant de la „Tănase”, tulceancă, absolventă în 1995 a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Televiziune, Specializarea Actorie, clasa prof. Sorana Coroamă Stanca, a debutat între 1995-1998 la Teatrul de Stat din Oradea. Din 2000 până în 2002 a jucat la Nottara, iar din 2002, până azi jocă la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București. Începând cu rolul
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
de teatru românesc, actrița Monalisa Basarab nu e parte dintr-un episod, e însăși partea miezului Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, care, în timpul acesta căreia artista îi este contemporană și făptuitoare a actului cultural și artistic, slujește în sens universalist actoriei confirmate ca valoare inegalabilă a esteticii și armoniei omenești. Din această perspectivă, actrița Monalisa Basarab are un nume mai presus de orice nume: artistă! O artistă adorabilă! Un om foarte bun și frumos O conversație cu actrița Teatrului de Revistă
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
dar al vieții. Fără a dezmembra cumpăna înclinărilor, ori șanselor noastre, anii ne atrag într-o migrațiune covârșitoare spre drumuri rând pe rând alese sau apărute în viață. Care sunt aceste drumuri ale tale, de la clasele primare, spre pasiunea pentru actorie? Felul meu de a fi neastâmpărată nu m-a împiedicat să rămân cu picioarele pe pământ, înțelegând de mică importanța evenimentelor culturale în educația unui copil. Odată cu primul spectacol văzut în oraș, am descoperit și magia scenei. Model devenindu-mi
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
alegere necesară, o croire a drumului spre temeinicia pregătirii artistice, ori o asumare în plus a trudei cu nicio folosință, însă? Când s-a aprins scânteia și când lumina ei s-a văzut? Scânteia care a declanșat marea pasiune pentru actorie a fost vizionarea filmului „Pe aripile vântului”. Am fost profund marcată de interpretarea răvășitoare a celor doi artiști, Clark Gable și Vivien Leigh, de povestea lor de iubire. Acest film mi-a insuflat convingerea că drumul meu în viață este
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]