1,416 matches
-
incredibil desfășurat înaintea lor, Lea rostește cu glas tremurat: - Aici este ... raiul nostru personal ... E raiul ... tuturor vietăților ... Aici, la noi, e-atâta frumusețe! E locul unde ... suntem fericiți! ... E locul incredibil... unde ... vin să se adape fluturii ... ” ( Unde se adapă fluturii). Cartea se încheie cu povestirea Acasă, în care descoperim poezia dragostei pentru glia străbună. „- De i-or fi spunând ruginoșenii pieptărușului pasărea-plugului, în loc de coadă-roșie?, întreabă visător Eric, deși cunoaște răspunsul, i l-a dat tanti Nuța: «C-asta-i prima pasăre
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/Confesiunea_amintire_ca_retori_al_florin_tene_1377619057.html [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
Autorului SPECTRUL LUMINII Poți tu să-mi dai verdele cu împrumut, dar întreg în culoare? Ochii tăi nu cumva l-or fi-nvățat de la mare? Sau poate din cerneala ierbii cu care luna își scrie chenarul oglinzii din care s-adapă alături și frunza și cerbii? Ca un cer de joc opalin, întregul tău verde ce mi-l dai cu-mprumut, ți-l întorc înapoi, în zeci de nuanțe și pentru fiecare din ele, corect ca să fiu nu agalnic, răsplăti-voi
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 by http://confluente.ro/Dumitru_ichim_1401149541.html [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
i-a adus o alta (fără suflet...surogat !) Văzându-i fapta cea bună, ce-învăța la Liturghie, O pâra mereu la tatăl, să stârneasc-a lui mânie... Filofteia, milostivă, pe cei goi îi îmbrăca, Da mâncare la flămânzi, pe-însetați îi adăpa ! Tatăl ei tot urmărind-o, într-o sumbră zi a prins-o Și aruncând spre ea cu barda, (doar) trupește a ucis-o... Nimeni n-a putut veni...locul era prea luminos ! O Aură pe Fericita, arăta Slava lui CHRISTOS
SF. MC. FILOFTEIA FECIOARA DE LA CURTEA DE ARGEȘ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1417967809.html [Corola-blog/BlogPost/376726_a_378055]
-
acompaniată de metafore deosebite și emoționante... ne întâmpină cel mai sublim și mai înalt sentiment - iubirea. Cântecul ei poate fi auzit până dincolo de munți și câmpii înverzite. Jelitul ei poate fi ascultat lângă izvoare... acolo unde vin căprioarele să se adape.... Odată cu iernile ce se aștern la tâmple... sentimentul de vinovăție față de iubirea ucisă s-au netrăită devine tot mai acut. ”pentru ca sufletul meu // să nu-și găsească locul // mereu să te caute // mereu” ... “aduceți aligatorii să-mi sfâșie carnea // această
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_de_valentina_becar_valentina_becart_1329253541.html [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
nu angajați așa cum ar fi normal. Cu ce se deosebesc ei de mine? Cu superioritatea ce o afișează pe la colț de uliță? Eu sunt mai bine decât ei. Simt pământul țării sub picioare. Eu nu părăsesc locul din care îmi adăp rădăcina. Fără rădăcină sunt un nimeni, sunt o frunză desprinsă de pe ram care nu-și mai găsește copacul. (Sera vine spre locul în care se află Cărare.) Sera: Bună ziua! Am avut impresia că vorbiți singur. Ați murmurat ceva? Cărare: Număram
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1439816556.html [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Răstălmăcesc raze de lună când vântu-și acordează strună pe negre întinderi de ape și somnul curge vis s-adape. Arar un ochi de stea surâde
SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1467874850.html [Corola-blog/BlogPost/370641_a_371970]
-
Versuri > Iubire > SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Răstălmăcesc raze de lună când vântu-și acordează strună pe negre întinderi de ape și somnul curge vis s-adape. Arar un ochi de stea surâde stins, de unda unui gând se lasă prins, țese prin nouri fir de armonie, dorul de tine dorința-nvie... Suri zorii cădelnița-și fumegă, pe cușma nopții ușor lunecă, pal se deschide-un ochi
SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1467874850.html [Corola-blog/BlogPost/370641_a_371970]
-
alene, și azi ca și ieri clipele se țes cu același în suflet înțeles. Suntem iubite, stropi de lumină, căzuți din a cerului grădină, cu ramul aplecat spre seară vom înflori-n altă primăvară. Referință Bibliografică: Somnul curge vis s-adape / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1467874850.html [Corola-blog/BlogPost/370641_a_371970]
-
se retragă de la joacă spre a-și dezvălui o anume trăire? E limpede că n-avea cum să și-o explice. Ea venea din lăuntrul său, așa cum o apă își duce la vale plinătatea, ademenind viețuitoare și plante să se adape din izvorul ce curge și dă viață la tot și la toate cele pe care le întâlnește în cale. El a dat contur unui licăr de strălucire interioară, pe care nu și-a explicat-o, doar a etalat-o. La
Artistul, între vocație și predestinare by http://uzp.org.ro/artistul-intre-vocatie-si-predestinare/ [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu bot catifelat și-urechi ciulite, Sfioasă paște în savana deasă, Picioarele îi sunt alcătuite Precum o tristie prea mlădioasă. Sub soarele torid e însetată Și tot sfioasă merge către râu, Să se adape, însă dintr-o dată, Din iarba deasă ce-ajungea la brâu, Ghepardul a țâșnit precum un arc, Setos de sânge și înfometat, Iară gazela parcă-i prinsă-n țarc În cotul râului învolburat. Eschive a făcut în salturi lungi, Din calea
GAZELA ȘI GHEPARDUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 by http://confluente.ro/nelu_preda_1462613713.html [Corola-blog/BlogPost/384947_a_386276]
-
nr. 1656 din 14 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Acolo... unde florile își deschid bucuriei înmiresmate cupe din limpedele de rouă al dimineților; unde cântul păsărilor acoperă în suave acorduri tăcerile din preajma șoaptelor de dor... unde ciutele vin să își adape setea în cristalul oglindirii de ape, acolo; unde soarele strălucește pe cerul nepătat de furtuni; unde apusul își iubește culorile oferindu-le în dar pe altarul luminii, iar adierea vântului este asemeni brizei: ademenitoare, în mângâiere diafană de val înspumat
SENINUL UNUI COLŢ DE SUFLET de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1436890085.html [Corola-blog/BlogPost/343334_a_344663]
-
sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai erau vreo douăzeci de kilometri până la obor. Dimineața, când zorile au început să mijească de ziuă, m-am trezit și eu din somnul ce m-a furat în
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Calatori_clandestini_stan_virgil_1388004062.html [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
alt focar și în alt ochi ce vede o altă linie dreaptă ....înțelegeți... ., judecat pentru cuvinte Socrate s-a închis în memoria lor și a devenit iar o idee ce străbate piețele antice în formă amforelor trecutului din care se adapă ultimii însetați de dreptate arheologii îl descoperă uneori colinjdand porturile Eladei sub forma corăbiilor plecate spre a demonstra formă pământului alteori în otravă ce l-a hrănit pentru a deveni o legendă ori în parabolă existenței prezidând tema misterelor pretutindeni
MEMORIA CUVINTELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1424021324.html [Corola-blog/BlogPost/362711_a_364040]
-
ieri s-ar fi topit, În roșu-ascuns în verde și galben-auriu Se duc pe aripi clipe, se-adună-ntr-un târziu... La margine de ape, la margine de cer Sărutul se îmbracă-ntr-o lume de mister; Mă-nvăluie-nserarea cu zâmbetui celest Eu îmi adăp uitarea cu un albastru rest Din ziua ce mai trece, cu trena-i de regret; Pictat în ape-adânci...un singur interpret Alunecă pe gene, cu notele-i suspin; A mai trecut o viață, a mai murit un chin... Și-mi
ÎNSERARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 by http://confluente.ro/Inserare_violetta_petre_1337679703.html [Corola-blog/BlogPost/358400_a_359729]
-
apă, sau farfuriile folosite zilnic și ulcica în care țineam tacâmurile. Încă nu se introdusese apă curentă în comună, lucru întâmplat vreo zece ani mai târziu, așa că în ciuda faptului că aveam fântână în curte, apa fiind sălcie, bună doar de adăpat animalele și de udat grădina, trebuia să aducem apa de băut de la niște vecini care ne lăsa să facem acest lucru nu numai pe noi, ci pe toți megieșii care nu aveau apa potabilă în fântâni. Această firidă era lângă
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1415197848.html [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
o mare fără valuri, Mă poticnesc și cad ca valul înspre maluri, Lăsați-mă acolo, să redevin nisip Și mai apoi cuvântul să-mi recreeze chip, În urma mea cocorii se prăbușesc pe ape, Din drumurile zboruri ce nu știu să adape, Lăsați-i să coboare, ca în a lor cădere, Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere, Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze, Să-mi deseneze roșii doar ale mele buze Să- ncremenească chipul în ceea ce eu sper Iar pentru
GOL DE CER de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1479000094.html [Corola-blog/BlogPost/376953_a_378282]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CÂND A MAI RODIT AȘA CEASUL? Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1250 din 03 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Oglindită în tine Nu mai zăream Marginile ființei noastre. Cerul împrumutase lumina Din nimburile arhanghelilor, Adăpând din nemărginire Blânzi unicorni. Cochetă, o stea își admira Reticulara privire În apele repezi Și zâmbetul ei Făcea glia să dănțuiască. Oare când a mai rodit Ceasul Atât de profund ca atunci? Mihaela Oancea Imagine: Mihai Cătrună, Ochiul intern Referință
CÂND A MAI RODIT AŞA CEASUL? de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_oancea_1401802513.html [Corola-blog/BlogPost/344671_a_346000]
-
zbor solitar. se-adună în suflet tristeți ancestrale, dureri ce ne vin din runile vechi, rotiri de zodii din sfere astrale ce judecă viața-n cărți neperechi. ascult în șoaptă o voce, mă cheamă, din colț de-amintiri, să m-adape, e vocea ta cea dulce, dragă mamă, înfiorând oglinzile pe ape. te-aud aevea cum mă strigi pe nume, mă uit prin casă să te văd venind, dar am uitat că tu te-ai dus anume, prin mine întotdeauna-ntinerind. de-
UNDE EŞTI, MAMĂ? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Unde_esti_mama_ion_ionescu_bucovu_1347789831.html [Corola-blog/BlogPost/358824_a_360153]
-
Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori vorbită, se distingea profilul teologului și a filozofului creștin ortodox de netăgăduit. A fost teologul care a mers la izvoarele dătătoare de binecuvântare și energie necreată, de unde s-a adăpat și a devenit el însuși izvorul, căci viața lui s-a desfășurat ca pe o scenă deschisă. Tot ceea ce el a avut ca dar - talanții și talentul oferit lui de Dumnezeu - le-a arătat tuturor, făcând din acestea un bun
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_dumnezeu_tatal_in_viziunea_parintelui_staniloae_.html [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
-a timpul și-a venit și vremea Iubirea să-i sădească-n suflet foc Cu ochii blânzi când l-a privit Iedeea Măritul prinț s-a-ndrăgostit pe loc. Lângă izvorul din poiana verde Privind-o pe furiș cum se-adăpa Îi încolți în suflet o idee Ce-ar fi să-ntreb de vrea să fie a mea? Se-apropie încet cu pași timizi, Cu buze calde râscolind izvorul Vrei cu-n sărut ca setea să mi-o stingi Și, ca
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1452687102.html [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ISPITĂ Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Șoaptele orologiului se pierd în miez de noapte, iar ochii-nlăcrimați se-adapă din izvorul gândului. Povestea lunii duce mai departe leagănul stelelor pe aripile vântului. Noi, uitați printre meandre, visăm la nemurirea Sufletului. În negura albastră a strălucirilor de-o clipă simțim durerea ca pe o ispită, o-nchidem între filele destinului
ISPITĂ de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/viviana_milivoievici_1475867829.html [Corola-blog/BlogPost/350243_a_351572]
-
continent cu porțile de dor Pe care se-odihnesc pirați de noapte Și sting tăcerea-n haine de izvor. Te văd plimbându-ți inima pe ape Din zori de sete până-n pânze mii, Un rug de vrajă vine să te-adape, Și eu veneam prin flăcările vii! Am pârjolit privirea-n depărtare, Aveam un zbor, pe unde l-am pierdut? Când mă strigai cu lacrima de sare Îți eram timp. Nu m-ai recunoscut Nici când ți-am descheiat cămașa care
ECOU DIVIN de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ecou_divin_gina_zaharia_1342964293.html [Corola-blog/BlogPost/366640_a_367969]
-
Calcă sfânt pe marea-mi vieții. Ce s-a liniștit degrab. Baia Mare, 14 iunie 2016 Plânsul naturii Plânge natura cu picuri din ploi, Din înalte talazuri de apă. Din mări, din oceane, din fluvii și văi, De unde norii mereu se adapă. Cu pălmi nevăzute se udă din lac, Vântul cu plete de aer ce duce... Răvașe de lacrimi și nuferii albi Și clipa ce se pierde în spume. Torente de vise se-nmoaie-n pustiu. În tăcerea cea rece a ploii
VARA CA UN POEM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1465984269.html [Corola-blog/BlogPost/370024_a_371353]
-
muncii datorită unor handicapuri irecuperabile. Ei necesită acest ajutor și, în mare, le este dat. Dar nu ei constituie masa votanților. Pe de altă parte există votanți de meserie care nu fac nimic altceva. Ei trebuie hrăniți și, în special, adăpați deoarece suferă de o sete aprigă de alcoolice. A-i finanța din ajutorul social este o crimă. O crimă nu numai în ochii celor cu dizabiltăți dese ori neglijați. „Nu am unde muncii. Sunt discriminat etnic!” Este o frecventă justificare
ŢARA TIMPULUI PIERDUT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1426265405.html [Corola-blog/BlogPost/348686_a_350015]
-
a purtat cu ea mai departe mesajul oamenilor. „Prieteni dragi, acum porni-vom / Pe malul Dunării cel clar / Și vom porni nu pe o navă / Ci pe-un vapor imaginar.“ Înainte ca Dunărea să învețe ca să pășească prin lume își adapă ființa din izvorul munților, așa cum pruncul se plămădește în pântecele mamei lui. „Cum fierbe apa în cazane / Și sar dintr-însa stropi mărunți/ Așa-i și Dunărea când fierbe / În marele cazan din munți.“ În drumul său Dunărea nu uită
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1433184752.html [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]