6,508 matches
-
scuipînd pasta în chiuvetă. În casă locuia singur de zece ani, în curte mai avea un tovarăș, plictisit de atîta lătrat degeaba. Acum dormea și paznicul acesta neplătit și prost hrănit. Grădina era năpădită de buruieni și în spatele casei bălăriile adăposteau șerpi, șoareci, guzgani și o cușcă cu trei găini care nu produceau ouă. Sau poate produceau, dar cine știe pe unde, prin ce cuib ascuns în sălbăticia din grădină. Ion n-ar fi curățat buruienile nici dacă le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plec tăcut, respirînd aerul amar al aleii pe care l-am întîlnit pe inginerul Talabă. Adevărații creștini Un vînt rece din vest a adus o ploaie de primăvară, deasă și insistentă, obligînd muncitorii care lucrau la un drum să se adăpostească în baracă. Într-un spațiu insalubru și insuficient aerat, dormeau 12 oameni, lipsiți de cea mai elementară igienă corporală. Acolo mîncau, acolo tăifăsuiau și mai ales acolo beau alcoolul de care făceau rost cu greu. Era impresionant să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
decor nu-l poți locui cu un alt decor. Este imposibil să saluți un decor, nu poți să-i ceri iertare unui decor, nu ai cum să te cerți cu un decor, un decor nu-ți întinde mâna, nu te adăpostește, nu o face pe-a omul cu tine, omule: Sumarul este o minciună cosmetizată, Doamne. Un străin strânge mâna altui străin și, gata, simbioză cât ai bate din pale. Un schimb de indiferență asumată această atingere: "Iartă-mă!... deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
revendica când ni se face de oameni singuri cu titlu de proprietate? Tatăl nostru, om de zăpadă, ne ascundem după tine ca după o redută, rupem bulgări, aruncăm cu bucăți de sfințenie în cei care nu au după cine să se adăpostească. Cine se crede drept să ridice piatra? Cine se crede stăpân peste înțelenire să lovească cu ea? Petru, în fiecare seară, repeta îndoiala: Tatăl celor mulți, tatăl celor puțini, în care întreg de inimă îți este mai comod să exiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prăvăliei, au Întors pe față și pe dos mica lor lume de pe Întinderea Întregului ținut, Weisz nici În ruptul capului nu a vrut să spună cine l-a ascuns la Moftinu Mare. A admis să mărturisească doar că l-au adăpostit nu numai În casă și În beciul de sub ea, ci și În șură și Într-o pivniță de sub podeaua grajdului. Auzea deasupra boii și vacile mugind, dînd din copite și pișîndu-se Îmbelșugat. — Domnu’ Weisz, Încerca tata, vremurile de groază de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
te miri ce, pentru bucătărie de iarnă, bunăoară, de loc de dormit pentru copii și de poveștile spuse nouă de mama Floare. Greu mi-a intrat În cap, În legătură cu ea, ideea de străbunică. Urma un mic șpais. Verticala literei mai adăpostea, Între odaia Îngustă și lungă a mamei Floare și prispa de afară, postul de miliție. Ne despărțea un perete comun de care stătea lipit patul meu. Dincolo de miliție, cît o fi fost ea de mare și de Întortocheată pe dinăuntru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și pe capre de lemn. După felul În care s-au desfășurat evenimentele, a devenit limpede că formau o patrulă de ariergardă și că ținta lor o reprezenta Încetinirea Înaintării frontului. Le au cerut scurt și imperativ sătenilor să se adăpostească În case. CÎnd au Început să tragă, s-a văzut că gloanțele zburau de-a lungul Uliței Luncii, de unde românii porniseră atacul. Cel mai periculos țintaș neamț trăgea din turla bisericii. Camarazii săi s-au retras după cîteva ceasuri, dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui Gheorghe și vreo șase ai ei. Mr. George, după stabilirea lui la Chicago, nu se des păr țise cîțiva ani buni de fabrica irlandezului. Ba la rîndu-i, și Mrs. Flory lucrase Într-un fel pentru „basul iriș“. Acesta Își adăpostea muncitorii imigranți Într-un șir de case de lemn, mai bune decît multe dintre cele pe care le lăsaseră ei prin locurile de obîrșie. Pomean izbuti cumva să vorbească cu el, cerîndu-i să-i Închirieze una dintre acele barăci ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
desface ștergarul de pe față... Era Marta, care râdea și plângea și mă săruta și-mi uda cu lacrimi obrazul... Dar eu nu-L vedeam decât pe El... Era acolo, în fața mea, am alergat înaintea Lui, aș fi vrut să mă adăpostesc iar la pieptul Lui, dar mâinile și picioarele se mișcau greu, erau amorțite... m-am prăbușit la picioarele Lui și când m-am uitat la El, în ochii aceia care erau doar viață și bucurie, mi-am văzut moartea dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sănătoși de-adevărat... și frumoși, fiindcă tot ce atingea El se făcea sănătos, frumos și bun... Așa spunea bătrânul... Într-una din seri, când furtuna bântuise câteva zile la rând și nu ieșise cu barca în larg, întorseserăm barca, ne adăpostiserăm sub ea și ne amăgeam și noi foamea cu o turtă de făină adusă pe ascuns de una din femeile pescarilor. Știți ce mi-a povestit atunci ? Că tot așa, pe înserat, când o mulțime de oameni Îl ascultase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
abordează literar. Iată, spre edificare, un scurt pasaj, extras din povestirea lui Petrică Staniște despre o misiune de cercetare: „Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dacă răspunsul nu este rotund...adio! Stai pe post de asistent până ce Îți crește barba de un cot!” - a căzut la pace gândul de veghe... ― Bună dimineața, doctore Gruia - s-a auzit salutul pornit din spatele unor mustăți cât o lume, adăpostite sub o pălărie de pai cu o zagara largă trasă pe ochi... Surprins, Gruia s-a oprit să deslușească cine se ascunde dincolo de acele mustăți și ochii dosiți sub pălărie. Omul, care se sprijinea Într-un baston - cu gest leneș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai mare grijă. N-am cum să ți semnalizez. Suntem aproape la vedere. Nici un adăpost de Doamne-ajută. Noroc, prietene!” Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
orice așezare omenească, de frică să nu ne dea pe mâna autorităților... Totul a mers așa până Într-o seară... Ședeam În marginea unui huceag. Nu departe de noi se afla un drum. La o vreme, se aud glasuri. Ne adăpostim, dar urechea a rămas la pândă. Nu știu dacă poți să simți bucurie mai mare ca cea pe care am trăit-o noi când am auzit vorbă românească!!! ― Înseamnă că suntem În Basarabia, Costache. Ce apă o fi fost aceea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Încât să priceapă ce Înseamnă camaraderia pe câmpul de luptă? Acolo, În calea glonțului! ― Ei să dau viteji față de oamenii fără apărare. Da’ să-l fi văzut eu În timpul unui atac, când n-ai nici o beldie după care să te adăpostești și trebuie să Înaintezi doar prin salturi - a intervenit tata Toader. ― Aș vrea să știu dacă mai doriți ceva, fiindcă e târziu și mâine trebuie să intru În sala de operație la prima oră?... Mă așteaptă o intervenție chirurgicală grea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pricini anume această dihonie monahicească era greu de spus, fiindcă maica Agripina nu stătuse în calea nimănui și nu supărase pe nimeni. Dar se vedea lămurit că invidia, pofta de clevetire și chiar alte păcate lumești se puteau prea bine adăposti și sub straiele călugărești. Că ce altceva le putuse mâna pe acele maici împotriva ei?... Venea altădată pe la mănăstire fostul monah și scriitorul Damian Stănoiu, își aminti maica Agripina, întrerupându-și firul istoriei cu necazurile ei de acum. Venea, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Uimitoarea replică coherentă iese dintr-o gură lipsită total de dinți, ca o gaură neagră din care un adevăr incontestabil iese la suprafață. Adevărul necunoscutului care trăiește în altă lume ca a noastră. Dintr-un hău al clădirii sumbre, care adăpostește mizeriile celor uitați de noi, cei care ne credem normali, se aude un strigăt animalic care este deîndată acompaniat de alte țipete indefinibile. Justin tresare de parcă ar răspunde la un semnal cunoscut și îl privește în fine pe profesor. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru a-și continua cu și mai multă febrilitate drumul spre locul tainic al mugurelui tinereții, înainte ca acesta să se piardă cu voluptoasă delicatețe în intimitatea începutului începuturilor. Se pierd amândoi în umbra protectoare a învelișului cald care îi adăpostește ca pe doi copii care s-au înfruptat pentru prima dată din fructul oprit. Sania pare să se fi ridicat deasupra pământului într-un zbor lin, fără hârtoape, fără opreliști. Chiar și zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poftește pe Dora să intre într-o cameră tixită cu cărți și registre rânduite cu mare grijă pe etajere și polițe care de care mai încărcate. Iată aici biblioteca mea, pe care am agonisit-o de o viață și care adăpostește și rezultatele studiilor mele. Studii etnografice, se grăbește el să precizeze cu mândrie nedisimulată. Frate-miu mă cam tachinează și mă poreclește "hârțogar", dar asta este pasiunea vieții mele, după cum a lui este muzica. Dora îl analizează. Are o înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reușesc să egalez sensibilitatea ei muzicală. Dragoș se oprește din povestit când trebuie să croiască din nou drum prin zăpada înaltă pentru a putea da ocol bisericii. Acoperișul ascuțit se unduiește în curbe line dând apoi naștere bordurii largi care adăpostește fresca exterioară, incredibil de bine conservată. Fațada vestică pare o pictură ajurată decupată din vechi cărți sfinte. Brâul de sub cornișă este ornat cu mici icoane de email cu reflexe verzi, adevărate smaralde precum ochii celor două Ane și ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se dezlipește de mine (sau invers?) ziulica întreagă. Antu a rămas mut: "Lady, legenda zice că această insulă are o comoară. Am trăit s-o descopăr: acest cal este comoara insulei noastre!" Antu a intrat în panică. Unde va fi adăpostit calul, ce va mânca, dar mai ales cine-i va asigura paza, cine-l va putea îngriji? Când i-am spus că va fi mereu în grija lui, a izbucnit în hohote... Lady, dar ar trebui ca slujba mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
situație, dar putea face totul. Își putea aminti situații limită din care ieșise cu succes. Salut, Amanda. Aceeași voce fermecătoare, același chip irezistibil veșnic. Salut. Ea purta o rochie de seară fermecătoare. Sofisticată și irezistibilă. Doar gândul că frumusețea ei adăpostea ceea ce el avusese prea mult, fără voia lui, îi răscoli stomacul. Prea mult. Ea-i zâmbi, pusă în încurcătură. Primi florile iar el se pierdea în imaginea ei. Rochia era fină, din mătase. Pietricele albe sclipeau. Două bretele țineau "sutienul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
exhibe fără rețineri, ba chiar într-un act elegant de frondă, procedeele de producere a textului. Ne vedem constrânși să subliniem chiar de la început: cartea pe care o aveți în față și în privința căreia aveți, desigur, dubiile pe care le adăpostește mintea oricărui lector pățit este, împrumutând o metaforă tocită din Istoria ieroglifică, o struțocămilă. La rigoare, ea nu intră nici în sfera literaturii artistice, nici în cea a literaturii științifice. Pentru a fi cât mai fideli obscurului și întortocheatului modus
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
au făcut din plin datoria. Trăim, precum se vede, în cea mai bună dintre lumile posibile, în care indivizi cu vagi reminiscențe de apartenență creștină mimează cu religiozitate sărbătorirea evenimentului în familie și în care oameni al căror suflet generos adăpostește deopotrivă strămoși shinto și parfum de Nirvana se grăbesc să-i imite pe primii. À propos, tocmai am primit o ofertă irezistibilă de la Pizza Hut; presupun că, după specificul locului, vom comanda un meniu special. Ce ziceți de Crab and
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
locuri din Japonia. Aceste regine topografice sunt: Miyajima, insula de lângă Hiroshima unde se găsește faimoasa poartă scufundată (tori) care marchează intrarea în altarul Itsukushima, Amanohashidate, un banc ondulat de nisip, acoperit de pini, în Prefectura Kyoto, și, ați ghicit, Matsushima, adăpostind zeci de insule încărcate de omniprezenții pini, nu departe de Sendai. În ziua festivalului (Toro Nagashi Hanabi Taikai, cum sună formula sa oficială în limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]