1,151 matches
-
cultul bacantelor, într-o credință adversă. În timpul vrăjilor nocturne, cu făgăduieli seducătoare, o amețea pe fată. Atras de presimțiri nefaste, în valea Hecatei mergeam prin misterioasele ierburi înalte. Roată-înprejur doar păduri întunecate, cutreierate de bacante. Suflarea caldă a dorinței, își adia parfumul în eter. Misterioase suspine stranii, cu râsetul ușor o urmăreau pedante, pe Euridice cea cu buclele aurii fluturânde și ochii de narcise. Când am întâlnit-o într-o zi, plutea în beție trează, spre gură de infern. Atunci în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de deal umbrite de pomi sau prin pădurea În care razele răzlețe de soare Își fac loc printe arbori. Pentru cei cu apetit mai sedentar luminile și umbrele Își pot face jocul pe varul unui perete atunci cînd frunzele sînt adiate de o briză ușoară. Oricum, este vorba mai degrabă de o scenă În care persoanele s-au retras voluntar acolo unde soarele nu pătrunde decît filtrat prin frunziș și provoacă ciudate jocuri de lumini. Loc propice contemplării, reveriei, amintirilor. Un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
1972 3 op. cit., p. 41 4 loc. cit. 5 op. cit., p. 44 98 Într-o carte ce îmbină discret confesiunea personalistă și sentimentală cu detaliul memorialistic și comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir Streinu. Peste rânduri adie un vag aer encomiastic, subtil reprimat: „Ușoara afectare, un anume orgoliu aristocratic în mișcarea studiată a mâinilor, pauzele care te făceau să bănuiești grija pentru cuvântul rostit, ținuta catedratică într-o conversație de cenaclu intim îmi erau complet necunoscute până la
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
iar crengile se bat zbuciumate și se frâng cu trosnete crâncene; la suflarea lui aprigă se rup și pomii din livezi, pe călători îi pleacă și-i supune, lovește dârz în ziduri bine încheiate de piatră sau de bârne. Primăvara adie cald, topind zăpezile din munți, alunecă molcom peste locurile joase, trecând printre flori albe de măslin, umezește cu aburul mării insulele verzi, vara holdele se clatină în bătaia lui, plecându-și spicele, iar mai târziu, la treieriș, vântul suflă pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întreaga lume. Imaginile morții sunt, aproape toate, trimiteri la lumea vegetală: un cap, sub casca grea, se pleacă întocmai ca o floare de mac sub povara ploilor primăverii; dar eroii cad mai ales ca niște arbori; un măslin singuratic crește adiat de vânturi, plin de sevă, se umple de flori albe, apoi o pală sălbatică de vânt îl smulge din rădăcină și-l trântește la pământ; stejari, plopi, pini și frasini cresc înalți, apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea/ și pe la tâmple le adie un fir de lână subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E o apariție ce sfidează timpul, moartea, fără a se exclude aluzia erotică, "de gleznele de zmalț trage fecioarele cu sâni pietroși/ pe lângă scoici și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
amestecă cu garda care-l păzește/ pământul se învârtește în jurul soarelui metec/ memoria ruinează Bursa” (Soarele metec). Prin autoreferențialitatea accentuată poetul poate fi considerat unul din precursorii optzeciștilor: „«Acum sunt»/ Un poem scris după toate poemele lumii/ o briză ce adie spre voi/ și mă gonește din poem în poem” (Puteri). O mare parte a cărților scrise de R. în limba franceză conțin poeme în proză, marcate de pesimism și de luciditate: „În țara asta frații sunt destui, spovedania lor e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
absorb. E binevoitor cu toată lumea și iubit de toți. Într-o seară se întorcea de la câmp, trecând pe lângă o vie. Și pentru că era aproape de Schimbarea la Față a Mântuitorului, strugurii începuseră să se coacă; chiar zări câțiva pârguiți bine și, cum vântul adia spre el, simți în nări parfum de tămâioasă, încât îi lăsă gura apă. Pe acolo nu era nimeni nici țipenie de om... Se gândi să fure... Dar se opri. Un glas și o putere nevăzută îl țintui locului. Cum? Să
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
repede; spre ora 10 treaba era terminată. Puteam prinde slujba la Biserică dacă ne grăbeam pe drum. Nu! Ce Biserică? Trebuie să vânturați sămânța, s-a răstit gardianul. Domnule gardian, i-a zis Sandu. Nu se poate vântura sămânța, nu adie nici un vânt. E păcat să facem o muncă degeaba. Vă rugăm să ne lăsați să mergem la Biserică. Nu! Faceți ce vă ordon eu! Că eu sunt cineva aici. Sandu Ștefănescu, stăpânindu-și tulburarea, i-a răspuns calm: Domnule gardian
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
urmă cu insulte directe. Diavolul ce altă treabă are? Să strice liniștea și prieteniile dintre oameni. Fiecare îl acuza pe celălalt de lipsă de bun simț, inconștiență și alte acuze jignitoare. Discuția se purta totuși pe un ton redus. Vântul adia și ducea frânturi de ex presii la urechile celor ce lucrau mai aproape de ei. Ne era jenă de cele întâmplate și ne uitam nepuțincioși unul la altul, neștiind cum să aplanăm tensiunea între cei doi. Valeriu Gafencu era în urma lor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zile ne lăsa să ne destindem, o leacă, cum zicea pe dulcea limbă moldovenească. Apoi ne trimitea la muncă sau ne lua cu ziua la fermă. Voi citiți prin cărțile voastre de școală că țăranul se duce la coasă și adie vântul, se duce la seceră și se leagănă spicele, dar nu scrie în carte câtă sudoare i-a curs în ochi, în gură, pe șira spinării, câte bătăi are în palme, câți ghimpi l-au înțepat în călcâie, câte ploi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
României NICOLAE ROPOTEAN* AMBASADOR (P) La New York, toamna anului 1971 se anunța ca orice "vară indiană" americană. Umiditatea insuportabilă fusese deja copleșită de razele unui soare blând, care te îmbia sa pierzi câteva clipe pe aleile din Central Park. Vântul adia doar atât cât să amăgească, câteva clipe, în aer, în semn de părere de rău, frunzele multicolore ce își luau adio de la copacii care le găzduiseră peste vară. Traficul nu părea nici pe departe dispus să cedeze milioanelor de rugi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
industria lemnului, aerul static al imobilelor, tren savurîndu-l cînd impune clipelor pierdute, Lăzarea pe fugă sfori de zăpadă, petice de iarbă și grîu, Ditrău marea biserică catolică, vezi cum altitudinea e totul! munții lasă garda jos pe înălțimea depresiune, aer adie în idee, șocul numirii, ce este mai evident ca el! adică prezența de spirit a naturii, mobil al oricărei admirații, în condiții de traseu funcțional ficțional, Subcetate pe deal biserica, încă două, acareturile mirene, kilometri de rambleu de pantă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cerului. Îmi aduc aminte de impresia stranie pe care mi-o făcuse acea seară, cu lumina vie dar sumbră, culorile radioase, vibrante ale stâncilor, iarba verde de o parte și de alta a drumului, mașina galbenă a lui Gilbert. Nu adia nici o suflare de vânt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm amenințător, total netedă, sticloasă, lucioasă, uleioasă, de un azur uniform. Pe întreaga întindere a orizontului țâșneau fulgerări mute, iluminații extraordinare, ca niște vaste, foarte îndepărtate focuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai gândisem la acele întâmplări... și acum, așa dintr-o dată, mă simții ca bolnav.. ca doborât de ele. Întins pe spate, cu ochii deschiși, gândurile se înșirau parcă scrise pe pereți, pe tavan.. de jocul razelor de lună, cu frunzele adiate de vânt, din copacul din fața ferestrei. Și, cu iuțeala gândului, întâmplările începură să se înșire cap la cap, purtându-mă prin vremurile acelea de demult... multe, atât de triste și atât de amare. Unele au fost, chiar cumplite... care, mi-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și de atunci vremea se chinuia și se zbuciuma zile și nopți întregi, dar degeaba... Văzduhul rămânea mai departe încremenit. Soare fierbinte.. nici o adiere de vânt, nici o fărâmă de nor.. Luna lui Cuptor decolora văzduhul... Nici o undă de vânt nu adia peste câmpuri.. Toropeala s-a așternut peste tot... În preajma lui Sf. Ilie, zilele erau tot mai senine și fierbinți cu aer încins și nemișcat, sub razele de foc ale soarelui. Lumina orbitoare a zilei, sub cerul pustiit de nori, se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aici, pe pământ.. pentru faptele lor. Se înnoptase de mult... De undeva din înălțimi albastre se lăsă tihna păcii și visării... Era frumos și liniște. Cerul părea o imensă cupolă înstelată. Un vânticel, ca o binecuvântare, cu miros de cetini adia de dincolo de creastă. În jurul focului, într-un loc ferit, camarazii lui Baltă stăteau chirciți roată.. Tot așa cum, seară de seară, în jurul focului își cântau durerea și dorurile de casă.. murmurând încet, abia auzit, blând liniștitor cântece sfâșietoare ce-ți înduioșează
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
povârnișuri,.. Teama de moarte e firească... E omenește să te temi de moarte. După câteva ceasuri de moarte, o moarte cumplită... liniștea se coborâ iar pe pământ, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Se înnoptase demult... un vânt răcoros, adie dinspre pădure.. O pasăre de noapte săgetă cerul ca un fulger negru, croncănind. * „.. Miluiește-ne Dumnezeule, după mare Mila Ta, auzi-ne și ne miluiește..!”, la lumina lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
După cum consemnează N. Leon în „Amintiri” (1922). „Sunt localități în care natura pare că e râzătoare și veselă, calmul și liniștea domnesc pretutindeni, monumentele vechi parcă șoptesc ceva din trecut, un fel de tradiție culturală se creează, iar în atmosferă adie numai idealul cultural, dar și forța de muncă, entuziasm și inspirație”. Poate nu mă opream asupra acestui subiect dacă n aș fi avut și unele trăiri asemănătoare cu ale lui Leon, atunci când am ajuns în Jena, pentru prima dată în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
semănatul. În centru s-a terminat, iar În sud desigur că se prășește. Pe drum un cauciuc ține să-mi pună cunoștințele la Încercare. E prima pană. Trebuie să-l schimb. Singura fericită e Sănduța. Ziua e caldă, frumoasă, vântul adie ușor și așa poate să-și plimbe jucăriile la aer și la iarbă verde. Încerc cricul și așezarea nu e așa ușoară. În momentul acela o motocicletă elegantă, ce venea ca vântul, se oprește În dreptul nostru. Un tânăr polițist, deosebit de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
își scutură capul de două ori, privi cerul mai puțin luminos, se apropie ușor de minge cu siguranța celui ce nu are nimic de pierdut și trase cu putere un luft. Audioviziune Totul începuse cu un an în urmă, vântul adia, părul Teodorei flutura, se desfăcea luminos în razele soarelui de toamnă. Se plimbau liniștiți pe o alee din Grădina botanică, înaintau aproape tăcuți, doar Matei debita fără prea mare entuziasm inepțiile lui, încerca s-o înveselească. Aș vrea să mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
răsfoit-o. * C itesc în "Agresiunea comunismului în România", vol. II, pag. 67, un pilduitor referat semnat în 1952 de Leonte Răutu. Se intitulează " Cu privire la activitatea dușmănoasă a lingviștilor Al. Rosetti, Iorgu Iordan și Al. Graur". Te ia cu frig: adie a pușcărie, mai ales când citești apostila "activitatea celor trei lingviști urmează a fi examinată (și) de organele de stat". Adică anchetă, tribunal, condamnare. De la bun început te întrebi ce naiba poate fi dușmănos și contrarevoluționar în truda unor oameni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pic Bis: Viața noastră-i trecătoare Se preface în nimic. Doar rămân ca amintire Șir de fapte-n vis frumos La copiii pe care și astăzi Bis: Părinții le-au fost de folos Și copiii recunosc. Mama La cuibul părintesc Adie liniștea bătrână Părinții care ne-au iubit Acum zac sub țărână. Mormântul îl vom contura Cu flori de amintire Cu lacrimi noi îl vom uda În semn de prețuire. Și an de an s-or scurge-n șir Amintindu-le
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
de șiroaie, mulțumit că i-a ieșit o partitură, dar și puțin crispat că unele lucruri nu s-au Împlinit, generos când era vorba despre laude, dar și tăcut când ceva nu Îi era pe plac. Iar din hăul timpului adie și În prezent frânturi de felul „eroi au fost, eroi sunt Încă”, „mama-i dusă-n sat cu doru’”, „cucu tot cânta”, „toamna la Osoi”. De la acest dascăl aș fi putut Învăța mai multe: o fervoare aparte a povestirii, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
tăcere uimită de 11 secunde): Corect. Gigi Căciuleanu Imagini alb-negru dintr-un studio fără decor. De fapt, totul e alb. Prezența celor doi dansatori umple spațiul, convingându-te că un singur element scenografic ar crea, dintr-o dată, impresia de aglomerare. Adie mișcări, poziții, atitudini din baletul clasic, "Lacul lebedelor", "Giselle"... Lipsa decorului dublată de absența muzicii aseamănă dansatorii unor păsări ce planează fericite sub cerul liber. În alt moment, se aude numai "dulapul"1 lui Johnny Răducanu, con pizzicato 2, notele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]