1,137 matches
-
o frunză care zboară, Ducând cu ea speranța și-o inimă ușoară; Îmi port cu eleganță rochița roșioară Și îmi ascund în suflet acorduri de vioară. Mereu mă urmărește vicleană melodie Ce-n simțuri se strecoară, ca un zefir m-adie; Când o aud, cu toții sunt prinși de frenezie Și dragostea-și declamă, chiar dacă e târzie. Mă simt o buburuză ce prevestește soarta, Cu cheile astrale eu voi deschide poarta Perechilor de inimi vrăjite de inele, În cerc să nemurească, sub
METAMORFOZĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348411_a_349740]
-
Acasă > Cultural > Artistic > BRAȚUL ANDROMEDEI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Povestire onirica de Al.Florin ȚENE BRAȚUL DONEI ALBĂ Orașul era alb, ca după o ninsoare zdravăna. Adia un vânt călduț și, parcă, din cer, cădea fulgi mari de zăpadă. Copacii erau albi, iar părul fetelor devenise alb, de parcă toate odată parcurseseră întreaga perioadă a vieții și, acum, se aflau la vârsta senectuții. Pe ulița copilăriei mele ningea
BRAŢUL ANDROMEDEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348477_a_349806]
-
coboară pe cetini, Vinul decantează cristalul pe masă Și-adînci sentimente,între prieteni, Țes verbe în fraze de mătasă. Orașul ascultă poeme de iarnă rezemat, Luceafărul bate monezi în ferestre Cînd stelele la colind au plecat Prin brazii înșurubați în creste. Adie clipe rotunde cu ochii vii Și norii cad ca la începuturi, Înflorind crini pe genunchii fetelor,în orele tîrzii, Cînd noaptea toată e un roi de fluturi. Luna ca o halebardă păzește cîmpia, Cîntecul cocoșilor croiește drum prin troiene S-
POEME DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345130_a_346459]
-
generează energii creatoare. Mă încântă puterea muzicală a cuvintelor și a imaginilor create prin cuvinte. E un exercițiu al puterii de a ma transfera, de a crea armonie din cuvinte, de a le da viață și culoare. Prin scrierile mele adie uneori, fie un duh arhaic, semn de prețuire al strămoșilor noștri, fie câte o pala de romantism, chiar dacă astăzi se scrie după alte rosturi. Trăim prea trepidant într-o lume a reclamelor ostentative, prea sufocați între zidurile betonului și ale
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
din lemn și meșteșugind viitorul instrument cu atenția începătorului , cu numeroase ezitări, văzuse la un prieten zilele trecute o trișcă cu care șuiera imitând strigătele câinilor enoți, așa că își propusese să facă și el una asemănătoare... Puțin după-amiază începu să adie vântul, apoi începu să bată dinspre ruși din ce în ce mai tare, cerul se întunecă dintr-o dată acoperindu-se cu nori negri în tunete și fulgere tot mai dese.Începu o ploaie rece , cu stropi mari că nu se mai vedea nimic, dispăruse
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
general în colibă , aprideam focul să ardă în întunericul nopții de vară , când stelele sclipesc în înălțimi . Ne aprovizionam cu lemne din bună vreme , și noaptea aveam din belșug să punem pe foc . Ardea flacăra , jucând pe aripile vântului ce adia ușor în nopțile senine , de se vedea până departe în întunericul nopții . Câinii ne erau pe aproape , de strajă , lupi să nu vină , iar flăcările focului , jucau ca pe niște valuri ascunse de ochii noștri , tăind întunericul și împrăștiind lumina
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
fata nu i-a spus de speranța nemărturisită de a reveni pe barcă. Amândoi aveau aceeași dorință. De a fi la bordul ambarcațiunii. S-au oprit la malul marii. Era întuneric, iar marea era luminată doar de razele lunii. Vântul adia ușor, luna-și etala diamantele în mare, unduindu-se în valurile care dantelau țărmul cu sărutul lor posesiv. Ștefan îmbrățișă fata de după umeri. Dalia zâmbi. Se desprinse din îmbrățișarea lui, se descălță și se îndreptă în fugă spre mare cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
POVESTE Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Chinuit printre splendori , Jumătate acute Sparg în sute de culori , Florile tăcute. * Nu cânt șoapte de adio, Nici triluri în noapte Ci iubirea ce adie, Sufletele toate . * Nici ne plec când EA nu vine, Stau încremenit pe trepte , Ca să vadă orișicine , Drumurile drepte. * Drumurile drepte , sufletele toate ,florile tăcute Fac cu veșnicia dor de ,,fost'' și dor de ,,este'' . Referință Bibliografica: Cotidiană poveste / Alexandru Maier
COTIDIANA POVESTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377831_a_379160]
-
iar captiv. A mai apus o stea între speranțe, Adoarme țărmul mării legănând; Ascult în temeri fine rezonanțe, Amurgul mă cuprinde fremătând. Am să mai caut încă nemurirea- Aprinsă-n vise care curg și dor, Alintul ce îmi curmă amăgirea Adie-n preacuratul meu amor. Astăzi mă doare numai fericirea, Am înțeles că nu am să mai mor. INFINIT Stele cad în marea vremii Strălucind prin infinit, Inimi țes fără de temeri Versuri vii în răsărit. Timpul mângâie tăcerea Ce domnește-n
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
Născătoare de sărbători! Auzi-ne din pragul ce nu-i vestești, / Să ne bucurăm în cântarea cea lină. / Dragostea mâinilor Tale ne-nchină, / Bucură-Te , Fecioara iubirii cerești! Du-ne, Sfântă-n grădina vegherii, / Să ne bucurăm de vecia ce-adie, / Când îngerii-Ți cântă, Marie, / Bucură-Te, răsăritu-nvierii! Primește-ne la ospățul divin / Să ne bucurăm în fiece rană / Cu har, tămăduire și hrană, / Bucură-Te, pâinea bunătății,-Amin! (Prinos de lumină și har. Ed. Agora, Iași-1995) Ioan Alexandru Marele
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ALTARUL VIEȚII Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Altarul vieții Și mi- e dor s, aud cum susură în izvor Glasul dulce al păsărilor Cum adie vântu, în brazi Liniștea îndoind-o în fagi Nu vreau oameni mari în jur Vreau doar suflet pur de copii nealterați de realitatea vieții de cruzimea existenței să nu simt că viața-i luptă ci doar adiere sfîntă de priviri
ALTARUL VIEŢII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378077_a_379406]
-
și suspină, Se scaldă în al său trecut, Tu i-ai rămas calda lumină A vremurilor de-nceput. Pe malul tău, veșnic, zărește Hăinuțele-i vechi, din aba, Copilăria-și retrăiește Și reînvie-n steaua ta! CEI MAI FRUMOȘI ÎNDRĂGOSTIȚI Adie, iar, parfum de tei Dinspre Copoul adorat, Petale-n ploaie cad pe ei, Trezindu-i dintr-un sărutat. Zâmbesc la viață, simt mister În stelele ce s-au ivit, Îmbrățișați, privind spre cer, Destinele și le-au unit. Frumoși și
POEME DE SUFLET ROMÂNESC de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376376_a_377705]
-
Eseuri > PLIMBARE PE STRĂZILE SUFLETULUI... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi am decis să îmi plimb gândurile toate, în liniștea serii cu parfum de vânt de vară târzie, liniștitor adiind, pe străzile magice ale sufletului meu!... S-au adunat ceva nori, care anunțau că o să plouă, dar se pare că s-au răzgândit, între timp... Ce ți-e și cu oamenii, și cu norii, și cu toate lucrurile firești, întâmplătoare
PLIMBARE PE STRĂZILE SUFLETULUI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375833_a_377162]
-
este urmă de păcat. Gându-mi șoptește melodia noastră, - Într-un balans de pași amețitor ! - Urmând să îți șoptească la fereastră ! Cât te iubesc dar și cât te ador. - Dansează valsul tău pasional ! Unde trădarea este interzisă. - Iar vântul ce adie triumfal ! Va crede clipa noastră că-i proscrisă. - Luceferii acizi de miazănoapte ! Mă poartă-n stele (uneori prin gând). Pe aripi invizibile de șoapte, Ți-ascult eu vocea totuși tremurând. De multe ori îmi pare cunoscută, - O-asemăn cu furtuna
IMPOSIBILA ASEMUIRE... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375873_a_377202]
-
2017 Toate Articolele Autorului CE FARMEC, CE ARMONIE Ileana Cornelia Neaga Coasta de-i-mpăienjenită Se anunță timp frumos. Zare-albastră-i descrețită, Dangătu-i melodios! Fug desculț prin iarba verde, Din răsputeri chiuind, Sunetul pe văi se pierde. Ecoul, doar răspunzând; Un vânticel cald adie, Întorcând fumul pe horn. Plânge, zău, vița de vie, Crapă mugurii la corn... Și în tril de turturele Zburdă mieii pe imaș. Mireasma de gălbenele Îmbată un fluturaș! Colina îi viorie Cu brânduși de primăvară. Ce farmec, ce armonie Plutește
CE FARMEC, CE ARMONIE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375846_a_377175]
-
să o vadă!! Ghiocei și viorele, Vă urez un bun venit, Ca de ziua mamei mele, Primăvara ați vestit! E primăvară E primăvară, iar e primăvară, Să zburde mieii, iarbă să rasară, Și păsările să se-ntoarca-n țară, S-adie iar,vântul călduț, afară! S-aud din nou un susur de izvor, S-aud pădurile foșnind ușor, Să văd pe cer că un e nici un nor, Si brazde răsturnate pe ogor! Vine primăvară Trec în carduri multe, Întuneca norii, Priviti
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
E vară iar, livezile sunt pline, De fluturi și de zumzet de albine, Stau pomii încarcați cumulta roada, Și fructele atârnă, măi să cadă! E vară iar câmpiile cu holde Si-arata aurul în spice blonde, Ce pe-nserat abia le-adie vântul Când se porneste-a răcori pământul! E vară iar și marea-i mai albastră, Cresc florile în fiecare glastra, Și munții poart-a turmelor povară, Când peste tot pmantul, iar, e vară! Mandre flori, Cu petale colorate Toporași și viorele
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
guguștiuc!” Unde dorul să mi-l duc Unde jalea să mi-o plâng, Sunt nătâng! Început de toamnă Melcii poartă casa-n spate, Pomii-s încarcați de roade, Către cer fluturii zboară Când copii merg la școală! Vântul peste câmp adie Purtând puf de păpădie, Doar în vârful unui nuc A rămas un guguștiuc! Soarele la drum ne-mbie Strălucind de bucurie, Iar zorelele din glastra, Stau de pază la fereastra Noaptea sub un con de luna Câte-un greier canta
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
Copitele-n zăpadă se afundă Cu bufnituri ce câmpul îl inundă, Ritmate-n timp cu glas de zurgălăi Pudrată armonie peste văi. Iar clinchetul se pierde printre dealuri, Cum pierd arinii chiciura pe maluri Și-n urmă numai vântul mai adie, Ecouri stinse dintr-o simfonie. Târziu pe zarea largă se întinde, O liniște ce nu o pot cuprinde. Doar fulgii se aud cum se așează Pe pături ce în alb se colorează. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică
ECOURI STINSE ... (LUI S. ESENIN) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376058_a_377387]
-
mustind... ești tristă, doamna, Prin fald de neguri rătăcind pustie... Dezmiardă-te în limpezimi de ape Drumeag făcându-ți printre stânci rebele Pribeagă-n vânturi ascunzând sub pleoape Zăvoaiele-ntristate și fără pasarele... Așterne-mă cu tine-n pace lină Adie-mă în suflet cu iubire Îmi scalda visu-n nopți cu luna plină Și-al meu cuvânt din stih, în nemurire. Dăruie-mi gând curat în prag de seară Tot ce-i frumos și bun în mine-nvie Ascunde-mă în
GEORGETA RESTEMAN, AŞTERNE-MI VISUL, FRUNZĂ RUGINIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375131_a_376460]
-
primii boboci de floare. Câțiva pași în călătoria inimii... Simbol al credinței. Totul! De la un grăunte de nisip la galaxii necuprinse. Într-o lume cu bariere, fără bariere, veșnicul! Pe marginea subțire al cuvântului, din lumea tăcerii, un prim semn adie, șoapta mamei purtată în intervalul de alb: - Am plecat să-mi regăsesc firul roșu din mine! Suntem și vom fi cu tine! De la-nceput până la ultima clipă... În înălțimi, o pasăre albă își desface larg aripile. ULTIMA FILA DIN VIAȚA
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
care l-am văzut ițindu-și capul dintr-o gură de sac, din cârca unui moș zelos, nevoie mare. Abia peste ani aveam să aflu că era acolo de bunăvoie, la schimb, contra unei pungi de boboroanțe. Și pe Costa Blanca adie vântul înnoirii de pe data de 6 decembrie, dar motivul e mai prozaic: națiunea sărbătorește cu alai Ziua Constituției. Familiile de la oraș îmbracă hainele de duminică și se plimbă alene pe falezele Mediteranei, asaltând, ca la comandă, hotelurile de lux și
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
tu, nici tu, nici tu... Îți dau dreptate, Hidalgo, astăzi mă distanțez de mine, de tine, ca să te pot vedea mai îndeaproape, ca să te pot atinge cu gândul, ca să intru în marele nimeni. Duh și humă plutind peste, Ruah, suflu adiind peste ape. Intru în mine aproape, tot mai aproape de dorul primordial, ca-ntr-o piatră de apă stârnind cercuri concentrice. Abia azi am văzut: O singurătate și în interiorul ei - altă singurătate perfectă în interiorul căreia - altă singurătate mezină, suprapuse perfect, fiecare
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
dezgroape de comori mi-e somn si sete de-atâta suferinți din jur un suflet pur m-ademenește ca să te pot mai bine să te plâng din amurg la valea mea din deal e apă și pulbere pustiu neant comori adie vânt necoapte șoapte mi se deșiră ce tumult Referință Bibliografică: PROMENADA 10 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PROMENADA 10 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375241_a_376570]
-
-ți gust măngâierea, Din cerul pierdut, cu nori ce treceau, Pe față să simt, cum îmi plânge-nvierea. Mai lasă-mi sărutul, pe buze să stea! Să nu se topească vreodată-n deșerturi, De-atâta dogoare, din inima mea, Ce-adie purtată pe gură de vânturi. Mai lasă-mi speranța, cu aripi ce-s frânte! Din zborul topit al unui Icar, Și stoluri de păsări, cocorii să-i cânte, Nespusa poveste-a unui vechi cronicar. Mai lasă-mi durerea, în pântec
MAI LASĂ-MI ! de DANIEL DAC în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372678_a_374007]