3,053 matches
-
la mare distanță, în sens unic. Dar nu e clar: înainte sau înapoi? De-o parte și de alta a străzii sunt parcate alte mașini, care, fierbinți, prind a deveni o pastă gri-fer, gata să se prelingă pe asfalt. Nici o adiere. Soarele e un cubilou cu fontă topită, având ochiul ciclopic spre noi, și care stă să-și răstoarne lava clocotită peste această stradă. Atmosferă halucinantă. Sunt clipe când te simți ca și cum te-ai afla într-un spațiu absurd și fără
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Zoltan_terner_un_dar_de_la_r_zoltan_terner_1386231073.html [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
dintre poezii creînd veritabile tablouri, pe pânza cărora gândurile creează pixelii de culoare într-un spectru alchimic. Andreea Muntean face din penița sa - pictată cu fluturi și nori albaștri - când relaxată, când versatilă, un cer pe care aripi diafane formează adierile vântului și șoptesc pământului în picuri de ploi bogate. În această încrâncenată dorință de redescoperire, apare Ea - Iubirea, mai întâi sub forma unui vis frumos, mai apoi frântă în zbor de dorințe sau gânduri nespuse. O iubire intensă și marcantă
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1413700138.html [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
mare. Ostașii se mișcă dintr-o parte în alta atenți la orice zgomot. Sunt în tensiune. La răsărit, de după crestele munților, își face apariția roata roșiatică a lunii cu lumina sa albă. După câteva minute păsările nopții țipă înfiorător, prin adierea vântului parcă străbat șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului fâlfâie aripi ca niște umbre. Chiar și flăcările focului iau forme hidoase, iar scânteile pocnesc în aer. Din când în când tăciunii aprinși sar din foc. La ferestrele castelului
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
viata-mi răsare Când ea îmi apare, Cunună de flori Peste-ai zilei zori Norii de mă înconjoară Ea îi face să dispară. Zâmbet rupt din soare Minunată floare! Suflet de copilaș pur Purtat pe aripi de flutur' Calde, blânde adieri Sunt ale ei mângâieri Viața toat-as da Să fiu doar cu ea Să fie iubita S-o fac fericită. Referință Bibliografica: Rază / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul ÎI, 15 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
RAZA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Raza_angheluta_lupu_1326615484.html [Corola-blog/BlogPost/360621_a_361950]
-
și zâmbesc. Nici ei nu fug de ploaie, din contra. Trec pe lângă ei și-mi amintesc, deodată, de versurile lui Nechita Stănescu: “Ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte.” Adierea ușoară a vântului aduce până la mine parfum de frezii. Nu prea mi-am dat seama de unde, așa că mi-am continuat drumul. O mașină trece în goană pe lângă mine, și brusc pantalonii nu-mi mai erau ceea ce-ar fi trebuit
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/mariana_dumitrescu_1427619296.html [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
para-analizată sau poate pe motive de stabilire raport amor-greutate. Suntem inventatorii unui tip nou de dragoste, dragostea per kilogram de manechină furajată ... științific. De când lumea și pământul familia la români a fost bine cimentată și nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soți care au poftit la carne proaspătă au fost bineînțeles cei care s-au îmbogățit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soția. Având ceva cash, toții gușații, burdihănoșii, crăcănții și impotenții s-
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/florica_bud/canal [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
para-analizată sau poate pe motive de stabilire raport amor-greutate.Suntem inventatorii unui tip nou de dragoste, dragostea per kilogram de manechină furajată ... științific. De când lumea și pământul familia la români a fost bine cimentată și nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soți care au poftit la carne proaspătă au fost bineînțeles cei care s-au îmbogățit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soția. Având ceva cash, toții gușații, burdihănoșii, crăcănții și impotenții s-
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/florica_bud/canal [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
aceasta doar pentru că nimeni nu a reușit vreodată să descopere unde se termină imensa întindere de apă de la capătul pământului. Oamenii se fereau să ajungă la țărmul stâncos, nu numai de teama de a nu dispare la cea mai mică adiere care sufla dinspre ocean, ci și din pricina regelui Algus, stăpânul apelor misterioase, un tiran după spusele celor mai mulți, care stârnea din senin furtuni cumplite, cu valuri mai înalte decât cei mai înalți copaci, măturând țărmurile până departe pe uscat. Se mai
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
țanțoș dând rotocoale în jurul găinilor, de fluturii zburând în zig zag, de rămurelele cu muguri gata să pleznească, de pisică ce mergea agale prin curte până o stârnea la goana câinele supărat că i-a trecut chiar pe sub nas, de adierea ușoară a unui vânticel strecurat printre crengile încărcate de floare și de zbor de albine, de zborul bondarilor după care alergăm rupându-ne picioarele ca să-i prindem și să-i facem avioane, ori de gărgărițele pe care le descântam surâzând
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1476607344.html [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
Aici, prin durere, își dau mâna înțelesurile de jos cu cele de sus, sau mai exact, lacrimile omului petrecut se înalță spre cer și se întâlnesc cu cele care curg din cer pe pământ, fie ca ploaie, fie ca o adiere de vânt, a renaștere și înviere. Iată chiar și în finalul unei poezii de dragoste (deși este greu să citezi fragmentar în cazul acestei poete): „Plouă peste mine, plouă peste vise,/ Plouă peste noi cu trăiri, iubite,/ Plouă cu povestea
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490460443.html [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
de semnificații, amintindu-ne, totodată, de mărturisirile făcute nouă înșine sau/și celor hărăziți să ne asculte înspre îndreptare și îngăduință cerească. „Dacă omul dintotdeauna și-a simțit lăuntrul adiat de fiorul sacru, avem toate motivele să credem că nici adierile artei nu i-au fost străine” - scria în Introducerea la Cartea Psalmilor[1], eruditul comemorat acum de noi. Timp de 18 ani, în calitatea sa de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și, din 25 martie 2006, Mitropolit al Clujului
I.P.S. BARTOLOMEU ANANIA, GRĂITOARE I-A FOST UMBLAREA de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 by http://confluente.ro/Ips_bartolomeu_anania_graitoare_i_daniela_gifu_1328387409.html [Corola-blog/BlogPost/346649_a_347978]
-
construiește declarații de dragoste desprinse parcă din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa și a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducător al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „... acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/Stan_Virgil.html [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului pajiști întregi de ierburi aplecate se sfătuiau în murmur de foșniri împrăștiau arome ridicate de adieri de vânt și unduiri se-ndestulau albine cu prinosul nectarului din florile de-april își defineau cireșii toți frumosul culorii, sub al păsărilor tril departe pe cer un nor se ivește pătează umbra-i frumosul decor o vrăbiuță din ramuri
UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1429596703.html [Corola-blog/BlogPost/353906_a_355235]
-
M-am convins de toate astea într-o seară când duielam cu acea părere a lui tata; pentru mine fericirea era Agneta, nu știam cum să fac s-o aduc aici. Priveam pe geam niște viță-de-vie, câteva frunzișoare prinse de adierea unui vânt care jucau fantastic la fereastra mea, ca niște fluturi; așa se juca și soarta cu mine, devenisem peste noapte mâna dreaptă a angrosistului Deleș, îmi dăduse pe mână mărfuri de milioane de forinți, toți prăvăliașii din județ care
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1442040483.html [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
să urle a pustiu un șoim apare pe sub norii negri nepăsător și ferm și cenușiu - plutește peste pinii-ngândurați visând la prada ce-l așteaptă-n vale; cutează să se creadă împărat, c-o lume-ntreagă are la picioare... în adierea vântului de seară îi trec discret prin minte întâmplări așa de vechi ca munții-n care zboară - așa departe-s prietenii de el... și, totuși, sunt pe undeva prin lume îmblânzitorii veșnici și pierduți: îi vede-n ochii reflectați în
CARINA ANCA IENĂȘEL by http://confluente.ro/articole/carina_anca_ien%C4%83%C8%99el/canal [Corola-blog/BlogPost/373566_a_374895]
-
-n flăcăriși lupii-ncep să urle a pustiuun șoim apare pe sub norii negrinepăsător și ferm și cenușiu -plutește peste pinii-ngândurațivisând la prada ce-l așteaptă-n vale;cutează să se creadă împărat,c-o lume-ntreagă are la picioare...în adierea vântului de searăîi trec discret prin minte întâmplăriașa de vechi ca munții-n care zboară -așa departe-s prietenii de el...și, totuși, sunt pe undeva prin lumeîmblânzitorii veșnici și pierduți:îi vede-n ochii reflectați în unde,și-i
CARINA ANCA IENĂȘEL by http://confluente.ro/articole/carina_anca_ien%C4%83%C8%99el/canal [Corola-blog/BlogPost/373566_a_374895]
-
relații casnice și intratribale, ce “crezi” că ar mai putea dumiri persoana mea. Începe frust, are un plan pentru așezarea fiecărei vorbe, nu aruncate otova ca să rămână “nemestecate”, își pironește ochii din nou în lustra aprinsă în toiul zilei, o adiere a elicelor ventilatoarelor îi clintesc un mușchi al obrazului încă neted și proaspăt bărbierit, întins totuși și care își încheie sub barbă rictusul abia încolțit a unei neliniști interioare, poate “păcatul” de a se confesa unui “semiateu” “lucrat la greu
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pastorul_keith_si_indienii_navajos_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
ținem uneori mult prea mult la ideea de corectitudine politică pentru a lăsa să se simtă parfumul sau aftershave-ul, în locuri publice. România este opusul. Îmi place să simt mirosul de Ermenegildo Zegna, când trec pe lângă un bărbat, sau fantastica adiere florală de la Chanel pe care o lasă în urma ei o femeie, pregătită să impresioneze mulțimea. Astfel de momente îi dau Bucureștiului meu vervă, fler, exuberanță. Dă-mi voie să-ți povestesc o altă amintire cu privire la miros. Mireasma cimbrului. Un prieten
Cântarea României. „Este dorul pentru o țară care mă face să mă simt întreagă, completă ca ființă umană” by https://republica.ro/cantarea-romaniei-zeste-dorul-pentru-o-tara-care-ma-face-sa-ma-simt-intreaga-completa-ca-fiinta-umana [Corola-blog/BlogPost/337716_a_339045]
-
într-o seară, Copacii cu frunze aurii cântau la vioară Și n-am putut refuza o așa minunată. Cânta despre iubiri, melodia mea preferată! M-a invitat toamna la vals într-o noapte, Obraz pe obraz ținându-mă aproape, Pe adieri de vânt îmi șoptea liniștit: "- Îmi place de tine, te-aș lua de iubit." Ce dans minunat dansam amândoi! Doi pași înainte și unu-napoi... Pluteam ca fluturii albaștri, visam trandafiri, Era valsul toamnei plin de amintiri ! M-a invitat
VALSUL TOAMNEI de VASILE COMAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/vasile_coman_1470162334.html [Corola-blog/BlogPost/370910_a_372239]
-
de iarnă și de frig, poate bolnavi, de răutate ori de trufie stăpâniți sau pur și simplu împovărați de gânduri și probleme, iată-ne-acum - la mijloc de Prier - cum ascultăm nestingheriți suspinul verde-al ierbii în dor de păpădie și-n adieri de vânt, sub dezmierdarea dulce-a ploii de flori albe de cireș... Vedem, trăim, simțim cum totul se trezește din nou la viață iar noi ne străduim să reînviem în sufletele noastre dorința de-a trăi frumos, de-a ne
DE FLORII, MAI CURAŢI, MAI LUMINOŞI ŞI MAI BUNI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/De_florii_mai_curati_mai_luminosi_si_mai_buni_.html [Corola-blog/BlogPost/360615_a_361944]
-
o ceată de umbre fără chip, care zburau în jurul lui într-o horă amețitoare. - El e! Țipătul ascuțit, făcu umbrele să se oprească și prindă forme. Femei nespus de frumoase se apropiară de el. Una, îi atinse obrazul, ca o adiere de vânt. - Te-ai întors, suspină în timp ce lacrimi uriașe luminară obrazul străveziu. - Sânziana, nu-l atinge, săriră celelalte femei. - E copilul meu! - Dar e și al Lui! Te va pedepsi! Cea căreia i se spunea Sânziana, îl înfășură cu șalul
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Ne simțeam inimile cum bat consecvent, Plutind cu atâta dragoste prin infinite vise. Gura ta îmi e havuzul cu miere, Sânii tăi buchete din albii crini, Trăim amândoi o nouă reînviere, Ne mișcăm de iubire prea plini. Îmbrățișarea ta ca adierea de Zefir, Mă cuprindea cu farmecul iubirii, Mirosul firului de înflorit trandafir, Mergem la braț prin tărâmul nemuririi. Vreau să mă îmbăt din al ochilor senin, Căci stăteam lângă tine atât de liniștit, Nu-mi trebuiau butoaiele cu roșul vin
FARMECUL IUBIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1436672562.html [Corola-blog/BlogPost/379944_a_381273]
-
lunii când se pune Lună Nouă. Era înăltuță....taman potrivită....atât cât să-i stea bine, și subțire ca firul de trestie din baltă. Mijlocul, parcă era tras printr-un inel și mergea unduindu-se ca lanul de secară în adierea vântului. Iar vorba..... Doamne, atunci când vorbea, te scula și de pe blana patului....balsam pentru orice rană, nu alta. Și peste toate astea, avea o voce....că dacă s-ar fi luat la întrecere în cântec cu ciocârlia, nu știai care
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1496092307.html [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
zborul nostru nu-i! O aripă ( a mea ) ți-aș fi lăsat Să știu că zborul tău e azi la locul lui Ca esti mai fericit chiar de-ai plecat. DE DOR O flacăra răsare din lumina Ce-ți cheamă adieri de dor pe chip Ca orbul caut frântă-n mine vină Sperând din umbră ta să mă-nfirip. În piept văpăi, durerea mă asmută Și tremur doar la gând că te-am pierdut Te vreau aici în lumea mea cea
VERSURI DE SINGURĂTATE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1371643920.html [Corola-blog/BlogPost/346094_a_347423]
-
văi și deal. Și floarea fremătând misterioasă Cu dulcele nectar îi îmbia Pe fluturii veniți din zarea joasă Spre florile ce roua le năștea. Atunci, el revenindu-și din cădere, Privind în jur, străpuns de adevăr, Cu pasul rătăcit, o adiere, Îi smulse florii-albastre-un fir de păr. Din codrii ei cu arbori de sequoia O creangă el a rupt nepăsător; Ce-i pasă oare codrului de voia Ce-o duce el în sufletul de dor? Ah, floarea a simțit, și-adânc
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413099376.html [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]