5,887 matches
-
domnul Iohannis a fost o binefacere. Nu neapărat în legătură cu ce spune, cu conținutul, cu politica, cu ideile, ci cu modul în care vorbește. Știe să nu folosească decât atâtea cuvinte cât este nevoie. Este un politician cu un minimum de adjective, fără epitete, fără exprimări colorate, așa cum folosesc toți din punct de vedere propagandistic și manipulator. Acest tip de discurs este în sine știrea acestei zile. Acest tip de discurs va încerca să îl prezinte domnul Iohannis electoratului ca pe o
CT Popescu: "Să îl aud pe Iohannis a fost o binefacere" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/44020_a_45345]
-
internetul, mai ales prin prezența termenilor-sursă din franceză (dette souveraine) și engleză (sovereign debt). Se poate constata că, și în acest caz, terminologia noastră de specialitate s-a constituit prin calchiere: expresiile străine au fost traduse, adăugându- i-se astfel adjectivului suveran un nou sens. Rezultatul nu este unul tocmai fericit, pentru că noile sintagme pot provoca interpretări greșite. Reacții tipice sunt deja înregistrate pe internet; mai mulți cititori critică formula datorie suverană, pe care o raportează la definiția curentă, de dicționar
Datorii suverane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4629_a_5954]
-
un nou sens. Rezultatul nu este unul tocmai fericit, pentru că noile sintagme pot provoca interpretări greșite. Reacții tipice sunt deja înregistrate pe internet; mai mulți cititori critică formula datorie suverană, pe care o raportează la definiția curentă, de dicționar, a adjectivului: „Totuși, ce dracu’ înseamnă datorie suverană?! Deci datorie absolută, fără margini, supremă. Cum fără margini?” (zaqk.ro); „definiția lui suveran aduce clarificarea: «datorie supremă», «datorie absolută» sau «datorie independentă» stârnind măcar zâmbete, dacă nu ilaritate...” (cum-scriemcorect. blogspot.com); „Ce cuvinte
Datorii suverane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4629_a_5954]
-
supremă», «datorie absolută» sau «datorie independentă» stârnind măcar zâmbete, dacă nu ilaritate...” (cum-scriemcorect. blogspot.com); „Ce cuvinte mărețe!!! Suveran era doar regele, împăratul, țarul, faraonul, dar acum DATORIA a devenit SUVERANĂ” (cinstitsiadevarat.blogspot.com). Asocierea involuntară dintre conotația pozitivă a adjectivului suveran și situația negativă a îndatorării produce un efect de sens contradictoriu, agravat de o sugestie retorică de personificare a datoriei. Cititorii mai sus citați protestează împotriva preluării mecanice, prin traducere, a sintagmei, propunând înlocuirea adjectivului suveran prin alte cuvinte
Datorii suverane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4629_a_5954]
-
dintre conotația pozitivă a adjectivului suveran și situația negativă a îndatorării produce un efect de sens contradictoriu, agravat de o sugestie retorică de personificare a datoriei. Cititorii mai sus citați protestează împotriva preluării mecanice, prin traducere, a sintagmei, propunând înlocuirea adjectivului suveran prin alte cuvinte cu sens (aproximativ) echivalent în contextul dat: guvernamental, național etc. Explicațiile financiare atribuie totuși sintagmei un sens precis; în franceză, dette souveraine este „o datorie emisă sau garantată de un emițător suveran (în general un stat
Datorii suverane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4629_a_5954]
-
modificăm terminologia financiară, nu ne rămâne decât să le cerem jurnaliștilor să gestioneze mai bine transmiterea informației către publicul larg. În multe știri, probabil că nici nu era nevoie de termenul tehnic suveran; în altele, s-ar fi potrivit un adjectiv mai transparent (de exemplu guvernamental). În fine, rămâne oricând valabilă opțiunea educativă: redactorul ar trebui să parafrazeze, să explice, să verifice accesibilitatea informației. La începuturile presei românești, termenii noi erau adesea urmați în text de explicația lor, în paranteză. Nu
Datorii suverane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4629_a_5954]
-
în suflet”. Printre curiozitățile stilistice ale acestei pagini: sintagma repetată de cel puțin trei ori în articolul său de Radu Boureanu, „sublimata mîndrie”. Pare o greșeală, pentru că vorbește despre „sublimata mîndrie pe care am simțit-o”, dînd de înțeles că adjectivul ar fi un derivat de la „sublim”. Cuvîntul se repetă, iar frazele se alambichează în articolul său, dînd chiar senzația unei pierderi a direcției logice și a confuziei de termeni. Este limpede că discursul lui Ceaușescu și implicit patriotismul ce tinde
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4659_a_5984]
-
Rodica Zafiu Dicționarele noastre - fie ele mai vechi, fie recente - nu înr e g i s t r e a z ă cuvântul important decât ca adjectiv. În ultima vreme au apărut însă construcții în care adjectivul este folosit adverbial, cu un sens cantitativ („mult, în mare măsură”): „a contribuit important la elaborarea strategiei postaderare” (stiri.acasa.ro); „temperaturile ridicate specifice în Malaezia contribuie important la degradarea
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]
-
Rodica Zafiu Dicționarele noastre - fie ele mai vechi, fie recente - nu înr e g i s t r e a z ă cuvântul important decât ca adjectiv. În ultima vreme au apărut însă construcții în care adjectivul este folosit adverbial, cu un sens cantitativ („mult, în mare măsură”): „a contribuit important la elaborarea strategiei postaderare” (stiri.acasa.ro); „temperaturile ridicate specifice în Malaezia contribuie important la degradarea rapidă a pneurilor” (f1gp.ro); „incidența crește important după vârsta
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]
-
de a evita cuvintele uzuale (cum ar fi mult), care li se par prea simple într-un context „savant”, „elevat”. Extinderea trebuie pusă în legătură și cu existența unor sintagme clișeizate, foarte des folosite - contribuție importantă, creștere importantă - în care adjectivul important apare în vecinătatea unui nume de acțiune. În română, tiparul adverbializării formei de masculin-neutru singular a adjectivelor e foarte puternic, așa că din sintagma creștere importantă se reface foarte ușor o construcție verbală de tipul crește important (după modelul creștere
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]
-
savant”, „elevat”. Extinderea trebuie pusă în legătură și cu existența unor sintagme clișeizate, foarte des folosite - contribuție importantă, creștere importantă - în care adjectivul important apare în vecinătatea unui nume de acțiune. În română, tiparul adverbializării formei de masculin-neutru singular a adjectivelor e foarte puternic, așa că din sintagma creștere importantă se reface foarte ușor o construcție verbală de tipul crește important (după modelul creștere rapidă - crește rapid, creștere intensă - crește intens etc.). În fine, la apariția noii construcții e posibil să fi
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]
-
care dicționarul Merriam-Webster (versiunea on-line) oferă exemple de genul „[...] contributed importantly to...”. Adverbializarea lui important este desigur cea mai nefirească și mai nerecomandabilă extindere a uzului său; există însă și alte lărgiri de sens, asociate unor noi posibilități combinatorii ale adjectivului. Important exprimă în mod normal o evaluare calitativă, dar care poate adesea substitui, eufemistic, o evaluare pur cantitativă. În DEX, în prim plan apare sensul calitativ („care are însemnătate, valoare; însemnat”), în vreme ce semnificațiile cantitative (accepțiile „mare”, „mult”, în situații concrete
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]
-
pur cantitativă. În DEX, în prim plan apare sensul calitativ („care are însemnătate, valoare; însemnat”), în vreme ce semnificațiile cantitative (accepțiile „mare”, „mult”, în situații concrete) nu sunt indicate explicit. În schimb, în Trésor de la langue française informatisé (TLFi), primul sens al adjectivului fr. important este cel referitor la lucruri cuantificabile: „Qui atteint un niveau dont on juge qu’il est grand”. DEXI înregistrează și această valoare: „considerabil prin proporții, prin cantitate”. Sintagma număr important (în care importanța provine în mod clar din
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]
-
de produs de patiserie; are însă și adaptarea gofră (A.M. Gal, Dicționar gastronomic explicativ, 2003, reprodus de dexonline.ro), mai puțin cunoscută decât familia sa lexicală (a gofra, gofrat, gofraj). Dicționarele care înregistrează substantivul napolitană (uneori în același articol cu adjectivul napolitan, ca în Noul dicționar universal, 2006) indică un etimon francez: napolitaine. În DEX (și în Dicționarul explicativ ilustrat, DEXI, 2007), explicația etimologică este o trimitere la sintagma ștrancheț napolitaine. Numai că, în franceză, tranche napolitaine este denumirea unei înghețate
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
muzeul este chiar închis, din lipsă de vizitatori, că oricine vrea să se întâlnească cu Horia Bernea poate da o căutare pe net, că aici se poate întâmpla întâlnirea totală, cu toate demersurile sale plastice, cu toți comentatorii săi. Deși adjectivele ridicate la gradul absolut îmi creează un disconfort inexplicabil, care mă trimite pe marginea inutilității vreunui gând anume, Horia Bernea, cel pe care l-am găsit la muzeu, mi-a dat de lucru preț de o săptămână și mai bine
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
pronostic are cel mai mare număr de apariții, mai ales în legătură cu pariurile, cu previziunile asupra unor competiții sportive sau electorale, în vreme ce prognostic apare aproape exclusiv în context medical. Pronostic și prognostic au origine comună, în limba greacă: substantivul prognostikon și adjectivul prognostikos au trecut în latină ca prognosticum și prognosticus; ca termeni culți, savanți, au fost preluați de franceză (pronostic, pronostique) și de multe alte limbi europene. Până să apară noua ediție din DOOM, dicționarele noastre moderne indicau ca formă standard
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
vechi: greaca, latina, italiana. Același dicționar înregistrează, de pe la 1700, verbul a prognostici („Să nu prognosticiască de aceale reale”, Foletul novel). În Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim forma recomandată este (firesc pentru o operă de orientare latinistă) prognostic, adjectiv („semne prognostice”), dar „luat mai vârtos ca substantiv” („prognosticele mele se adeveresc”), alături de care descoperim o întreagă familie lexicală: substantivele prognostică, prognose și prognosticaț iune, verbul a prognostica, adjectivele prognosticat și prognosticatoriu. În opoziție cu tradiția academică și latinistă, dicționarul
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
forma recomandată este (firesc pentru o operă de orientare latinistă) prognostic, adjectiv („semne prognostice”), dar „luat mai vârtos ca substantiv” („prognosticele mele se adeveresc”), alături de care descoperim o întreagă familie lexicală: substantivele prognostică, prognose și prognosticaț iune, verbul a prognostica, adjectivele prognosticat și prognosticatoriu. În opoziție cu tradiția academică și latinistă, dicționarul român-francez al lui Damé (1893) propunea doar forma pronostic (din fr. pronostic). Concurența dintre forme a continuat și în secolul al XX-lea: în ciuda răspândirii lui pronostic, I.-A
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
August Scriban, care, în Dicționaru limbii românești (1939), respingea net franțuzismul. Oscilația a existat și în alte limbi: în engleză, varianta impusă este cea etimologizantă, mai apropiată de greacă și de latină. Și în franceză, dincolo de specializarea grafică actuală între adjectivul pronostique și substantivul pronostic, a existat, până târziu, o ezitare între formele (simplificate fonetic) cu n și cele (etimologizante) cu gn. Forma prognóstic reflectă așadar o etimologie multiplă și o istorie îndelungată și indică mai clar legătura etimologică cu prognoză
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
de a fi neglijabilă. Ce „scrie la gazetă” devine pentru un timp mai adevărat decât adevărul. Personajele cărții Lumea ca ziar sunt Presa și Caragiale. Între cei doi eroi ia naștere o poveste pe care jurnaliștii timpului, mari iubitori de adjective, ar fi numit-o, poate, palpitantă. La sfârșitul unui drum prin ziarele apărute între 1873 și 1911, cât a durat experiența de gazetar a lui Caragiale, ilustrat cu sute de fotografii inedite, se naște o teorie nouă, surprinzător de simplă
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
-se altor situații tratate ironic: „Dormi liniștit, partidul lucrează pentru tine” (Ziua de Cluj, 30.10. 2008). Am prezentat mai sus situațiile mai recente, de negăsit în dicționare; evocând termenul liniștit, merită totuși să amintim și utilizările sale fundamentale, de adjectiv, cu valorizări profund pozitive în română; ca stare temporară sau ca trăsătură stabilă, liniștea e în mod hotărât bine privită, deopotrivă din punctul de vedere al individului și din cel al societății. De la oameni la animale și locuri, calitatea liniștii
Liniștit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5560_a_6885]
-
Rodica Zafiu Se știe că substantivul panică are ca sursă primară un adjectiv, de origine grecească, derivat de la numele zeului Pan (Panikós), devenit în franceză panique și pătruns apoi în alte limbi. Cele mai vechi atestări ale cuvântului panic(ă) în română, cuprinse în Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, partea 1, litera
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
Pan (Panikós), devenit în franceză panique și pătruns apoi în alte limbi. Cele mai vechi atestări ale cuvântului panic(ă) în română, cuprinse în Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, partea 1, litera P, p-păzui, 1972), ilustrează ipostaza sa de adjectiv, în îmbinări de genul: înfricoșare panică (I. Văcărescu), spaimă panică (Gh. Asachi, N. Bălcescu), teroare panică (I. Negulici) etc. Dicționarul indică o etimologie dublă a cuvântului românesc: din neogreacă și din franceză. În secolul al XX-lea, cuvântul a circulat
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
paniquard), tot cu sens ușor depreciativ: „persoană care se lasă cuprinsă de panică (și-i influențează și pe alții)”. Câteva decenii mai târziu, DEXI (Dicționarul explicativ ilustrat, 2007) face loc mai multor cuvinte din aceeași familie lexicală: participiul adjectivizat panicat, adjectivul familiar panicos (creat în română, ironic) și, mai ales, verbul a (se) panica. Pe acesta din urmă îl găsim destul de des în limba actuală, în registrul colocvial și în stilul jurnalistic. De obicei este tranzitiv, în construcții cauzative („a produce
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
E mai puțin probabil ca această construcție (fără se) să reprezinte o revenire la modelul dominant din franceză (paniquer). Mai curând este vorba de un nou efect al traducerilor grăbite de articole din engleză. Dicționarele englezești consemnează, alături de substantivul și adjectivul panic (împrumut din franceză), și verbul to panic, folosit cu ambele sensuri - „a produce panică” și „a fi cuprins de panică”. A panica ar putea fi și rezultatul unei evoluții interne, cu nesiguranțe și oscilații similare altor perechi actuale: a
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]