71,179 matches
-
sau Vintilă Horia. Or, din păcate, acest aspect pare a fi fost estompat." L.A. are însă, la rîndul său, propriile partizanate (în polemică dintre Paul Goma și Gh. Grigurcu pe marginea "Jurnalului" lui Ion Caraion îi dă dreptate lui Goma, neadmițînd că marele poet ar fi putut fi colaborator al Securității, deși, din păcate, adevărul a ieșit la iveală). În încheierea fragmentelor sale despre personalitatea și locul lui Gh. Grigurcu în literatura română contemporană, Laszlo Alexandru scrie: " Dacă i-aș fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
politică alianței Nord-Atlantice - ar putea fi examinată, la rece, și invers. România vrea să intre în NATO, dar într-un moment de criză ar trebui să-și proclame un punct de vedere divergent față de alianță în care dorește să fie admisă? * Ministrul de Externe, Andrei Pleșu, a putut formulă anumite reproșuri și cereri ale României față de momentul Washington, tocmai fiindcă a avut acest atu, al unei opțiuni lipsite de echivoc într-un moment de criză. * Un recent sondaj de opinie arată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
oameni atît de ădesteptiă să adoarmă sub privirea hipnotica a unui magician minor precum Nae Ionescu (ca să nu mai vorbim de fascinația exercitată asupra lor de Codreanu) este greu de înțeles. Cu atît mai puțin pot înțelege și mai puțin admite atracția pe care mișcarea legionara a exercitat-o asupra lor. Explicația, nu însă și justificarea acestei adevărate trădări a clericilor spiritului, este de ordin filosofic (și mai profund încă, de ordin moral și religios). Erau epigonii tardivi ai unei filosofii
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
două culturi filosofice (literatura și filosofie), determinată de situarea față de materie. Sînt chiar persoane din sfera literaturii, artei, filosofiei, care socotesc că, de fapt, cultura umanista este unică formă de cultură, alții negînd total semnificația cunoașterii științifice. De aceea se admite că un om de cultură poate fi aproape ignorant în cele ale științei, important e să fie un bun cunoscător în ale umanioarelor. Și, asta, probabil, pentru că ambianța culturală e, la noi, (dar nu și aiurea?), formată de publicațiile de
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
Ba chiar P.P.Negulescu, unul dintre descendenții lui Maiorescu, socotea, într-o carte a sa (la origine un curs universitar) că istoricul obiectiv al ideilor trebuie să renunțe deliberat la evaluare critică atunci cînd înfățișează marile construcții filosofice. Critică e admisă, din această perspectivă, numai atunci cînd se constată inconsecvente la un gînditor de primă mărime. De fapt însă istoricul filosofiei are totdeauna propria să filosofie, încît opinia lui Negulescu este o aspirație iluzorie. Expunînd opera altor filosofi mari, o face
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
pentru Magdalena răspîndește în juru-i un aer glacial și, de altfel, nici nu convinge rațiunea, căci dacă iertarea și speranța în mizericordia divină șunt îndreptățite, motive de ordin sanitar și eugenie ne împiedică să ne însoțim cu prostituată și să admitem promiscuitatea". Verdict îndreptățit. Dar, e, negreșit, bine că aceste române eșuate sînt restituite într-o bună ediție de dl Teodor Vârgolici. Pentru că, nu-i așa?, si eșecurile fac parte din patrimoniul clasicilor. Ediția, în cel de al patrulea ei volum
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
de reflexie, îmi declară cu sinceritate: - Și eu tot după Marilena. - Nu se poate! După Marilena mă țin numai eu. - De ce? - Că eu am zis primul! Îmi sărise țandăra. Fredi mă privea neîncrezător, dar, probabil că i se părea logic. Admise. - Bine. Și eu după cine să mă țin? - Dupa Sandra. - Nu. - De ce? - Că e slăbănoaga, știrba, are ochii mari, așa, si desenează cu stînga! - Crăcănata, spanche și proastă, am continuat eu, ca prieten, să-i fac un serviciu. - Și Marilena
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
cu urechile mele: - Asa puiule, Mama e întotdeauna prima! Am lăsat-o baltă. Ce era să fac, să mă apuc să plîng? Concesiile le înveți de mic. Am scos limba. - Și tata tău cum e? S-a purtat elegant. A admis că e năsos și are ciorapii cîrpiți. Și am convenit și eu ca e bun, pentru că ne dădea halva. - Dar Măricica? Am facut-o praf amîndoi. Toanta, șleampăta, clăpăuga, am distrus-o. Ne-am distrat ceva... Fredi rîdea că la
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
îi vom putea mulțumi pe toți cei care ne scriu. Totodată, aș vrea să precizez că unul din principalele pariuri pe care le-am făcut, cînd am putut să scoatem o revistă independența, nesupusa cenzurii, a fost acela de a admite că diversitatea, dezacordul și, în definitiv, pluralitatea părerilor și judecaților reprezintă condiția sine qua non a calității intelectuale a unei publicații culturale. Aceasta ne obligă să nu ne amestecăm în textele colaboratorilor noștri. Fiecare răspunde de ce scrie. Ar fi greu
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
Alex. Ștefănescu Un martor incomod Băutorii nu admit în mijlocul lor un nebăutor. Se simt stânjeniți de prezență cuiva care rămâne treaz și îi studiază. Un astfel de martor incomod este Dorin Tudoran. În mod fatal el a devenit cu ani în urmă indezirabil pentru regimul comunist, un regim
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
budism și confucianism." Nu trebuie să ne inducă în eroare deplasarea către Platon sau confucianism. Maestrul rămâne Schopenhauer: "Abia-n urmă am citit singur celelalte scrieri ale lui Schopenhauer, discutăm mereu cu Eminescu, care nici atunci nici mai tarziu nu admitea vederile marelui filosof german decât în ceea ce privește principiile generale, că lumea cea adevărată nu e cum o vedem noi, că sufletul e o ființă neatârnătoare de trup și, ca fundamentul moralei e simțământul de compătimire, tot adevăruri vechi și de-a
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Pereche). A fost tîrîta de bîrfitori fără scrupule în aventuri obscene sordide, proiecții ale unei fantezii bolnave, de o crasa indecentă, un erotism de mahala care se adapă invariabil în spelunca sau în bordel. Și niciunui tribunal nu i se admite să astupe canalul insultelor și să depună după gratii pe mîzgălitorii de inepții răufăcători. Mai mult decît atît. Și cercuri cu ifose de distincție cărturăreasca adulmeca uneori fără jenă ordinarele clevetiri, care ating moralitatea marei poete, intelectuali subțiri nu dau
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
albinei din specificul activității sale." Nu mai insist asupra complicațiilor produse de metaforă, prezentată abuziv și fără nuanțe că o figură de stil handicapata, provenind automat din amputarea unei comparații. Și atunci de ce să ne scandalizam cînd elevii nu pot admite că metaforele sînt interpretabile? Sau că fiecare cititor în parte poate raporta aceeași metaforă la alt sistem particular de referință - profitînd de o ambiguitate și de un surplus de sens, care definesc însăși poezia ca mod de expresie?... În sfîrșit
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
lor de la Facultate de Litere însemnările de curs de pe vremea cînd eram noi studenți în anul întîi. Nici nu mă mai gîndesc că ar putea lua aceste însemnări, la fel de "proaspete", de la părinții lor, în anumite cazuri... Dar, de dragul argumentației, să admitem că există cărți fundamentale, idei esențiale, un anumit "calm al valorilor" (nu mă refer, evident, la Platon, Kant, Shakespeare sau Nietzsche, ci la o categorie mult mai "mundana" și mai apropiată de noi) pe care simplă trecere a vremii, mai
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
culturii se bazează pe "ruminarea" și "regurgitarea" înțelepciunii altora (cineva care ar vrea să gândească exclusiv cu mintea lui, aceea pe care o are la naștere, ar trebui să meargă în patru labe și să se exprime prin urlete). Să admitem că poetul a vrut să spună altceva și anume că prietenii săi au preferat să gândească - fie și rău - cu mintea lor, decât să preia necritic ideile altora. Dar există oare doar aceste două posibilități? Nu era preferabilă, oare, a
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
trecut în privința glumelor fără perdea, a expresiilor de nereprodus cărora le-au găsit variante, chipurile, decente și a unor exprimări licențioase de așa-zisă largă circulație pe care cea mai mare parte din populația activă a României nu le cunoaște. Admițînd însă faptul că, pe ascuns, uriașa masă a telespectatorilor din România se bucură de vulgarități, exultă, în particular, la auzul unor jocuri de cuvinte cu rimă licențioasă, asta nu dă dreptul nimănui să transforme Revelionul într-o colecție de mizerii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
unilateral relații diplomatice cu România, ambasadorul S. Kavtaradze instalăndu-se, cu legația să, la București. an consecință, regele refuză să mai primească miniștrii și pe premier, refuzând totodată, explicit, să semneze decretele guvernamentale importante, fără de care erau atinse de nulitate. Regele admitea să semneze decretele minore pentru a se evita o prăbușire a administrației de bază a țarii. Această decizie a Suveranului va căpăta denumirea de grevă regală și ea a ținut tocmai până an ianuarie 1946. an timpul grevei regale au
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
nu se face vinovat de nepricepere gazetăreasca, ci de manipulare conștientă a informației. Formulă prin care a introdus în discuție pasajul inexistent în Neue Zürcher Zeitung a fost: "N.Z.Z. observa în context - pe drept cuvînt". Comentînd-o, dl Hurezeanu admite că autorul ei "a omis să marcheze în mod categoric unde se opresc citatele din N.Z.Z. și unde încep considerațiile sale personale". Din păcate, lucrurile sînt mai grave: formulă d-lui Iancu marchează în mod categoric apartenența rîndurilor
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]
-
nu înseamnă mare lucru. În politica internațională actuala (pe cât de intensă, pe atât de coerență), a te îmbată cu apă rece echivalează cu a te sinucide chiar în noaptea nunții. Va fi suficient timp să ne bucurăm după ce vom fi admiși. Nu de alta, dar ni s-a întâmplat de prea multe ori să bem cupă de șampanie în timp ce alții ne furau în liniște caii gata înșeuați din grajd! Statutul intelectualilor publici este pus, așadar, el însuși sub semnul întrebării. Ce
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
contează în această parte a Europei, cînd țara noastră începe negocierile cu Uniunea Europeană și în perioada în care se va lua decizia privind integrarea în NATO." Editorialistul nu are însă aceeași părere despre atitudinea oficialităților asupra conflictului din Kosovo, desi admite că "opțiunea clară de partea NATO în timpul războiului din Iugoslavia a contat pentru România și aceasta s-a văzut nu doar la Istanbul, ci și în schimbarea de atitudine în ce priveste începerea negocierilor de la Helsinki." Pentru Dumitru Tinu "A
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
deci, personajul feminin care, ăn fapt, nu apare ca atare an episodul Lena Ceptureanu. Este un punct de vedere și, oricum lectorul nu are la ăndemână decât două ipoteze, fiecare cu latura lor slabă. Pilonul critic al celor care nu admit elementele de legătură ăntre episoade - cel cu ministrul de externe se exclude din cauza oricum - lasă liberă ideea că paragraful final ar fi putut tot atât de bine aparține unui al patrulea episod pierdut sau rămas an schemă și că ar fi fost
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
Apoi, prelungirea necesară a condiției de român fugit în cea de postulant pentru imigrare la Ambasada Australiei din Viena: controlul fizic, care îi exclude pe cei cu vedere slabă, cicatrici vizibile sau tatuaje, cele două ștampile fatidice aplicate pe cereri: admis/respins; inscripția keine Ausländer ce le interzice străinilor să se apropie de podiumul pe care cântă o fanfara. Curios este, remarcă naratoarea, ca în conversațiile uzuale, Europa apare că un tărâm damnat, o alteritate detestabila și totuși invidiata în secret
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
o paranteză ("Să-mi dați voie să strecor cu această ocazie o explicație la care țin". Și anume: "eu nu cred că sîrbii au creat cîntecul popular i-au dat o formă strălucită, dar că l-au creat nu pot admite". Aceste balade sîrbești, au dovedit-o exegeții, preiau părți întregi din chansons de geste ale francezilor, singurul popor creator al cîntecului în Evul Mediu. De acolo, din Franța, a trecut în Italia și, de aici, în Peninsula balcanică. Apoi a
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
datoriei și al iubirii pentru familie și orașul a mediu în care s-a produs formarea. Vechiul București, familia, relația copil-mamă, mamă-copil sau copil-mediu sînt regăsite prin memorie, în ale cărei vîrtuți autoarea nu crede în totalitate, ci trebuie să admită că ea deformează și este deformata. Memoria cunoscută de psiholog nu e aceeași și pentru scriitor. Amintirile îi scăpa de sub control și ajung să domine firul epic "prestabilit" de autoare: "Știam atatea despre ea ("memoria") că psiholog; dar nu știam
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
de splendoarea unui peisaj. În melodrama, arta n-are loc. I se substituie umanul direct, pur, nesofisticat. Melodrama nu e artistică fiindcă e prea transparență. Declanșează în mod automat în noi o sentimentalitate banală și firească. Și, mai ales, nu admite alternativă. Nu putem alege: situația ni se impune. Nu-i putem rezista: inima noastră plînge singură. Melodrama nu e nici ambigua, nici dilematica. Facultățile noastre de opțiune sînt blocate. Sîntem purtați de valul emoțiilor, tîrîți în vîrtejul lor, copleșiți de
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]