816 matches
-
exuberante ale Naturii va fi redescoperită destul de târziu, în iudaismul medieval. Cultul, în primul rând sacrificiile sângeroase, era de asemenea criticat; el era nu numai adulterat de către elementele canaaneene, dar preoții și poporul considerau activitatea rituală ca forma perfectă a adorației. Or, proclamă profeții, în zadar e căutat în sanctuare Iahve; Dumnezeu disprețuiește sacrificiile, sărbătorile și ceremoniile (cf., inter alia, Amos, 5: 4-6; 14-15,21-23); el cere dreptatea (5: 24). Profeții preexilici n-au precizat niciodată care trebuie să fie activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de nu te-aș fi văzut / Au astă bogăție de-amor aș fi avut?” (Ibid). Citind în paralel O, mamă și sonetul Apari să dai lumină..., se constată că iubirii filiale și iubirii 29 erotice din elegie i se opune adorația pentru Maica Preacurată. Poetul este conștient de „vină”, se află într-o „noapte a gândurilor”, regretă „visul meu ceresc de odinioară” (credința din copilărie), recunoaște că, matur, „Eu nu mai cred nimic și n-am tărie”, dar speră să-și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
gândurilor”, regretă „visul meu ceresc de odinioară” (credința din copilărie), recunoaște că, matur, „Eu nu mai cred nimic și n-am tărie”, dar speră să-și recapete „credința” și întrezărește un mod de a depăși „suferința adâncă a nimicniciei mele”: adorația pentru Maica Preacurată. Așadar, aceea care-l absolvă de suferință este tot o femeie, dar nu oricare: Fecioara Maria, simbolul bunătății, al îndurării și al sfințeniei iubirii. 5. Recurs la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată, femeia este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de nu te-aș fi văzut / Au astă bogăție de-amor aș fi avut?” (Ibid). Citind în paralel O, mamă și sonetul Apari să dai lumină..., se constată că iubirii filiale și iubirii 29 erotice din elegie i se opune adorația pentru Maica Preacurată. Poetul este conștient de „vină”, se află într-o „noapte a gândurilor”, regretă „visul meu ceresc de odinioară” (credința din copilărie), recunoaște că, matur, „Eu nu mai cred nimic și n-am tărie”, dar speră să-și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
gândurilor”, regretă „visul meu ceresc de odinioară” (credința din copilărie), recunoaște că, matur, „Eu nu mai cred nimic și n-am tărie”, dar speră să-și recapete „credința” și întrezărește un mod de a depăși „suferința adâncă a nimicniciei mele”: adorația pentru Maica Preacurată. Așadar, aceea care-l absolvă de suferință este tot o femeie, dar nu oricare: Fecioara Maria, simbolul bunătății, al îndurării și al sfințeniei iubirii. 5. Recurs la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată, femeia este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
șir de variațiuni, una mai frumoasă ca cealaltă, pe această temă: Finalul nu este impetuos, zgomotos, cum adesea urmăresc compozitorii pentru a impresiona cât mai mult auditoriul cu ultima parte a lucrărilor lor. Este un imn adresat naturii; nu o adorație statică, ci una pătrunsă de spiritul mișcării, o redare a curgerii emoțiilor răscolitoare din sufletul omului. Cu alte cuvinte, Beethoven este cel ce-și destăinuiește toată simțirea în fața splendorii naturii: ,,mehr Ausdruck der Empfindung als Mahlerei” - mai multă expresie a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
deja să mă cutremur (literalmente) de plăcere la audierea, din Londra, a operei Wozzeck de Alban Berg. Curând mi-au devenit „familiari“ și Debussy, și Ravel, și Stravinski, și Schönberg și atâția alții care totuși se amestecau pentru mine cu adorația încă totală pentru simfoniile lui Beethoven, dar și cu interesul față de Rogalski, Nona Ottescu, Jora, Paul Constantinescu, parizienii Stan Golestan și Marcel Mihalovici (dintre toți românii înșirați mai sus, singurul care mă mai incită). Mă interesa școala românească de muzică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
al X-lea a fost vreodată mai pătimaș convins de legitimitatea sa decât Ludovic Napoleon de a lui; fiind de altfel deopotrivă de incapabil ca acela de a-și întemeia rațional credința: pentru că, dacă era stăpânit de un fel de adorație abstractă pentru popor, gustul lui pentru libertate era foarte mărginit. Trăsătura caracteristică și fundamentală a spiritului său, în materie politică, era ura și disprețul pentru orice fel de adunare. Regimul monarhiei constituționale i se părea chiar mai greu de suportat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cosmice de o sobră măreție din Geneza. De Sadoveanu îl apropie sentimentul sublimului în fața naturii, lumea fabuloasă și mută a pădurii. Ciclul Sadoveniene realizează apropierea de Dumbrava minunată prin exploatarea universului infantil. Amplul poem intitulat Mihail Sadoveanu este mărturia unei adorații, Labiș are curajul anulării de sine în fața modelului venerat. Poemul este totodată și semnul unei rupturi, al unei despărțiri inevitabile: drumurile se despart, stilurile celor doi se deosebesc radical. Admirația pentru creația lui Rebreanu este evidentă în poezia Pământul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
profesie, poate mai mult decât în celelalte, cunoștințele și aptitudinile psihosociale sunt la fel de importante ca cele de specialitate. Personalitatea profesorului are o influență mai mare asupra elevilor decât cunoștințele predate de el. Persoana profesorului emană respect și teamă, afecțiune și adorație, simpatie sau antipatie atât prin ceea ce spune, dar mai ales prin felul cum spune, prin atitudini și comportament, prin idile pe care le transmite. Profesorul nu este atotștiutor, depozitarul adevărului, supraveghetorul care verifică însușirea corectă a cunoștințelor și menține ordinea
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
propoziții exclamative; 2. imperativul; 3. vocativul; 4. interjecții; 5. îndemnuri; 6. diferite formule de adresare. - ritm amplu, plin de avânt; comparații uimitoare; - de regulă, la început se găsește o invocație retorică; după care, motivația concentrată a sentimentului de preamărire și adorație; de obicei ultima strofă conține un îndemn mobilizator. Feluri: a. eroică; e. sacră; b. religioasă; f. patriotică; c. filozofică; g. ocazională; d. personală. IMNUL - este o specie a genului liric; - fiind un cântec de slavă, este însoțit de muzică; - exprimă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Adevărul literar și artistic", 26 august 1934. La încercările lui Arghezi de anatemizare a contemporanilor lui Eminescu și proslăvire a acestuia, vine cu argumente zdrobitoare care scot în lumină ignoranța și superficialitatea surprinzătoare al poetului Cuvintelor potrivite. Adevărata și sincera adorație însă - și singura vrednică de poet, credem că nu se poate baza decît numai pe o adîncă înțelegere a operei, care la rîndul ei reclamă cunoașterea acelei vieți spirituale, de interdependență între om și creator". Este amendată ignoranța argheziană, evidențiind
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
univers, unul îmbrăcat în hainele sublimului. E, putem spune și un postmodern avant la lettre, prin maniera în care preia, se inspiră, din mari opere și prin tot ce creează pregătește terenul afirmării romantismului autohton. Universul său este unul al adorației obiectului liric: "Ceea ce spune într-un loc privitor la eros ("objectul adorabil ardorilor materne") se poate extinde asupra întregii sale estetici. Adorația, care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - într-o mare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din mari opere și prin tot ce creează pregătește terenul afirmării romantismului autohton. Universul său este unul al adorației obiectului liric: "Ceea ce spune într-un loc privitor la eros ("objectul adorabil ardorilor materne") se poate extinde asupra întregii sale estetici. Adorația, care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - într-o mare scîrbă, într-un imens dezgust (o adorație întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală" (E.S.). Moralist de neclintit, cînd
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
loc privitor la eros ("objectul adorabil ardorilor materne") se poate extinde asupra întregii sale estetici. Adorația, care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - într-o mare scîrbă, într-un imens dezgust (o adorație întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală" (E.S.). Moralist de neclintit, cînd adorația se răstoarnă în mînie, glasul său capătă sonuri teribile, care îl anunță pe Arghezi din blesteme. Eseistul, raportîndu-l la Cîrlova, îl consideră, cu îndreptățire
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - într-o mare scîrbă, într-un imens dezgust (o adorație întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală" (E.S.). Moralist de neclintit, cînd adorația se răstoarnă în mînie, glasul său capătă sonuri teribile, care îl anunță pe Arghezi din blesteme. Eseistul, raportîndu-l la Cîrlova, îl consideră, cu îndreptățire, pe Heliade mai complex, decorul său este mai larg și poemul său este mai savant construit
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
literatura se instalează în materie, spiritul liric își creează propriul spațiu, propria intimitate materială. Nu este prea greu, pentru că de la început lucrurile sînt favorabile. O relație de intimitate leagă pe poet de obiecte. O intimitate ce se deplasează ușor spre adorație, sacralizare. A construi în orice lucru un cuib este preocuparea lui Alecsandri. De aici un lung șir de figuri ale intimității și ale euforiei" (E.S.). Dacă la Dante și Eminescu iubirea mișcă sori și stele, pentru Alecsandri totul este mult
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
atât de contradictorii precum chiropterele. Învăluite în mister, ele sunt și astăzi obiectul unor superstiții, fiind adesea asociate cu spiritele r rele ale nopții. Aceste animale erau înconjurate de o aură de mister, supersti de mister, superstiție, frică și chiar adorație: de exemplu, în China liliacul înseamna noroc și sanatate, de altfel, cuvântul “liliac" și cuvântul “noroc" se pronunță la fel. În prezent acest interes se manifestă prin profunda i implicare a liliecilor în activitatea economică și în sănătatea umană. Pentru
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Iisus Hristos, Care este Întreg și deplin În Trupul și Sângele Său euharistic.” Aici se concentrează misterul liturgic adevărat și real: În această primire Întru ale Sale a sacrificiilor noastre material și spiritual, În această mijlocire a cultului nostru de adorație, În această lucrare și continuare a operei Mântuitorului. Prin Liturghia Bisericii, prin Sfânta Euharistie, mai ales, ajungem trupul mistic al lui Hristos, atât pe calea unirii individuale cu El , cât și prin unirea tuturor În același pahar(potir) și din
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
muri, viu va fi”. Omul este chipul lui Dumnezeu și Dumnezeu dorește să comunicăm cu El, să vorbim cu El, pentru că noi avem nevoie, ca ființe create, de acest dialog cu Creatorul nostru prin rugăciune. Prin rugăciune ne exprimăm adorația, pocăința și cererile de zi cu zi, ceea ce face ca relația noastră cu Dumnezeu să fie asemănătoare celei dintre Tată și fiu. Să ne gândim la cântarea: „Toată suflarea să laude pe Domnul. Suflarea toată și toată făptura să laude
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
o masă imaginară, sau pe care le procură cu greu. - Ideea perfectă de mamă. Cât privește declarațiile de dragoste, acestea pot înmuia inima oricui, sunt coborâte parcă direct din forma platonică a Mamei, cu un maximum de participare la Formă. Adorație, iubire năvalnică, nostalgie, dor, admirație dar și îngrijorare, grijă, teamă: „Draga mea, poate că asta e una din ultimele scrisori pe care ți le pot scrie. Draga mea, fii vitează și puternică. Am să te iubesc toată viața, am să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se vede nu se poate spune. Deși - sau tocmai pentru că - invizibilul se dă fără măsură ori cuprindere, chipul în care el se înfățișează este o apariție ne-spusă, transcendența departelui care amuțește, provocând "jubilația odihnirii", "bucuria fără margini a descoperirii", "adorație fără cuvânt". Imaginea e smulsă din natura ei mundană, silită să-și părăsească definiția, reflectarea nemijlocită a lucrurilor, răpită și înălțată la finalitatea ei absolută, la "starea transnaturală" (Maurice Blondel). Ceea ce ține acum vederea în suspensie, suspendând totodată proximitatea spectaculară
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unde natura, în sfârșit dezvăluită, se pune în finalitatea ei începătoare 9: "nesemnificativul tras la sens, pe pârâu mers până la izvor, pe zbor până la zvâcnetul aripii, pe stea până la hora universului"10. Pentru a nu fi ea însăși obiect de adorație, imaginea se retrage în pustiu, în golul nevederii, se lasă absorbită de chipul neimaginabil al inaparentului 11; altfel spus, se șterge din vedere, devine transparentă. Intră în deșertul non-manifestării, adică se deșertează de faptul de a apărea, se supune deșertăciunii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
depus în mărturie, rostit de cuvântul în care Logosul se pune ca început. Și atunci "din această bucurie sărbătorească în urma găsirii a ceea ce tânjeai să-ți fie odată aproape și văzut în toată splendoarea, din acest imn de bucurie și adorație fără ostenire, din această cumpănă în care ai dori să rămâi pe veci, nemișcat, în această rumoare a unor zori ce numai ochii cântători ai spiritului în veșmântul slavei îi pot cuprinde, ochiul se întoarce, se rotește asupra lumii în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
veșmântul slavei îi pot cuprinde, ochiul se întoarce, se rotește asupra lumii în contemplație", "se simte chemat îndărăt să întoarcă fața, să se întoarcă spre lume, să contemple lumea din înalt și să se umple de ea"36. Din piscul adorației fără cuvânt, mută de uimire și de slăvire, privirea se întoarce spre chipul uitat al lumii, într-o stare de contemplare grăitoare 37. A întoarce capul - fața, privirea - spre lume înseamnă a o învesti cu darul graiului, cel care dă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]