10,318 matches
-
lăsat mâncare// Oona a spălat pe jos și când s-a apropiat/ de picioarele lui murdare am văzut cum s-a/ oprit un pic a închis ochii și ca din greșeală/ a trecut cârpa umedă peste picioarele lui//după ce a adormit cu sticla de rachiu la piept/ne-am strecurat afară și când am ajuns la/nuc ne-am uitat unul la celălalt și Oona/ nu era cu noi// ni s-a făcut frică era seară hai s-o căutăm/am
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
era chiar așa negru că/trupul ei mic nu se aplecase chiar ieri/sub pat să se uite așa curioasă după un păianjen/mare și iute eram toți înghețați nu mai stăteam deloc sub nuc nu mai auzeam vocea ei adormeam/ devreme și încet încet uitam totul//cărticica de rugăciuni o pierdusem/până și numele noastre sunau altfel acum/când ne strigam prin casă sau prin curte//aprindeam focul în fiecare seară/ și niciodată nu reușeam să ne încălzim/ceva neștiut
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
din nou în acel limb care și-a păstrat, întreagă, puterea de fascinație. Peisajul este dezolant, o margine a marginii, un perimetru străjuit "de peturi și de căcații bețivilor/ de aurolacii cu ochi mari, cu ochi mari cât ai libelulelor, adormiți". Dar abia aici și atunci, în durata scoasă din timpul socio-istoric și suprapusă unor momente magice, imemoriale (dar încă furnicătoare), se produce revelația. Levitația, ultima secvență a volumului, e un lung și complex poem amintind nu doar de Amazon, ci
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
lui bărbierită de două ceasuri s-au lipit instantaneu ventuzele mititele din subsolul meu de jar. Au venit sărbătorile și am continuat să mă gândesc la el din toate pozițiile: printre grămezile de cumpărături, împingând cu încrâncenare schimbătorul de viteze, adormind cu degetele cuibărite la poala muntelui de catifea. Eram convinsă că n-am să-l mai văd niciodată, iar această intuiție era ca o plasă de fier. Zilele trecute ne-am întâlnit din nou. Ianuarie era pe sfârșite, iar eu
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
seama, folosesc și în vis acest idiom. Dar îl "reîntâlnesc" mai des pe tata. Cu alții vorbesc în vis și germana sau rusa. În primele clipe de după trezire, continui argumentarea în aceeași limbă, până mă dezmeticesc de tot. De obicei, adorm greu, am un somn agitat și fracturat, visele sunt mai degrabă coșmaruri, deși apoi realizez caraghioslâcul lor, n-ar fi avut pentru ce să mă înspăimânte. Repet însă adeseori: noaptea sunt pesimist, ziua redevin optimist. Pendularea între câteva limbi pe
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
își dădu jos ciorapii în formă de trunchi de con și îi lăsă să cadă cu un pocnet sec lângă banchetă. Din pantaloni îi ieșeau acum două picioare mici și roz ca de bebeluș. Chiriță fu cât pe ce să adoarmă, dar simți o gâdilitură la nas și strănută împroșcând abundent cu stropi. - Ești copt rău de tot, tovarășe maior (m-au degradat, remarcă în gând Chiriță și simți o mare părere de rău), îți spun: aspirine două, ceai cald și
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
izbutit a se integra spiritualității autohtone: "L-am privegheat noaptea în bisericuța Mînăstirii Rohia - modesta, smerita catedrală a tinereții mele - și mi-a fost cel mai drag mort pe care l-am văzut vreodată. Monah viu, cu înfățișare de sfînt, adormit ca un Ťcoconť, cu pieptar moroșenesc sub cap, între icoanele și candelele miezonopticii". Alături de un număr de personalități ale vieții literare și artistice, de preoți dar și de - cum altminteri? - securiști și milițieni, sunt prezenți la prohodul "părintelui Nicolae" și
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
o gimnastică a morții,/ o repetiție zilnică a verbului Ťa fiť,/ până când se șterg diferențele/ dintre timpuri.// De fapt acesta e sensul:/ să stai tot timpul cu ușa deschisă.// Sora mea moartea bea cât bea/ din viața mea/ apoi îmi adoarme, cuminte,/ pe umăr." Aceeași combinație obsedantă moarte-beție-poezie apare și în alte poeme, ducând, inevitabil, cu gândul spre lirica lui Bacovia. Sentimentul, resimițit acut de cititor, este unul de singurătate, de goliciune interioară, de dilatare a timpului și de repetitivitate mecanică
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
viața! Iar Kîsenka a apărut pe neașteptate, venind din universul ei paralel și oprindu-se în pragul universului uman. Au luat în apartament pisoiașul care mieuna disperat, cu lăbuțele lui fragile, i-au dat lapte într-o farfurioară. Pisoiul a adormit fără griji, pe un pulover vechi. Au castrat pisica. După aceea niciodată n-a mai ieșit în stradă. Și uite, Uliana Vladimirovna n-a ajuns niciodată la ospiciu și nici n-avea de gând să ajungă vreodată. Bețiile ei erau
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
îmbogățite de podoabele naturii. Mai are apoi un caracter de suavă melancolie, ca parfumul unei flori delicate. Are un nu știu ce primitiv în prietenia colinelor ei, care te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blîndă și mută admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fînațu-rile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
ca parfumul unei flori delicate. Are un nu știu ce primitiv în prietenia colinelor ei, care te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blîndă și mută admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fînațu-rile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care te cuprinde, pe care o respiri cu aerul, dar care n-ar
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
grafie, probabil a lui Ion Anestin: Pretext de Ion Anestin pentru o muzică de Paul C-tinescu dansată de Oleg. Țiganul este amorezat și gelos pe sergentul din post care, bun ochitor, trage întotdeauna la țintă, în vreme ce el nu poate ochi. Adoarme, visează că trage necontenit încât mireasa abia are timp să se ivească și se retrage ca să apară iar. Mireasa - el sfârșind gloanțele - apare, își face dansul. Țiganul fericit. - Baragladină! Arde pușca să scot mireasa! În josul paginii, Paul Constantinescu adaugă idei
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
se ivească și se retrage ca să apară iar. Mireasa - el sfârșind gloanțele - apare, își face dansul. Țiganul fericit. - Baragladină! Arde pușca să scot mireasa! În josul paginii, Paul Constantinescu adaugă idei, care, probabil, vor deveni teme: Tumult. Țiganul trage la țintă. Adoarme, visează. Mireasa. Se stinge. CINE O MENȚIONEAZĂ: V.T.<footnote Vasile Tomescu, Paul Constantinescu, Editura Muzicală, București, 1967, p. 245: Trei compozitori au participat la alcătuirea unui spectacol satiric cu subiecte ciudate, dat la Teatrul „Colorado” sub direcția lui Ion Anestin
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
dos historias”, lansată de Julio Iglesias împreună nu cu fiul său Enrique, ci cu Alejandro Fernandez): “Mi-ai spus povești pe vremuri, eram un băiețel/ Parcă te-aud cum murmuri încet un cîntecel/ Vrăjit de vocea-ți caldă în brațe adormeam/ Și- ți spun acuma, tată, ca tine mă visam...”. Călin Geambașu, care are la rându-i propria orchestră (din cadrul căreia a fost prezentă acum doar talentata solistă Adriana Vlad), a dat viață câtorva “cover”-uri, predând și el ștafeta
Jumătate de veac pe scenă! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84223_a_85548]
-
Ceea ce va da, fără îndoială, naștere la controverse. Sunt în joc sume mari de bani. Dați-mi voie să v-o prezint pe Sue Maclean, președinta Organizației Naționale Mamele Împotriva Fumatului. Sue a pus bazele organizației după ce fiica ei a adormit cu țigara aprinsă și a dat foc dormitorului de la cămin. Din fericire, nimeni nu a fost rănit. Sue mi-a declarat că fiica ei s-a lăsat de fumat imediat după incident. Râsete în studio. Atmosferă caldă. - Fiica este acum
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
Arcă nu este pregătită pentru un nou Noe, extincția speciei umane fiind considerată singura șansă a planetei de către civilizațiile superioare care monitorizează dezvoltarea civilizației. Neîndoielnic, remake-ul nu se bate de la S.F.ismul consumerist cu iz propagandistic, povestea este bună de adormit copii, însă el nu este complet neinteresant pentru adulți, cînd recitește în cheie (post)modernă milenarisme care se dovedesc active. Să ne reamintim de apocalipsa anunțată de către experimentul cu acceleratorul de particule al CERN care urma să dea naștere unei
Încă o șansă! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7766_a_9091]
-
ea, mulțumit,îi spune: Ne-ar trebui și nouă niște haine de nași, că sîntem îmbrăcați ca vai de capul nostru!" Virginica ar fi vrut să-i mai spună ceva, că o nimerise tocmai cînd, dar Fănică al ei, nădușit, adormise.
Cumetria tocmai cînd by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7777_a_9102]
-
-l cheamă pe ăsta. Alții-s Scaraoțki, Belzebut, Asmodeu, ăsta-i Stănescu. Mic, albastru, cu o coadă îmbîrligată cu pămătuf în vîrf?"" (Titus Popovici) ,Stănescu" era un paznic incoruptibil al fondului cinegetic ocrotit prin lege. Singurul mijloc de a-i adormi vigilența ar fi fost, poate, talismanul botanic : "cei vechi socoteau că pentru vînători fiecare zi din săptămînă își are floarea ei bună. Alta și alta. Dacă se nimerește să o pună la pălărie pe cea bună, numaidecît va avea noroc
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
lăsat mâncare// Oona a spălat pe jos și când s-a apropiat/ de picioarele lui murdare am văzut cum s-a/ oprit un pic a închis ochii și ca din greșeală/ a trecut cârpa umedă peste picioarele lui// după ce a adormit cu sticla de rachiu la piept/ ne-am strecurat afară și când am ajuns la/ nuc ne-am uitat unul la celălalt și Oona/ nu era cu noi// ni s-a făcut frică era seară hai s-o căutăm/ am
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
Speranța lui din noaptea aceea era micul aparat de fotografiat. Dacă nu-i putea prinde nimeni pe cei care-i spărgeau geamurile restaurantului și îl bătuseră, putea încerca el să-i prindă în poze, cînd fugeau de pe peron. Virginica lui adormise cu fața în sus și sforăia ușurel. Nu se mai atinsese de ea de vreo lună. Ei nu-i ardea de asta aproape niciodată, dar și lui începuse să nu-i mai ardă.
Pistolul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8022_a_9347]
-
ochi străin. Iubirea nouă-a fost, într-un april Ce m-a găsit cântând, cum la-nceput În prag de veri, privighetori; un tril Ce-l sting apoi, în arșiță, tăcut. La fel sunt nopțile acum, și ea La fel adoarme crângul, la apus; Dar ramura de cântece-i mai grea, și dulcea-i vrajă de-nceput s-a dus. Așa și eu, mai tac din când în când, Să nu te supăr, sila amânând... .CIII Culori de fum, o, Muza
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
După o zi întreagă petrecută încercând să își prindă propria coadă, poștașul sau pisica vecinului, cățelușii au nevoie de odihnă. Imaginile de mai jos ilustrează perfect oboseala micuților, care adorm în cele mai simpatice poziții.
Cele mai simpatice poziții în care adorm cățelușii () [Corola-journal/Journalistic/68976_a_70301]
-
lăsat,/ De mult, în primăvară?/ Tu știi singur, cum toate m'au uitat./ Numai cerul să nu mă uite./ În toate l-am căutat și iubit./ În privirile păsărilor fără țară,/ Pe mările închise în corali și liane,/ În pădurile adormite cu vedenii,/ Numai în inimi nu l-am găsit,/ Prietene bun, cu ochi de căprioară." O relație a cărei actualitate n-o mai cunoaștem (este prietenul? a fost vreodată?), chemată pentru întrebări fără răspuns. O Toamnă decolorată, punînd în locul nuanțelor
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
care a fost chemat i-a venit rândul la ora 13:00 și la ora 13:30 i s-a spus că nu-i era necesară prezenta. Toate acestea în condițiile în care, prin natura meseriei, Mircea Badea spune că adoarme la ora trei. "Instanță din justiția din România m-a chemat prin citație cu caracter ultimativ, nu facultativ, la opt și jumătate. Am luat-o în serios. Eu mă culc prin natura ocupației la patru dimineața. Mi s-a luminat
Mircea Badea, în instanță: E ULTIMA dată când... by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81260_a_82585]
-
ultimă și disperată încercare, imposibilă la spitalul La Lariboisere, de a-i combate infecția pulmonară. Atunci am și văzut-o ultima oară pe Monica Lovinescu. Era 13 aprilie 2008. Ne-am despărțit într-un fel oarecum firesc, deși sfâșietor: a adormit pur și simplu în timp ce vorbeam, ea, cu imensă greutate, noi, cu teama de a nu o obosi. Pe 21 aprilie, m-a sunat le telefon dl Berindei la București, unde plecasem între timp. Era puțin după ora unu (miezul nopții
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]