1,393 matches
-
organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecanisme intricate umorale, cum sunt cele care urmează. a) Substanțele mediatoare. Din categoria substanțelor mediatoare prevăzute cu acțiuni vasoconstrictoare fac parte mediatorii simpatico-adrenergici, noradrenalina și adrenalina, cunoscute sub numele generic de catecolamine. În timp ce noradrenalina provoacă efecte predominant vasoconstrictoare de 1,5-1,7 ori mai puternice decât ale adrenalinei, aceasta din urmă determină răspunsuri bifazice, vasoconstrictoare urmate de vasodilatație compensatoare. Proprietățile vasoconstrictoare ale catecolaminelor se exercită cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
urmează. a) Substanțele mediatoare. Din categoria substanțelor mediatoare prevăzute cu acțiuni vasoconstrictoare fac parte mediatorii simpatico-adrenergici, noradrenalina și adrenalina, cunoscute sub numele generic de catecolamine. În timp ce noradrenalina provoacă efecte predominant vasoconstrictoare de 1,5-1,7 ori mai puternice decât ale adrenalinei, aceasta din urmă determină răspunsuri bifazice, vasoconstrictoare urmate de vasodilatație compensatoare. Proprietățile vasoconstrictoare ale catecolaminelor se exercită cu predominanță asupra teritoriului arteriolo-capilar din ariile: splanhnică (splină, ficat, rinichi, intestin), pulmonară și cutanată, bogate în receptori adrenergici. Spre deosebire de noradrenalină, care, cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de vasodilatație compensatoare. Proprietățile vasoconstrictoare ale catecolaminelor se exercită cu predominanță asupra teritoriului arteriolo-capilar din ariile: splanhnică (splină, ficat, rinichi, intestin), pulmonară și cutanată, bogate în receptori adrenergici. Spre deosebire de noradrenalină, care, cu mici excepții, acționează numai asupra alfa-receptorilor adrenergici (vasoconstrictori), adrenalina stimulează și beta-receptorii adrenergici (vasodilatatori). De aici, efectele sale duble, atât vasoconstrictoare, cât și vasodilatatoare. În general, sensul reacțiilor vasculare ține de predominanța unuia din cele două tipuri de receptori adrenergici. La nivelul vaselor coronare, de pildă, predominând receptorii de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adreno-simpatice de tip ergotrop. Paralel cu efectul vasoconstrictor periferic, catecolaminele circulante produc activarea formațiunii reticulate și centrilor vasomotori implicați în apariția răspunsurilor reflexe de autoreglare nervoasă, adaptare și control al circulației. În plus, prin acțiunea metabolică indirectă, catecolaminele, și îndeosebi adrenalina, intensifică glicoliza, cu participarea cAMP rezultat din activarea adenilatciclazei membranare, formatoare de acid lactic, dilatator și permeabilizant capilar. Acesta participă la producerea vasodilatației compensatoare, împreună cu ionii de potasiu și cu plasmakininele formate secundar activării proteazelor tisulare (kalicreine) de către adrenalină. Contrar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
îndeosebi adrenalina, intensifică glicoliza, cu participarea cAMP rezultat din activarea adenilatciclazei membranare, formatoare de acid lactic, dilatator și permeabilizant capilar. Acesta participă la producerea vasodilatației compensatoare, împreună cu ionii de potasiu și cu plasmakininele formate secundar activării proteazelor tisulare (kalicreine) de către adrenalină. Contrar catecolaminelor, acetilcolina, făcând oficiul de mediator chimic al fibrelor parasimpatice terminale și simpatico-parasimpatice ganglionare, acționează mai complex. Prin acțiunea parasimpatomimetică directă provoacă vasodilatație periferică și inhibarea activității contractile a cordului. Răspunsurile dilatator și cardioinhibitor sunt însă de scurtă durată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glandelor submucoase. Efectele bronhoconstrictoare și secretoare de mucus sunt mediate de receptorii colinergici M3 și intensificate sau inhibate de peptidele modulatoare (Barnes, 2004). În sens bronhodilatator acționează inervația simpatică. Tonusul adrenergic al căilor aeriene este reglat în mod predominent de adrenalina circulantă (vezi fig. 33.3). În același sens bronhodilatator participă nervii inhibitori nonadrenergici și noncolinergici, având ca posibili mediatori chimici oxidul nitric sau ATP (adenozină). În bolile obstructive cronice tonusul vagal colinergic are un efect bronhoconstrictor mai mare decât la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nu este deplin stabilită, excitarea acesteia determină efecte bronhodilatatoare, cu participarea noradrenalinei ca substanță mediatoare. Aceasta stimulează atât receptorii beta-adrenergici din musculatura bronșiolară, determinând bronhodilatație, cât și alfa-receptorii adrenergici bronhoconstrictori. Receptorii beta-adrenergici bronhodilatatori sunt sensibili mai ales la izoprenalină și adrenalina eliberată de glanda medulosuprarenală sau administrată exogen. Unele filete simpatice ajung numai până la nivelul ganglionilor parasimpatici, exercitând efecte modulatoare în sens inhibitor asupra căii eferente vagale postganglionare. Contrar simpaticului, prevăzut cu proprietăți predominant dilatatoare, stimularea fibrelor parasimpatice provoacă o puternică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a bronhomotricității este, ca și cea nervoasă, sub influența a două categorii de factori, bronhoconstrictori și bronhodilatatori. Dintre factorii umorali bronhodilatatori fac parte în primul rând catecolaminele circulante. În timp ce noradrenalina provine în proporție de până la 90% din terminațiile nervilor simpatici, adrenalina este secretată de țesutul glandular medulosuprarenal. Acționând mai mult asupra beta-receptorilor adrenergici, catecolaminele produc bronhodilatație și inhibarea secreției de substanțe bronhoconstrictoare de la nivelul mastocitelor, cum sunt histamina, prostaglandinele F2 și leucotrienele. Prin acest mecanism, descărcările simpatico-adrenergice din timpul efortului fizic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este secretată în mod continuu sub influența stimulilor vagali, fie direct prin influența asupra celulei hepatice, fie prin intermediul gastrinei cu efecte stimulatoare asupra secreției biliare, ceea ce ar atesta un mecanism central vago-vagal de reglare. În același timp, stimularea simpaticului și adrenalina ar reduce producția biliară, o acțiune inhibitoare exercitând și distensia colonului. Reglarea umorală. Dacă în timpul repausului digestiv volumul secreției biliare variază între 5 și 10 ml/kg corp/24 de ore, în cursul digestiei el atinge 20-27 ml/kg corp
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu uleiul de măsline. Unii autori îi contestă specificitatea, considerându-l încă ipotetic. O serie de substanțe farmacodinamice, cum sunt pilocarpina și prostigmina, împreună cu unele ce se găsesc în peretele tractului digestiv (histamina, bradikinina) intensifică peristaltismul intestinal, în timp ce altele, ca adrenalina, beladona, îl moderează. II.4.9.2. Secreția și motilitatea intestinului gros Intestinul gros (colonul) este cuprins între cec și anus, fiind format topografic din următoarele porțiuni: cec, colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid, rect și canal anal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
origine în segmentele medulare T12-L2. Pe calea micului splanhnic și a plexului periarterial, fibrele simpatice postganglionare se distribuie arteriolei aferente, eferente și aparatului juxtaglomerular, influențând hemodinamica renală. Stimularea spanhnicului provoacă vasoconstricția arteriolelor preglomerulare, iar secționarea lui mărește numărul glomerulilor activi. Adrenalina de asemenea scoate din circulație până la 95% din glomeruli, determinând oligurie prin vasoconstricția simpatico-adrenergică realizată. Efectele stimulării simpatice sunt diferite în funcție de intensitatea stimulării. În cazul unor stimuli moderați (1-1,5 Hz) se produce constricția arteriolei eferente și creșterea diurezei, în timp ce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a izolat un principiu specific, capabil să contrabalanseze acțiunea hormonului antidiuretic. Puterea diuretică a extractelor de hipofiză anterioară rezultă probabil din acțiunea conjugată a mai multor hormoni pe care îi conține. Insulina scade pragul renal de eliminare a glucozei, iar adrenalina în doze mici crește fluxul de filtrare glomerulară, în timp ce în doze mari fluxul scade. II.5.7.3. Parathormonul, prin efectele sale renale, intervine în menținerea echilibrului fosfo-calcic. Administrarea parathormonului la om determină creșterea rapidă a excreției urinare de fosfat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
trei categorii de corticoizi (glucocorticoizi, mineralocorticoizi și sexoizi). Asocierea topografică a zonei corticale cu cea medulară are la bază sinergismul existent între hormonii glucocorticoizi secretați de zona fasciculată a corticosuprarenalei și cei eliberați de țesutul cromafin medulosuprarenalian. Primii stimulează biosinteza adrenalinei prin mecanismul activării enzimei metilante a noradrenalinei, iar adrenalina ca principal hormon medulosuprarenal, intensifică activitatea neurosecretorie a complexului hipotalamo-hipofizar eliberator de ACTH stimulator - la rândul său - a secreției de hormoni corticosuprarenali. Prin efectele hiperglicemiante conjugate, aceștia participă la creșterea glucozei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
topografică a zonei corticale cu cea medulară are la bază sinergismul existent între hormonii glucocorticoizi secretați de zona fasciculată a corticosuprarenalei și cei eliberați de țesutul cromafin medulosuprarenalian. Primii stimulează biosinteza adrenalinei prin mecanismul activării enzimei metilante a noradrenalinei, iar adrenalina ca principal hormon medulosuprarenal, intensifică activitatea neurosecretorie a complexului hipotalamo-hipofizar eliberator de ACTH stimulator - la rândul său - a secreției de hormoni corticosuprarenali. Prin efectele hiperglicemiante conjugate, aceștia participă la creșterea glucozei sanguine și la asigurarea substratului energetic necesar reacțiilor de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Glanda medulosuprarenală ca principal component atât al sistemului endocrin cât și al sistemului nervos vegetativ deține un loc aparte în reglările neuro-endocrino-metabolice. Celulele cromafine ale țesutului glandular medulosuprarenal posedă capacitatea de a sintetiza și elibera în sângele circulant trei hormoni: adrenalină, noradrenalină și dopamină denumiți generic catecolamine. Dintre cele trei catecolamine, adrenalina este de proveniență exclusiv medulosuprarenală. Aproximativ 80% din conținutul granulelor cromafine medulosuprarenale este reprezentat de adrenalină și doar 15-20% de către noradrenalină. Biosinteza, eliberarea și acțiunile hormonilor medulosuprarenali fiind prezentate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al sistemului nervos vegetativ deține un loc aparte în reglările neuro-endocrino-metabolice. Celulele cromafine ale țesutului glandular medulosuprarenal posedă capacitatea de a sintetiza și elibera în sângele circulant trei hormoni: adrenalină, noradrenalină și dopamină denumiți generic catecolamine. Dintre cele trei catecolamine, adrenalina este de proveniență exclusiv medulosuprarenală. Aproximativ 80% din conținutul granulelor cromafine medulosuprarenale este reprezentat de adrenalină și doar 15-20% de către noradrenalină. Biosinteza, eliberarea și acțiunile hormonilor medulosuprarenali fiind prezentate anterior la capitolul mediației chimice simpatico-adrenergice (monoaminergice), vor fi succint expuse
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
medulosuprarenal posedă capacitatea de a sintetiza și elibera în sângele circulant trei hormoni: adrenalină, noradrenalină și dopamină denumiți generic catecolamine. Dintre cele trei catecolamine, adrenalina este de proveniență exclusiv medulosuprarenală. Aproximativ 80% din conținutul granulelor cromafine medulosuprarenale este reprezentat de adrenalină și doar 15-20% de către noradrenalină. Biosinteza, eliberarea și acțiunile hormonilor medulosuprarenali fiind prezentate anterior la capitolul mediației chimice simpatico-adrenergice (monoaminergice), vor fi succint expuse implicațiile biologice ale adrenalinei și reglarea secreției medulosuprarenale. Efectele biologice depind de prezența și densitatea celor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
exclusiv medulosuprarenală. Aproximativ 80% din conținutul granulelor cromafine medulosuprarenale este reprezentat de adrenalină și doar 15-20% de către noradrenalină. Biosinteza, eliberarea și acțiunile hormonilor medulosuprarenali fiind prezentate anterior la capitolul mediației chimice simpatico-adrenergice (monoaminergice), vor fi succint expuse implicațiile biologice ale adrenalinei și reglarea secreției medulosuprarenale. Efectele biologice depind de prezența și densitatea celor două tipuri de receptori adrenergici (alfa și beta) cu subtipurile respective. Stimularea receptorilor alfa1-adrenergici provoacă contracția musculaturii netede vasculare, uterine, pupilare și pilomotorii. Pe plan metabolic, adrenalina produce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale adrenalinei și reglarea secreției medulosuprarenale. Efectele biologice depind de prezența și densitatea celor două tipuri de receptori adrenergici (alfa și beta) cu subtipurile respective. Stimularea receptorilor alfa1-adrenergici provoacă contracția musculaturii netede vasculare, uterine, pupilare și pilomotorii. Pe plan metabolic, adrenalina produce hiperglicemie ca urmare a activării glicogenolizei hepatice și inhibării secreției de insulină. Receptorii alfa2-adrenergici provoacă inhibarea eliberării presinaptice și relaxarea musculaturii netede vasculare și intestinale. La rândul lor, receptorii beta1-adrenergici predomină la nivelul fibrelor miocardice, adipocitelor și celulelor hepatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și glicogenoliză însoțită de gluconeogeneză. Receptorii beta2-adrenergici se găsesc atât la nivelul vaselor coronare, cerebrale și mușchilor striați și netezi, cât și în tiroidă, pancreas, paratiroide și aparatul juxtaglomerular renal secretor de renină. Paralel cu efectele ergotrope hiperglicemiante și cetogene, adrenalina crește metabolismul bazal de peste 10 ori mai mult decât noradrenalina. Controlul secreției medulosuprarenalei se realizează pe cale predominent nervoasă, cu participarea centrilor adrenalinosecretori intranevraxiali. Aceștia se găsesc larg distribuiți de-a lungul întregului ax cerebro-spinal, de la măduva cervico-dorsală, până la nivelul hipotalamusului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizând o adevărată secreție paralitică, iar distrugerea măduvei cervico-dorsale produce șocul spinal. Neuronii preganglionari spinali ai splanhnicului fiind sub dependența structurilor nervoase simpatice din bulb și hipotalamus, excitarea lor directă sau reflexă intensifică secreția de catecolamine simpatico-adrenale. Eliberarea predominantă de adrenalină asigură, împreună cu descărcările hormonale hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenale, reacțiile de apărare și rezistență la numeroasele suprasolicitări stresante normale și patologice ale organismului. Făcând parte integrantă din reacțiile neuro-endocrino-metabolice adaptative la variațiile mediului extern sau intern, secreția de hormoni catecolaminici este stimulată atât prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mică (75-80 pg/ml) decât a insulinei plasmatice bazale care variază între 100 și 800 pg/ml. Spre deosebire de insulină, glucagonul acționează în sens glicogenolitic și gluconeogenetic producând efecte hiperglicemiante. Proprietățile hiperglicemiante sunt de 30-50 de ori mai puternice decât ale adrenalinei, având sediu predominent hepatic. Acțiunea glicogenolitică este mediată în cascadă la nivel celular de sistemul adenilatciclază-cAMp după cum urmează: La rândul său, gluconeogeneza se realizează prin mecanismul activării enzimelor implicate în conversia piruvatului la fosfoenolpiruvat și transformării unor aminoacizi în glucoză
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanismul de feedback insulinic este mai important decât cel al glucagonului, acesta din urmă devine dominant în cazurile de consum exagerat glucidic de efort, stres psiho-emoțional etc. Hipoglicemia exercită efecte stimulante și asupra sistemului nervos simpatic, prin intermediul centrilor glicoreglatori hipotalamici. Adrenalina eliberată din glandele medulosuprarenale, activând glicogenoliza hepatică, va contribui la îndepărtarea hipoglicemiei severe. La efectul hiperglicemiant al glucagonului și adrenalinei se adaugă, în orele și zilele următoare, hormonul de creștere și cortizolul, secretați în exces ca răspuns la hipoglicemia prelungită
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
exagerat glucidic de efort, stres psiho-emoțional etc. Hipoglicemia exercită efecte stimulante și asupra sistemului nervos simpatic, prin intermediul centrilor glicoreglatori hipotalamici. Adrenalina eliberată din glandele medulosuprarenale, activând glicogenoliza hepatică, va contribui la îndepărtarea hipoglicemiei severe. La efectul hiperglicemiant al glucagonului și adrenalinei se adaugă, în orele și zilele următoare, hormonul de creștere și cortizolul, secretați în exces ca răspuns la hipoglicemia prelungită. O mare parte din glucoza formată prin gluconeogeneză în timpul perioadei interdigestive este folosită pentru metabolismul cerebral. În această perioadă, secreția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
creșteri de scurtă durată ale termoproducției de până la 1000%. Sistemul nervos simpatic, deși acționează mai slab, provoacă atât stimularea termogenezei prin mecanismul eliberării și oxidării acizilor grași, cât și reducerea pierderilor de căldură, ca urmare a efectelor vasoconstrictoare periferice ale adrenalinei și noradrenalinei circulante. Pe de altă parte, hormonii tiroidieni stimulează oxidațiile biologice mitocondriale, determinând creșteri ce pot depăși 100%. Însăși creșterea temperaturii corporale intensifică reacțiile chimice producătoare de căldură, prin același mecanism al activării enzimelor oxido-reducătoare mitocondriale. Între reacțiile chimice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]