1,168 matches
-
În acesta calitate, de apărător al creștinătății de Apus, regele franc va porni pe drumul către Roma, unde, patriciu al orașului, este chemat să judece o neînțelegere care opune pe Leon III acuzat de supușii săi de fals jurămînt și adulter -aristocrației romane. Luîndu-și rolul în serios, el conduce personal ancheta și, în 23 decembrie 800, după ce i-a impus pontifului un jurămînt expiatorii!, pronunțat în fața unei întregi adunări de prelați și demnitari, el îl declară pe Leon III eliberat de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Manu pedepsele cresc pe măsura ce casta este mai umilă. Dacă un bărbat dintr-o castă superioară acuză pe unul dintr-o castă inferioară fără dovadă, primul nu este pedepsit; în cazul invers, pedeapsa este foarte aspră. Și în cazul adulterului există o mare diferență. Dacă a fost comis de un bărbat dintr-o castă inferioară cu o femeie dintr-o castă superioară, vinovatul este ars pe un pat de fier; cazul invers este scutit de pedeapsă. Cînd cineva dintr-o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tragice. În reconstituirea pe care o face, Ludwig încearcă să raționalizeze iraționalul și confesiunea lui necruțătoare capătă prin excesul de luciditate un aer aproape pervers. Hilda (1936) este replica la Subiect banal, romanul fiind scris din perspectiva soției împinse la adulter. Scriitorul recurge, de data aceasta, frecvent, la poncife melodramatice. Jurnalul Hildei, eroină lipsită de personalitate, este „prelucrat” neinspirat de autor. Ființă fără nici un mister, complexată, ea nu face decât să confirme pas cu pas scenariul vinovăției închipuite de Ludwig. Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
studenții lor nu erau chiar „copii”, ci adolescenți sensibili, din cauza vârstei, la problemele eticii, aflați în ceea ce numim astăzi „perioada crizei de identitate/originalitate”. Studiul asiduu al lui Homer oferea și surprize educative. Ce să creadă ei, de exemplu, despre adulterul Elenei care a declanșat războiul troian? Era ușor să interpretezi sirenele ca tentații carnale pe care preaînțeleptul Ulise a știut să le evite. Dar adulterul nu putea fi explicat în termeni stoici. De aceea exegeții nu s-au sfiit să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
asiduu al lui Homer oferea și surprize educative. Ce să creadă ei, de exemplu, despre adulterul Elenei care a declanșat războiul troian? Era ușor să interpretezi sirenele ca tentații carnale pe care preaînțeleptul Ulise a știut să le evite. Dar adulterul nu putea fi explicat în termeni stoici. De aceea exegeții nu s-au sfiit să stigmatizeze viciul recurgând la artificii pedagogice subtile: interpretări menite să accentueze blamul. În cazul Elenei, de exemplu, au adăugat intenționat un „fapt” pe care „divinul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aici concluzia că familia nu avea mare importanță este cam mult. Pe parcursul celei mai mari părți a istoriei europene, familia nu s-a bucurat de stima aristocraților, deși aceștia erau puternic interesați de înrudirea nobilă. Căsătoriile nobile erau pur convenționale, adulterul deseori acceptat deschis, iar fiii ilegitimi puteau aspira la poziții sociale înalte. "Importanța atribuită fidelității și unei uniuni stabile a fost tipică ethosului burghez" (Ossowska, 1972: 68). Totuși, având origini burgheze, romantismul denunța familia pentru filistinismul ei, iar atacul a
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
lungi, fragile nimfete evoluând ingenuu către carnalități lirico-livrești, cu o pudoare etanșă, dar și cazuri maladive (o tuberculoză, o surzenie temporară ș.a.) iute recuperate pedagogic, prin solidarizarea spontană a forțelor binelui, în redimensionări moralizante, cu prietenii trădate, copii din flori, adultere, bunici înțelepți și ultracomprehensivi, orfani, pațachine pe post de mamă vitregă, virginități pierdute mai mult sau mai puțin fericit, delațiuni absurde (acuzații de spionaj) dar nu mai puțin periculoase, totul împodobit metaforic (Lucian Blaga este adesea citat aici), fără agresivitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
din urmă își eliberează mama (Pausanias, 1,20,2). Isprava cea mai celebră este și cea mai burlescă: Hefaistos o prinde pe soția sa, Afrodita, trădându-1 cu Ares, îi înfășoară într-o plasă invizibilă și invită întreg Olympul să contemple adulterul (Odiseea, 8, 266 sq.). Zeii izbucnesc în râs, dar sunt speriați totodată de această invenție, al cărei autor se dovedește nu numai un mare meșter, dar și un periculos vrăjitor. Ca zeu magician, Hefaistos leagă și dezleagă, în aceeași măsură
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lasă amăgiți de securitatea iluzorie a activității lor religioase (7: 1-15; 26: l sq.). Nu vă nădăjduiți în cuvintele amăgitoare: "Aici este biserica lui Dumnezeu!"" (7: 5). În zadar aleargă la Templu cei care au furat, au ucis, au comis adulter, au jurat strâmb, au adus tămâieri Iui Baal, zicându-și: "lată-ne izbăviți!", ca apoi "să facă iar toate ticăloșiile". Căci Iahve nu este orb (7: 9-11). Domnul le amintește soarta sanctuarului din Silo, distrus de filisteni: Altădată făcusem acolo
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
apropiatul sfârșit al Ierusalimului, urmare ineluctabilă a necredinței lui Israel. O alegorie (cap. 23) compară Israel și Samaria (Iuda) cu două surori care, deși erau iubite de către Iahve, "s-au desfrânat în Egipt, din tinerețile lor" și și-au continuat adulterul cu asirienii și babilonienii. Lezechiel revine continuu la tema femeii adultere pe care totuși Iahve întârzie să o părăsească din considerație pentru numele ei (cf., de exemplu, cap. 20). Situația privilegiată a lui Israel nu se datorează meritului său: alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Nu-i nevoie să fii un mare psihiatru ca să înțelegi că detesta femeile (nici un cuvînt despre mama sa ori Fecioara Maria homosexual refulat?). Cu o înclinație evidentă către paranoia, tipul persecutor-persecutat. Psiho-rigid prin excelență, tranșînd cele mai mici detalii (măcel, adulter, îmbrăcăminte) cu o siguranță de iluminat și întotdeauna în numele dreptății absolute. Pe scurt, acest fariseu energic, fiu de fariseu care și-a întors metodele și obsesiile împotriva alor săi, ne aduce aminte de un profil familiar pe meleagurile noastre, de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de pe teritoriile actualelor state Niger, Liberia, Senegal, Coasta de Fildeș, Congo, Angola, Benin, dar și din Madagascar. De precizat că sclavia era cunoscută din vechi timpuri în Africa, fiind tratați ca atare prizonierii de război, cei vinovați de crime, furt, adulter, datornicii, secole de-a rândul vânzarea de sclavi către "întreprinzătorii" albi fiind o serioasă sursă de venit și îmbogățire nu numai pentru aceștia, dar și pentru șefii de trib. Ca plată șefii locali primeau de obicei băuturi alcoolice, arme și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de vocație pentru partitura destinată lui de un fost imperiu. Măreția - câtă mai este - aparține unei coroane pe care episoade dintre cele mai jenante au făcut-o uneori să arate ca felinarul unui bordel. Recăsătorindu-se, după lungi decenii de adulter, prințul Charles încearcă să pară, în sfârșit, pregătit pentru tron. Apărătorii prințului ne atrag atenția că dreptul de a avea amante a constituit dintotdeauna un „drept divin” al regilor, dăruit lor ca răsplată pentru că au fost obligați de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
an după ce a devenit Suveran Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea și-a cerut iertare de la noi toți. La cererea episcopului David Stancliffe, prințul Charles a trebuit să-i ceară iertare fostului soț al Camillei, Andrew Parker Bowels, pentru adulter și ruinarea căsătoriei celor doi. Scuzele au fost primite cu dragă inimă, căci fostul soț al Camillei nu e nici el vreo ușă de biserică. Drept răsplată, Andrew Parker Bowels a fost unul dintre invitații de onoare la căsătoria fostei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
păli, Religia creștină ar fi umilită. Nu este treaba laicilor să facă aceste lucruri despre care noi știm că revin numai Sacerdoților. Nu, nu este vorba că laicii ar trăda Biserica și nici ca fiii să-și impieteze mama prin adulter. Datoria laicilor este de a apăra Biserica, nu de a o trăda. În adevăr, atunci cînd Uzia și-a însușit preoția, a fost lovit de lepră; cînd fiii lui Aaron au adus foc străin la altar au fost arși de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dragoste, întâia noapte de război a lui Camil Petrescu sau cu Ioana a lui Anton Holban. În urmărirea geloziei, Benador aduce o febrilitate care-i este caracteristică, împingând cazul eroului său, muzicianul Ludwig Holdengraeber, care-și conduce conștient nevasta la adulter, la limita patologicului. Mărturisirea febricitantă a eroului experimentator asupra șieși atinge intensitățile nevrozei. Cartea este ancorată în psihologicul pur și urmează linia impecabilă a unei demonstrații lucid provocate și urmărite. Aici este, de altfel, particularitatea cea mai izbitoare a cazului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
oamenilor, încât să vadă faptele voastre bune și să-L preamărească pe Tatăl vostru din ceruri”). 3. Se arată nu ca unul care încalcă Legea, ci ca unul care o împlinește, rostind porunca de a nu ucide, a nu face adulter, a nu jura strâmb și de a-i iubi pe dușmani: („Eu însă vă spun: iubiți pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc”1). 279. DESPRE CUM CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, A POTOLIT FURTUNA MĂRII, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
explica ministrul - în timp ce ei se vor lupta pe front, vor auzi că persoanele pe care ei le iubesc, poate mai mult decât pe oricare alta, nu vor fi abandonate în absența lor. Iar această legalizare deplorabilă a concubinajului și a adulterului a primit aplauzele generale ale Camerei. Întrucât acelei boieli de puritanism, tipice mentalității englezești, nu i s-a mai părut potrivită vechea denumire a acestor dame de companie, ministrul a propus una mult mai... „sancționată“; potrivit cuvintelor sale pe care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
tre buie să pleci la case străine? Întrebă Hildebrand cu pleoa pele lipite de somn. — Aici nu mai e casa mea. E casa unui tiran necredincios, care mi-a adus plocon o bastardă. Culmea, tocmai eu să-i cresc fructul adulterului. M-ai făcut de rușine până și În fața slugilor, ca să nu mai vorbesc de vecini. Nici la Curte nu mai Îndrăznesc să m-arăt! Ministerialul Hildebrand se trezi de-a binelea și izbucni Într-un hohot de râs de se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Medieval History.ă Cum numai una dintre aceste soții murise, 236 și pe celelalte le repudiase Fulko, căsătoria sa cu Bertranda nu era recunoscută de Biserică. A izbucnit un mare conflict. Regele și noua sa soție au fost Învinuiți de adulter și amenințați cu excomunicarea de către papa Urban II. În acest scop, Hugo de Dié, episcop alsacian și legat al papei În Franța, a convocat un conciliu la Reims În 1093 (v. Otto Henne am Rhyn, op. cită. Dar episcopii francezi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
românească de la începutul secolului al XX-lea (dar inferioare stilistic), prozatorul investighează, în medii diferite - (mic-)burghez, mai degrabă al mărunților funcționari ori salariați cu „gulere albe”, al micilor mahalagii decăzuți moral ș.a. -, drame banale ori aventuri, mai ales erotice (adultere, triunghiuri amoroase, incertitudini și indecizii afective), explicate ori complicate - industrios, neîndemânatic - cu obsesii, pulsiuni, procese de conștiință, fatalități obscur motivate etc. Nuvela care se poate, la rigoare, reține, este Alexe, omul lui Dumnezeu, posibil vag reflex al faimoasei Cănuță, om
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
contondentă. Mai mărișor ceva, am învățat și să-mi programez „naivitățile“. Eram elev de școală primară deja, când - strecurându-mă nebăgat în seamă printre invitații noștri (de obicei, îmi era interzis accesul) - am pus tam-nesam întrebarea: „Tată, ce-i aia adulter?“ A urmat o palmă zdravănă și un „marș afară!“ dintre cele mai dureroase. Mi s-a întâmplat chiar, cu o ocazie similară, să trag intenționat un vânt cât se poate de zgomotos și odorant - cu consecințe asemănătoare. În perioada aceasta
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
socială. În cazul însoțirii unui bărbat matur cu o femeie tânără (situație frecventă în epocă), raportul devine ¼! Consecință: conflicte conjugale. 2. Femeile mature au în schimb indicele de receptivitate egal cu al bărbaților tineri de aceeași condiție socială. Consecință: tentația adulterului, înmulțirea cochetelor răscoapte (Gahița, Tarsița, Chirița...). 3. Între bărbații maturi și cei tineri, iarăși dezacord vizibil. Tinerii au, față de maturi, un indice de receptivitate dublu. Consecință: conflict între generații. Să adăugăm exemplelor deja cunoscute unul minor, dar sugestiv: în cinstea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cele mai Întunecoase ale vieții omenești. Faptul implică nu doar suferința fizică și emoțională, ci și trădarea omenească. Într-adevăr, trădarea este un simbol pentru cel mai josnic act pe care noi Îl putem săvârși față de altă persoană (de aceea adulterul a fost văzut dintotdeauna ca fiind păcatul cel mai grav Într-o căsătorie: el trădează Încrederea și, prin aceasta, subminează o relație ca nici un alt păcat). Pentru a-și asuma totalitatea vieții și suferinței omenești, Isus a trebuit să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Pop. Se inserează aspecte de la procesul I. L. Caragiale-Caion, se reproduc versuri de Mihai Eminescu, N. N. Beldiceanu, Fatma (Elena Farago), Florian I. Becescu. Epigrame dau Cridim (Christea N. Dimitrescu), Cincinat Pavelescu și Const. Graur. Apare, în foileton, romanul de senzație Tragediile adulterului, gen parodiat în fragmentul O crimă de la miezul nopții. Scrisoarea fatală („roman fără poze”). M. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290725_a_292054]