2,458 matches
-
4. Parametrul [±Dinamic] Testele la care răspund verbele dinamice sunt formulate de Gisborne astfel: compatibilitatea cu aspectul progresiv (20), posibilitatea de a apărea ca argumente ale verbelor force 'a obliga' sau persuade 'a convinge' (21), compatibilitatea cu imperativul și cu adverbe modale ca deliberately 'în mod deliberat' sau carefully 'cu atenție' (22-23), posibilitatea de a apărea în construcții cu interpretare volitivă, agentivă (24). Gisborne arată că verbul see "nu trece" niciunul dintre aceste teste, prin urmare este [-Dinamic]: (20) ! I am
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
directă: (80) Aud [cântând muzica]OD. 4.2.7. A vedea/A auzi + conectori relativi Poziția de obiect direct poate fi ocupată de propoziții relative propriu-zise sau interogative 105, cu conectori pronume/adjectivele relative - care, cine, ce, cât etc.- și adverbe relative - unde, când, cum, cât etc. Disponibilitatea acestor verbe de a selecta întreaga clasă de conectori relativi se corelează cu proprietatea predicației vizuale și a celei auditive de a putea cuprinde în domeniul lor semantic atât entități, cât și evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
mâinile). 4.3.3. A simți + conectori relativi Asemenea verbelor a vedea și a auzi, verbul a simți poate selecta în poziția obiectului direct propoziții relative propriu-zise sau interogative indirecte introduse prin pronume/adjective relativele - cine, care, ce - și prin adverbe - unde, când, cum, cât etc. - în contexte precum: (107) Animalele simt cine le iubește. (108) Simte care dintre voi l-a trădat. (109) Simt ce va urma. (110) Simte unde îl doare. (111) Din exterior nu poți simți cât de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
115: (122) Îl văd [ca fiind cel mai bun (prieten al omului)]./ Îl văd [ca având multe calități].. (123) Îl văd [ca prieten/frate]. 4.4.4. Verbul a vedea permite în poziția PS și un GAdv, cu centrul un adverb de mod: (124) Îi văd împreună. Într-un context ca cel de la (124), verbul a vedea poate exprima atât percepția fizică ("Mă uit la ei și ei sunt împreună"), cât și o percepție imaginară ("Mi-i închipui împreună"), dezambiguirea făcându
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
spre școală]. 4.4.7. Realizarea predicatului secundar ca propoziție finită Predicatul secundar acceptă, în contextul verbelor de percepție, și realizări propoziționale: în poziția complementizatorului sunt admiși complementizatorii că și să - cu anumite diferențe semantice - și conectorii relativi, pronume sau adverbe. 4.4.7.1. Predicatul secundar se poate realiza printr-o propoziție finită introdusă prin complementizatorul că124: (136) Îl văd [că vine]./(136') [că nu-l mai interesează nimic]. În configurațiile cu a vedea se exprimă percepții fizice directe când
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în care a auzi nu este urmat de un verb dicendi: (143) Nu l-am auzit țipând la ei vs *Nu l-am auzit dormind după-masa. 4.4.7.3. Conectori ai predicativelor secundare după verbele de percepție sunt și adverbele sau pronumele relative. Tipurile de relații semantice exprimate de verbele de percepție în aceste structuri sunt comune cu cele discutate anterior, în legătură cu tiparul [verb de percepție + conectori relativi] (vezi supra, 4.2.7). Construcțiile diferă semantic prin modul de introducere
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
OD. 5.2.4. Obiectul direct realizat prin propoziție relativă Față de verbele de percepție nonintențională, cele de percepție intențională au o disponibilitate mult mai redusă de a selecta obiecte directe realizate ca propoziții relative. În contextul verbelor de percepție intențională, adverbele relative unde și când nu introduc relative completive, ci relative circumstanțiale 140 (203-205): (199) Privește pe cine are în față. (200) Privește ce vrea. (201) Ascultă ce muzică vrei! (202) Ascultă pe cine vrei! vs (203) Privesc unde răsare soarele
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Casele aveau aspect sumbru. Nominalul aspect este încorporat în verbul posesiv, generând verbul de suprafață a arăta, iar Locativul sumbru fie își păstrează natura adjectivală, copiind indicii de gen și număr de la substantiv (Casele arătau sumbre), fie se convertește în adverb (Casele arătau sumbru). 6.2.1. Verbul a arăta. Un tip "special" de verb copulativ 145 Verbul a arăta funcționează ca verb bivalent, în structuri cu două poziții sintactice obligatoriu lexicalizate, subiectul și numele predicativ. În poziția subiectului poate apărea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Casa arată devastată. Continuând direcția de analiză a verbului a arăta ca predicat compus, propusă de Manoliu-Manea (1977), se observă mai multe situații în ce privește realizarea poziției numelui predicativ 146 (a-f) : (a) În poziție predicativă, sunt autorizate și adjectivul, și adverbul corespondent 147: (232) Mâncarea arată delicioasă. (www.locomania.ro) (233) Mâncarea arată absolut delicios. (www.haisagatim.ro) Variația adjectiv-adverb pare a fi legată de anumite distincții semantice. Adjectivul este orientat către referentul din poziția subiectului, caracterizând general entitatea din poziția
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Adjectivul este orientat către referentul din poziția subiectului, caracterizând general entitatea din poziția subiectului (mâncarea arată delicioasă "mâncarea este delicioasă / are gust delicios", se face referire la caracteristica generală a mâncării de a fi delicioasă, nu doar la aspect), în timp ce adverbul focalizează nominalul încorporat în verb, deci predicația verbală, adică aspectul mâncării (mâncarea arată delicios "mâncarea are aspect delicios"). În puține contexte variația adjectiv-adverb atrage o specializare semantică clară: (234) Ioana arată îndrăzneață/îndrăzneț. În contextul cu nume predicativ realizat adverbial
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
adjectivală, citirea prototipică este "are o atitudine care o califică drept îndrăzneață". Acest fenomen nu este regulat, ci ține de o anumită evoluție semantică pe care au suferit-o termenii din contextul dat. (b) În poziția predicativă este autorizat doar adverbul. Situația pare să se limiteze doar la adverbele cu sens superlativ, caracterizate prin vag subiectiv, exprimând aprecieri pur personale: (235) Ioana arată copleșitor/*copleșitoare. →"Aspectul fizic al Ioanei este copleșitor." ≠ "Ioana este copleșitoare." (236) Mâncarea arată minunat/jalnic/interesant/*minunată
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
o califică drept îndrăzneață". Acest fenomen nu este regulat, ci ține de o anumită evoluție semantică pe care au suferit-o termenii din contextul dat. (b) În poziția predicativă este autorizat doar adverbul. Situația pare să se limiteze doar la adverbele cu sens superlativ, caracterizate prin vag subiectiv, exprimând aprecieri pur personale: (235) Ioana arată copleșitor/*copleșitoare. →"Aspectul fizic al Ioanei este copleșitor." ≠ "Ioana este copleșitoare." (236) Mâncarea arată minunat/jalnic/interesant/*minunată/jalnică/interesantă. (c) În poziția predicativă nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
au o pereche adverbială: (237) Mama arată obosită. (238) Ioana arată bătrână în poza asta, dar (238') Maria arată bătrânicios. Sunt situații în care, deși există o pereche adverbială a adjectivului, acesta are alt sens și se folosește foarte limitat (adverbul gras din exemplul de mai jos poate califica doar o predicație de tipul a mânca): (239) Ioana arată grasă în poza asta. (239') *Ioana arată gras. vs (239'') Mănâncă gras. În poziția numelui predicativ pot apărea, pe lângă adjective care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de tip modal, evaluativ: (250) Vocea lui sună tremurat. (251) Muzica sună bine. vs (252) Clopotul sună ("emite sunete; răsună"). Complinirea circumstanțială respectă aceleași constrângeri/variații ca și numele predicativ al verbului a arăta. Sunt admise: (a) adjectivul (253) și adverbul (254), în variație: (253) Vocea lui sună prea pițigăiată și prea de copil. (www.tpu.ro) (254) Trebuie să recunosc și că mi se pare amuzant faptul că o cântăreață cu o voce frumoasă ca a Innei sună așa pițigăiat
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
prea pițigăiată și prea de copil. (www.tpu.ro) (254) Trebuie să recunosc și că mi se pare amuzant faptul că o cântăreață cu o voce frumoasă ca a Innei sună așa pițigăiat și enervant. (www.blogfierbinte.ro) (b) doar adverbul: (255) Muzica suna interesant/*interesantă. (c) GPrep cu centrul prepozițiile ca sau a, exprimând o predicație comparativă sau categorizantă: (256) Vocea lui sună ca a ta. /Limba vorbită de ei sună a chineză. (d) GConj având drept centru locuțiunile conjuncționale
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
la Universitatea din Princeton de psiholingvistul George Miller și de Christiane Fellbaum, este un program aplicativ de redare a relațiilor dintre sensuri, dezvoltat inițial pentru limba engleză. Concepută ca o bază de date lexicale, WordNet grupează substantivele, verbele, adjectivele și adverbele în seturi de (cvasi-)sinonime, cunoscute ca sinseturi, iar unitățile incluse în această rețea sunt interconectate prin diverse relații de sens. Acest tip de structurare a lexiconului a fost aplicat ulterior și la alte limbi (vezi EuroWordNet - o bază de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
matrice. Conectorii relativelor propriu-zise se află într-un raport anaforic cu un constituent din matrice, față de cei ai interogativelor indirecte, care nu stabilesc acest raport cu propoziția regentă. 106 Vezi Pană Dindelegan (1974: 30-37). Autoarea arată că relativele construite cu adverbele relative unde, când, cât, cum în care se exprimă o percepție fizică (a vedea "a percepe vizual") sunt generate pe baza unei transformări de suprimare a nominalelor cu trăsăturile [+Indef], [-Abstract], [+Circ] din propoziția matrice, astfel: Văd locul unde > Văd
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ca litotă. Metafora este un tip de trop prin intermediul căruia se face posibilă transmiterea proprietăților unui obiect sau fenomen la altul datorită similarităților sau contrastelor. Prin metaforă se poate crea o singură imagine definitorie a obiectului de artă. Metafora elimină adverbul ca sau locuțiunea ca și cum reducând diferența dintre obiecte sau fenomene. Totodată, flexibilitatea de apariție a metaforei duce la prezența afectului care duce la scăderea spațiului semantic lăsând loc unei multitudini de caracteristice denotative ale unui număr restrâns de factori conotativi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care așa cum am amintit le-am găsit în graiul unor populații ce trăiesc în zone izolate cum ar fi cei din zona Apusenilor despre care vom aminti în continuare, în care se folosește infinitivul în loc de conjunctiv impus și de prezența adverbului, cu formă prescurtată dar și cu sens arhaic de gata să:’’Ștefan era mânios și degrab a vărsa sânge nevinovat, (Grigore Ureche - De neamul moldovenilor). Urmărind fenomenele lingvistice ce se datorează legii comodității și fluidității în comunicare în limba română
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
de multă apă (poți pune pe foc) cât este de mare lumea (și pământul) și tot degeaba. O altă expresie ce se alcătuiește în baza aceleiași legi despre care vorbim este și de numa’, numa’, care are în alcătuire acest adverb repetat. Cuvântul în discuție pierde pe i final neavând nicio importanță în a păstra sensul comunicării. A încărcat căruța cu fân de numa’, înțelegem sensul de mirare, de neimaginat. În alte construcții precum: O vinit o furtună di numa’, numa
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
ar duce la o pronunție mai greoaie. Prin urmare putem vorbi de anumite reguli care impun anularea sunetelor finale, dacă acest lucru nu schimbă sensul. Cele amintiute mai sus sunt valabile pentru toate părțile morfologice: verbe o fo; pronume: nime’; adverbe: numa’; pepoziții: făr’ (Fugi soare făr’ de picioare - fragment de descântec). Alte exemple de cuvinte sau structuri, alese aleatoriu, confirmă această legitate a unei limbi vii, în continuă transformare, vizând simplificarea formelor lingvistice considerate inutile, ce duc la vorbirea facilă
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
legitate a unei limbi vii, în continuă transformare, vizând simplificarea formelor lingvistice considerate inutile, ce duc la vorbirea facilă și întrun ritm normal, fără eforturi, ale aparatului fonator. De pildă cuvântul colea din sintagma locuia colea care are la bază adverbul acolo, ca o variantă populară, s-a impus pentru că forma colea, față de acolo, indică o distanță mult mai exact determinată în spațiu, față de generalizatorul acolo. Mai semnalăm faptul că eliminara vocalei inițiale a, (a)colea, impune accentuarea lui a final
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
graiul din anume locuri din Bucovina (satul Poieni-Solca) acest iată, capătă alte forme, dar păstrează același sens: ia, sau ni: ia la el!, ni la el!, adică uite, privește la el! Alteori acest ia, repetat chiar, devine afirmația însăși, înlocuind adverbul da. Neavând un plan stabilit după criterii foarte riguroase, care impun studii complexe și complicate de durată, spicuirile noastre în evidențierea legii cer reguli ce structurează anumite forme din diversele niveluri ale limbii, în funcție de tendințele spre simplificare, nu și sărăcirea
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
lucrurile care, într-o anumită calitate și într-un anumit mod - fie chiar și ca simpli figuranți pasivi -, participă la proces" sînt actanți, circumstanțele temporale, locative, modale etc. în care procesul se desfășoară reprezentînd circumstanții. Spre deosebire de circumstanți, exprimați întotdeauna prin adverbe și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
le vor plăti.), anaforă nominală (expresia anaforică este formată din substantiv și articol hotărît, sau articol genitival sau adjectiv posesiv, demonstrativ sau nehotărît: Ana și-a cumpărat o casă1. Casa/ Clădirea 1 e cam dărăpănată.), anaforă adverbială (anaforicul este un adverb de loc, de timp de mod sau un adverb relativ: [Ana și-a cumpărat o casă1 ieri2]3. Tot atunci 2 a dus acolo 1 toată mobila bunicilor. Așa3 a rezolvat problema evacuării.), anaforă verbală (Ana [și-a cumpărat o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]