12,537 matches
-
cei patru ani de eforturi ale PDSR-ului de a-și crea imaginea unui partid unitar dedicat binelui public sînt minați acum de efectele "ciolaniadei" - termen care, dacă nu mă înșel, a fost folosit de PDSR pentru a-și denunța adversarii în campania electorală. Vor înceta aceste lupte după desemnarea cîștigătorilor? Așa ar trebui, dar experiența ne arată că nu. Învinșii uită de duelurile dintre ei pentru a se uni împotriva învingătorului, iar această unire depășește limitele județului. Se dau telefoane
Maturitatea la partide by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16497_a_17822]
-
sub presiunea brutală, necruțătoare exercitată de invadatorii sovietici în complicitate cu comuniștii din România. Annie Bentoiu analizează - mai bine decât orice "analist politic" la modă azi - reacția inadecvată a partidelor istorice, incapabile să renunțe la orice urmă de bun-simț, asemenea adversarilor lor. în general, populația din România nu credea că se întâmplă ceea ce vedea că se întâmplă, întrucât nu avea obișnuința să ia în considerare absurdul. Cu subtilitate filosofică, memorialista sesizează apoi esența comunismului, care este ura celor învinși în marea
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
poate că n-ar fi rău să ne amintim că polemica poate fi dusă cu mijloace insultătoare sau nu. Chiar și între ziariști - sau tocmai pentru că are loc între ziariști - insulta în focul polemicii echivalează cu un pumnal vîrît în spatele adversarului, în timpul unui duel cu floreta. Altminteri care mai e autoritatea ziaristului care se luptă în principiu cu presa extremistă, încărcată de insulte, dar, în cazuri particulare se consideră dator să sară în apărarea celui care are de plătit daune morale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
explicate apoi de teoreticieni ca o "necesitate istorică"... Verhovenski, Stavroghin și Kirilov (Demonii) întruchipați în fiecare militant care avea un singur scop: distrugerea societății prin orice mijloace: "Stavroghin stătea cu pistolul lăsat în jos și aștepta nemișcat să tragă în adversarul său". Poate tentația de a scrie acest eseu era determinată și de faptul că Eugen Fried făcea parte din axa Moscova-București-Paris. Fried a cunoscut-o pe Ana Rabinovici Pauker la Paris, au lucrat împreună ca reprezentanți ai Kominternului și au
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
gura altora cît le e lor de greu), Vadim nu s-a mărginit să fie populist și josnic, dar a încercat să speculeze unele pulsiuni naționaliste, lovind în maghiari, sugerînd (în văzul a cîteva milioane de telespectatori) că unii dintre adversarii lui politici sînt evrei, că alții sînt agenți KGB, coborîndu-se la atacuri ad personam din care n-au lipsit detalii fiziologice și patologice, toate acestea cu acordul moderatorilor panicați și paralizați. Nici măcar după emisiune, cînd își vor fi revenit, aceștia
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
dintîi se referea la fosta sa calitate de amant al bătrînei doamne Cazzavillan (fiind delegat, ca magistrat, să autentifice testamentul lui Cazzavillan) cu ajutorul căreia, treptat, a acaparat conducerea ziarului. Și a doua conotație se referea la propensiunea sa spre distrugerea adversarilor, reali sau închipuiți, popindu-i sistematic și fără istov. În memoriile scrise în 1940-1944, își închipuie o viață curată de porumbel și constant suitoare, pe care editorul său, dl Ioan Opriș, o validează ca atare, prezentîndu-l drept un justițiar, care
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
să candideze ca independent ca deputat, dar eșuează. Atunci, în 1910, se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu și ajunge, în sfîrșit, deputat la Colegiul al treilea. În luptele sale pentru cucerirea Universului ar fi avut ca adversar P.N.L. și, mai ales, pe I. G. Duca. Atitudinea acestui om defunct azi și, Dumnezeu să-l ierte, mi-a fost totdeauna nefavorabilă, deși eu cu nimic nu i-am adus vreo atingere vreodată. Multe din cîte s-au petrecut
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
un atentat la democrație (cele două ziare de pe strada Sărindar erau consecvent democratice). Dar directorul Universului nu s-a dat în lături să-l practice, el motivînd, desigur, obiectivul naționalismului militant dar, de fapt, o făcea pentru a-și elimina adversarul, întreținînd, astfel, o atmosferă de o xenofobie aproape fără precedent. I-a sugerat, astfel, ideea lui Goga care, la sfîrșitul lui decembrie 1937, cînd a devenit premier, prima măsură adoptată a fost interzicerea ziarelor Adevărul, Dimineața, Lupta, administrînd, astfel, o
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
mai mari jecmănitori ai avutului țării, jidanul Auschnit și grecul Malaxa". Totul, chiar totul, era analizat și judecat din această perspectivă nefastă. Ca factor de putere în opinia publică, Universul a fost în interbelic o tribună a reacționarismului xenofob, neavînd adversari decît în tabăra democrației autentice. Era, deci, firesc, ca imediat după 23 august 1944 Stelian Popescu să fie dat în judecată ca vinovat pentru dezastrul țării. A fost judecat și condamnat în contumacie. Avusese prevederea să plece la vreme în
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
Iliescu a înfrânt sau nu pe "iluminatul" pe care tot el (împreună cu inspiratul Petre Roman!) l-a creat în martie 1990: atunci, Eugen Barbu și C.V. Tudor s-au oferit să intre în solda puterii feseniste, jurând să le "termine" adversarii. Fericit că cineva se va ocupa de treburile murdare, osul de ardelean al lui Petrică a iscălit imediat, fără să-și dea seama că-și semnează și propria condamnare! Știu, însă, că într-un interviu arogant la B.B.C. același Ion
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
moarte, iar pe ceilalți la ani grei de temniță, cei rezistenți fiind eliberați abia în 1964. Pînă și Paul Sfetcu, mereu gata să-i ia apărarea șefului său, recunoaște că procesul Pătrășcanu a fost o înscenare politică pentru înlăturarea unui adversar, mai ales după moartea lui Stalin, cînd lui Gheorghiu-Dej îi era efectiv frică de pericolul personalității lui Pătrășcanu, un autentic intelectual. Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu au scăpat, în 1952, cu aprobarea lui Stalin, le-a organizat așa-
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
cultul personalității lui Stalin, dezvăluite în raportul secret al lui N.S. Hrusciov, Gheorghiu-Dej, îngrijorat pentru poziția sa conducătoare, i-a mazilit în așa-numita deviere de stînga. A fost, așadar, acest "sentimental", repet, de o cruzime promptă și nemiloasă cu adversarii reali sau imaginari, debarasîndu-se de ei fără jenă, pe unii (ca L. Pătrășcanu) trimițîndu-i la moarte fără nici un tremur al conștiinței. Autorul cărții pe care o comentez e nevoit să recunoască: În ceea ce mă privește, cred că execuția lui Pătrășcanu
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
guvernarea PDSR, a ajuns în situația de a candida pentru postul nr. 1 în România. ideea că ar putea deveni președinte al României l-a obligat să joace un rol cu care nu e deprins - de om echilibrat și de adversar al extremismului. Se știe cu ce efecte. * Să nu uităm însă de partide care, după aceste alegeri, nu vor mai apărea în Parlament. Cel mai trist exemplu e cel al PNȚCD. Acest partid care a coagulat lupta anticomunistă, pe vremuri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
zvonurilor că ar fi la tratament medical. Credem a putea împăca aceste știri: dl. Voiculescu s-a referit la studii, dar n-a spus cine le face; poate că englezii sînt cei care-l studiază politic pe aliatul PSD, apoi adversar al PSD, apoi din nou aliat al PSD (pînă a trecut puntea alegerilor), actualmente aliat al D.A. , în viitor... Cronicarul n-are pretenția să prevadă viitorul. Abia dacă mai are răbdare să revadă trecutul. l Numit de Ministrul Culturii comisar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
nu găsesc defel!) contraargumente la punctele de vedere inconformiste, novatoare, menite a restabili climatul democratic în cetatea culturii: " Nu a fost deloc la îndemînă să scriu atît de răsfirat, mărturisește Ovidiu Pecican, trebuind să înving ba acuzele de sprijinire a adversarilor (și deci de concurență neloială în cîmpul revuisticii!) formulate de redacția-mamă, ba frînele cenzurate ale unor redactori șefi neinteresați în promovarea revizuirilor, însă foarte implicați în protejarea amicilor lor personali." (Menționez aceste detalii pentru că, în cei cincisprezece ani scurși între
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
părți sau, după caz, a celeilalte, chiar dacă, pentru aceasta, trebuie să-și pună incomozii și prea puțin esteticii ochelari de cal, spre a nu fi obligați să zărească și să ia în discuție unele argumente stînjenitoare, de bun simț, ale adversarilor de idei. Or, Marin Mincu și Alexandru George sînt printre puținii polemiști de la noi care, atunci cînd intră într-o dezbatere publică, se referă chiar la obiectul acesteia, fără a se face apărătorii uneia sau alteia dintre părțile implicate. În
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
uneia sau alteia dintre părțile implicate. În mod involuntar, citindu-le textele, îmi vine în minte sfatul primit de la primul (și singurul) meu antrenor de fotbal, la grupa de pitici: "urmărește cu atenție doar mingea, nu ce face pe teren adversarul!" Nu m-aș fi gîndit, atunci cînd aveam vîrsta de 12 ani, că voi regăsi peste decenii utilitatea acestui sfat, dar nu la fotbal, ci în dezbaterile de idei. Urmărind "doar mingea", Marin Mincu și Alexandru George schimbă în permanență
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
scris de Marin Mincu. De fiecare dată autorul are ceva de spus. Niciodată nu scrie, precum alții, doar din obligația de a umple un spațiu tipografic care i-a fost rezervat. Elegant și drept ca un spadasin care își privește adversarul drept în ochi, mereu gata să provoace la luptă sau să se lase provocat, Marin Mincu este unul dintre acei scriitori care asigură spectacolul (intelectual) și a cărui simplă prezență te face să fii sigur că nu te vei plictisi
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
și și-a închipuit că pe moșiile mele ar fi rost de vreun chilipir. Că nu sunt evreu e, desigur, un nenoroc pentru dl Botta". Blaga a spus, cu vehemență, tot ce avea de spus și se retrage din scenă. Adversarul său insistă zadarnic, pierdut în fumul petardelor detonate cu efect. Ultimul episod în această înverșunată confruntare verbală îl reprezintă articolul lui Dan Botta Despre alte încercări de mistificare literară, publicat în a doua parte a volumului său Cazul Blaga, nereluat
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
scrisoare - care, odată cunoscută, ar fi pus în pericol multe vieți -, Athos îl pune pe valetul său cel amuțit să o mestece cu grijă și să o înghită. Este mai mult un truc de prestidigitație, cum singur recunoaște. Pentru că, dacă adversarul ar avea ideea să caute în măruntaiele valetului, scrisoarea ar putea redeveni letală. Dacă antidotul vorbirii e tăcerea, uneltirea izvodită prin scrisori poate fi contracarată printr-o foaie albă de hîrtie. Dintr-o nuvelă orientală a Margueritei Yourcenar, Cea din
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
citate din Goethe și Eckermann, se viza mai departe". Mai departe, adică spre Ceaușescu, el era ținta, o spune aproape pe față D. Zamfirescu, nemailăsând vreo îndoială că inițiatorii întâlnirii cu Ceaușescu își propuseseră să obțină atunci de la el lichidarea adversarilor, cu orice preț, atunci ori niciodată. Acuzația de punere în acord a celor de aici cu cei de la "Europa liberă" o formulează mai toți vorbitorii, cu intenția clară nu doar de a-l câștiga de partea lor pe Ceaușescu, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
-și genereze mijloacele de ofensivă și strategiile de eliminare a oricui se opune dorinței liderului. Aerul de ușoară indecizie al multora dintre actele lui Iliescu nu trebuie să inducă în eroare: nu e vorba de nehotărâre, ci de testarea rezistenței adversarilor. Principala lui grijă e să păstreze partidul la dimensiunile actuale, dar, în același timp, să diminueze cât mai mult din forța potențialilor competitori. Pentru omul din Oltenița e absolut indiferent dacă Năstase e sau nu sprijnitorul său: important e să
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
bine, ar trebui reconsiderată ideea alegerilor anticipate. Pot să-i înțeleg pe miniștrii și parlamentarii instalați în fotoliile comode ale puterii, cărora gândul că trebuie s-o ia de la capăt cu campania electorală, lupta pentru locuri pe listă, confruntarea cu adversarii le dă o stare de inconfort. Dar la fel de bine ei trebuie să înțeleagă - și nu dau semne c-ar face-o - că dacă nu se vor produce reforme urgente, cu efecte substanțiale și imediate, toată această construcție de iluzii și
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
capodopere. Din "bunătatea activă" a Elenei Cornescu pare să fi moștenit și Profesorul, neobosit în amiciții de durată, cu excluderea categorică a oricărei relaxări needucate. Știe să întindă punți de răbdare și prudență între el și lume sau între înverșunați adversari literari, tratînd cu amenitate cele mai zbîrlite caractere. Unul dintre "rebeli", fostul coleg de liceu și prieten, poetul Ion Barbu, face aluzie la această calitate într-un vers ocazional: "mînă iscusită în toarcerea de spini". Ca director de editură, Al.
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
totul e o joacă”, spunea cândva Delia. Timpul adaugă și șterge mărturiile. În dreptul artistei Delia Matache s-au acumulat dovezi pe care nici măcar timpul nu le va putea invalida vreodată. Cu cât trece timpul, ele se adaugă, nu se uită. Adversarul frumosului este frumosul însuși, iar Delia-i zi cu zi tot mai frumoasă. Corporal, spiritual, artistic! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Delia Matache. Frumusețea, împotriva curentului / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1548
DELIA MATACHE. FRUMUSEŢEA, ÎMPOTRIVA CURENTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382692_a_384021]