1,384 matches
-
științelor naturii, analogă cu cea din psihologia de astăzi, cu ceea ce își propun acțiunile psihoterapeutice. De la acest punct de plecare se deschide din nou calea spre abordarea unor suferințe superioare, spre curiozitate, iubire, dorință, bucurie, supărare, etc. În acest fel, afectele și sentimentele, stările de conștiință ajung obiect de cunoaștere pentru științele naturii. d. În sfârșit, există acte psihice care atunci când sunt angajate dau naștere la cunoștințe adevărate despre lume, adică oferă informații cu privire la reglarea mișcărilor corporale. De actele de acest
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
esența monismului psihofizic al lui Spinoza. 2. Principiul asociației Spinoza a descris fenomenele psihice ca fiind expresia relațiilor materiale, reciproce, dintre corpul uman cu lucrurile din jur. Mișcările corpului sunt recepționate ca percepții, efectele acțiunii obiectelor reflectate sunt generatoare de afecte și fundamentează intervenția memoriei. Relațiile dintre diferitele reprezentări cuprind în ele raporturile dintre lucrurile aflate în afara corpului omenesc, dar care în suflet își găsesc locul doar în acord cu ordinea afectivă a corpului. Ceea ce se întâmplă în sufletul omenesc poate
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
corpuri, îndată după aceea își va reaminti și de celelalte". Legea astfel explicată respectă un principiu cauzal, psihologic, de bază, pe cel care spune cum ia naștere mișcarea gândurilor, în funcție de ceea ce corpul a trăit într-o durață anterioară. 3. Teoria afectelor (a pornirilor) Prin pornire sau afect, Spinoza înțelegea o stare de afectivitate capabilă să mărească sau să micșoreze disponibilitatea pentru acțiune. Din perspectiva sa, corpul reprezintă un sistem dinamic, în sensul că este capabil ca, în cursul transformărilor pe care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
reaminti și de celelalte". Legea astfel explicată respectă un principiu cauzal, psihologic, de bază, pe cel care spune cum ia naștere mișcarea gândurilor, în funcție de ceea ce corpul a trăit într-o durață anterioară. 3. Teoria afectelor (a pornirilor) Prin pornire sau afect, Spinoza înțelegea o stare de afectivitate capabilă să mărească sau să micșoreze disponibilitatea pentru acțiune. Din perspectiva sa, corpul reprezintă un sistem dinamic, în sensul că este capabil ca, în cursul transformărilor pe care le suportă, să se transforme în
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
transformărilor pe care le suportă, să se transforme în ceva mai perfect sau invers. Ceea ce se întâmplă la nivelul sufletului nu numai că reflectă o asemenea desfășurare dinamică, dar și participă activ la acest demers. Cu alte cuvinte, dacă există afectul, acesta se află în serviciul corpului: se străduiește să amelioreze rezultatele acțiunilor sau frânează eficiența acțiunilor omului. 4. Esența omului este dorința Spinoza a eliminat din sistemul său forța independentă a voinței, care la el se confundă cu acțiunea inteligenței
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
temele și motivele erau tratate separat, în texte distincte, grupate, la rândul lor, în cicluri, acum se produce o modificare a procedurii poetice, care nu este alta decât o tehnică a congruenței, adică aclimatizarea celor mai diferite stări, atitudini și afecte, împreună cu referențialitatea care le-a generat și le întreține în spațiul ospitalier al aceluiași text. În volumele mai recente, se constată o permanentă întretăiere a tot ce alcătuiește substanța poeziei, astfel încât nimic nu mai poate surprinde, întrucât totul a devenit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
sine, cât și pe ceilalți, reprezintă problematica celui de-al doilea capitol. Autorul integrează în acest capitol cunoscute modele teoretice: teoriile implicite ale personalității, teoriile atribuirii ale lui D.J. Bem și ale lui B. Weiner, teoria interdependenței și teoria întărire/afect, modelul covariației a lui H.H. Kelly. În același timp, autorul nu uită să ofere definiții și explicații asupra proceselor specifice domeniului: cogniția socială, prejudecățile, atribuirea. Capitolul „Relațiile cu ceilalți oameni” surprinde nevoia oamenilor de a se afilia și factorii care
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Dicționarul Limbii Române Contemporane, V. Breban, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980). Adult, -ă, adulți, -te (Organism, persoană) care a ajuns la maturitate, care și-a terminat creșterea (Dicționarul Limbii Române Contemporane, V. Breban, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1980). Afect, afectetrăire emoțională intensă (Dicționarul Limbii Române Contemporane, V. Breban, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980). Afectivitate (engl. affectivity, fr. affectivité) trăire diferențiată, ca stare față de situații, evenimente, persoane, conținuturi de comunicări la care se participă. Se manifestă nu numai față de
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
pentru ființă ce intră în procesul de purgacion doar prin intermediul artelor. 1. Efectul oglinzii: imaginea între imitație, (re) prezentare și imaginație Orice formă de imitație artistică nu poate să se sustragă momentelor de redefinire sau teoriilor moderne ce privesc natura afectelor și a empatiei, nici influenței mitologiei și a misticismului. Opera de artă este un construct complex care depășește imitația fără să o elimine - arta este reală. Astfel, imitația conlucrează cu imaginația în procesul de creație într-un mod special. Încă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care pleacă de la criza reprezentării obiectului de artă. Dacă în primul caz aveam de-a face cu un discurs ideologic, în cel de-al doilea caz avem de-a face cu o expunere a unei critici extinse ideologice. Arta produce afecte, în timp, pe care teoriile critice ori le refuză ori încearcă să le descopere natura. Afectele sunt înțelese ca fiind extra-discrusive sau extratextuale, ele sunt înțelese și ca momente fiind imanente materiei și experienței. Afectele sunt cele care definesc arta
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cu un discurs ideologic, în cel de-al doilea caz avem de-a face cu o expunere a unei critici extinse ideologice. Arta produce afecte, în timp, pe care teoriile critice ori le refuză ori încearcă să le descopere natura. Afectele sunt înțelese ca fiind extra-discrusive sau extratextuale, ele sunt înțelese și ca momente fiind imanente materiei și experienței. Afectele sunt cele care definesc arta în timp și spațiu și nu pot fi teoretizate sau înțelese, ci doar experimentate. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
critici extinse ideologice. Arta produce afecte, în timp, pe care teoriile critice ori le refuză ori încearcă să le descopere natura. Afectele sunt înțelese ca fiind extra-discrusive sau extratextuale, ele sunt înțelese și ca momente fiind imanente materiei și experienței. Afectele sunt cele care definesc arta în timp și spațiu și nu pot fi teoretizate sau înțelese, ci doar experimentate. Acest lucru l-a făcut pe Deleuze să definească arta ca bloc de senzații 8 ce poate fi activat doar prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pe Deleuze să definească arta ca bloc de senzații 8 ce poate fi activat doar prin intermediul experienței. Însă ceea ce experimentăm nu este obiectul de artă, ci sunt anumite momente ale sale și prin urmare ceea avem este doar reprezentarea unor afecte. Totodată, istoricitatea artei este definită prin intermediul afectelor înțelese ca evenimente sau întâmplări ale obiectului de artă. Pericolul interpretării artei ca momente este acela de a elimina obiectul de artă, arta devenind un spațiu în care ceva se poate întâmpla. Mergând
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de senzații 8 ce poate fi activat doar prin intermediul experienței. Însă ceea ce experimentăm nu este obiectul de artă, ci sunt anumite momente ale sale și prin urmare ceea avem este doar reprezentarea unor afecte. Totodată, istoricitatea artei este definită prin intermediul afectelor înțelese ca evenimente sau întâmplări ale obiectului de artă. Pericolul interpretării artei ca momente este acela de a elimina obiectul de artă, arta devenind un spațiu în care ceva se poate întâmpla. Mergând pe această direcție arta este înțeleasă ca
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
această direcție arta este înțeleasă ca trecerea subiectului din starea mundană într-o stare imaginară ce elimină reprezentarea: arta este înțeleasă ca stare meditativă prin care putem experimenta momentul artei - arta devine prezență. Prin momentul artei se depășește subiectivitatea, întrucât afectul este transuman. În Diferență și repetiție, Deleuze analizează arta în termeni ontologici noi. În locul termenilor de existență și posibilitate, arta9 este analizată în termenii de actual și virtual. Există pericolul, spune Deleuze, ca virtualul să fie confundat cu posibilul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pericolul, spune Deleuze, ca virtualul să fie confundat cu posibilul. Dacă posibilul se opune realului, virtualul posedă o realitate prin sine însuși. Prin intermediul noțiunii de virtual, arta este prezentă, dar acest lucru elimină creația. Chiar dacă Deleuze identifică virtualul cu realitatea afectelor, procesul creației rămâne obscur în cadrul înțelegerii artei sub noii termeni ontologici. Însă, virtualul și actualul par să conclucreze mai bine în cadrul intermitenței obiectului de artă în decursul istoriei sale, în timp ce noțiunea de posibil aduce în discuție originea obiectului de artă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
altul datorită similarităților sau contrastelor. Prin metaforă se poate crea o singură imagine definitorie a obiectului de artă. Metafora elimină adverbul ca sau locuțiunea ca și cum reducând diferența dintre obiecte sau fenomene. Totodată, flexibilitatea de apariție a metaforei duce la prezența afectului care duce la scăderea spațiului semantic lăsând loc unei multitudini de caracteristice denotative ale unui număr restrâns de factori conotativi. La nivelul conștiinței obiectele aparțin unor arii semantice diferite și nu au nimic în comun cu planul obiectul. Apropierea obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
apropiere, • forțele negative - cele care corespund nevoilor de a ocoli obiecte sau anumite situații, evenimente; toate acestea creează tensiuni negative ce stau la baza comportamentului de evitare. Subiecții între care se desfășoară comunicarea („actorii”) sunt puternic influențați de personalitatea și afectele lor, ei sunt determinați în egală măsură de modul lor de funcționare cognitivă( mentală și intelectuală). Orice individ este determinat de propriul sistem cognitiv, un anumit mod de reflecție, organizare și prelucrare a informației; acesta punându-și amprenta asupra limbajului
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Rela-Valentina Ciomag () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_782]
-
planul sublimării livrești. Fundamental, psihanaliza a pus în evidență două aspecte: participarea inconștientului refulat la precizarea personalității, respectiv importantă cenzurii supraeului în existența familială și socială. În acești parametri, individul nu se mai determina prin rațiune, ci era condiționat de afectul pulsional; totodată, în loc să acționeze ca decident liber, se descoperea supus unor comandamente etice preexistențe, suficient de constrângătoare pentru a-i provoca nevroze. Apariția nevrozei constituia de altfel simptomul cel mai clar al conflictului dintre eul subordonat și normativul supraordonator, în
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
deducției, ca o cunoaștere obiectivă și, pe de altă parte, explicația cauzal-analitică plecând de la <<mediu>> este o bază indispensabilă pentru științele hermeneutic-istorice, încât fiecare acțiune conține, alături de conexiunea motivației, și o conexiune a impulsului rezultată din amestecul de trebuințe și afecte care depășește acțiunea reciprocă a individului și lumii înconjurătoare și rămâne <<neinteligibilă>> în sens hermeneutic". De aceea, "acolo unde se aplică conștient și metodic judecățile generale pentru a cunoaște singularul, sub toate laturile, expresia <<explicație>> își dobândește locul ei în cadrul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în parte. Această nouă structură să-i spunem secundară este "mereu prezentă și activă" în noi, "fără a fi totuși conștientizată": ea "ne orientează stările și reprezentările aflate în conștiință", ne face "să ne percepem impresiile" și "să ne reglăm afectele". Atunci putem abstractiza "contextul trăirilor" sub forma conceptului de "psihic", ridicat la rangul de "subiect logic al judecăților și discuțiilor teoretice" din științele spiritului.71 Abia acum devine limpede de ce Dilthey susține că viața psihică este structurată teleologic (vezi II
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din nou un drum propriu, dacă nu cu rațiunea? Pentru a șterge însă “violența camuflată în metafizica modernă”, pentru a depăși “metafizica voinței de voință pe care omul modern o exaltă”), pentru a reface într-o ascensiune proprie urcușul de la afecte, prin voință și rațiune, către credința care ne-ar putea salva veacul, avem nevoie de un model. Modelul cuiva care a știut să descopere și să cerceteze locurile străine din sine și pe care parcurgîndu le și-a găsit, prin
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ar dezvolta grație facultăților intelectuale, care ar căpăta însă forță datorită dezvoltării comunității, adică forțelor afective. Distincția lui Comte între relația comunitară și cea socială merită atenție. "În vreme ce relația comunitară se bazează pe puterea spirituală și se supune legii preponderenței afectelor sociale asupra forțelor pur intelectuale, relația socială se bazează pe puterea temporală, care presupune ordine bazată pe consensul ideilor, deci pe ideologie, pe puterea intelectului. Comunitatea este guvernată de legea preponderenței afectului. Societatea, dimpotrivă, este guvernată de legea sau principiul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe puterea spirituală și se supune legii preponderenței afectelor sociale asupra forțelor pur intelectuale, relația socială se bazează pe puterea temporală, care presupune ordine bazată pe consensul ideilor, deci pe ideologie, pe puterea intelectului. Comunitatea este guvernată de legea preponderenței afectului. Societatea, dimpotrivă, este guvernată de legea sau principiul consensului intelectual" (Bădescu, 1994: 45). O altă modalitate de a prezenta caracterele speciale ale relațiilor din comunitate este aceea a sentimentului obligației nelimitate. Prima virtute a comunității este ethosul obligației nelimitate. O
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nonverbală este astăzi obiectul unei susținute serii de cercetări menite să-i aprofundeze mecanismele și funcțiile. Din punct de vedere ontogenetic, CNV prezintă o mare precocitate bazată, în egală măsură, pe elemente înnăscute, spre exemplu: diversele comportamente expresive primare ale afectelor și emoțiilor, dar și învățate, inițial imitativ. Dimensiunea nonverbală a comportamentului este puternic implicată în construirea condițiilor interacțiunii (privirea, orientarea corpului, poziția și distanța dintre parteneri sunt esențiale în începerea, susținerea și oprirea unei comunicări). La fel și în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]