1,915 matches
-
spre zări stă că o cupola imensă, ocrotitoare, un cort cum spune psalmistul. Din depărtare vin spre mine sunete dragi, eliberate din gâtul pescărușilor, ce se împletesc cu cele ale valurilor ritmice ale mării E vară iar eu, cu picioarele afundate în nisipul fin, mă înfior de plăcerea care ți-o conferă atingerea caldă. Viața - așa cum a fost- mi se derulează în fața ochilor: amintiri, emoții, sentimente, lungul șir al unui trecut, poate lungul șir al unei foste existente... Privesc în gol
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
se făcu frică, lui, care spusese tuturor în mai multe rânduri, că nu-i este frică de nimeni și de nimic. Și îi era atât de frică încât își dori să plece imediat din acel loc. Se întoarse și se afundă în mulțimea care nu mai termina cu strigătele. Prinse un moment prielnic și dispăru pe o străduță pe care lumea alerga în valuri în sens opus direcției sale de mers, către pretoriu adică, deoarece vestea procesului se răspândise foarte repede
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
citesc tot ce publici, inclusiv volumele de poezie, eseuri și romane. Am observat că avem aceleași idei. Aceleași păreri despre evenimentele din țară. -Am constatat și eu același lucru! Ce scrii tu, parcă le-ași fi scris eu! Constantin se afundă din nou în lectură. Între timp în bucătărie se auzeau zgomote de vase. „S-o fi sculat Tina”, gândi Florin. -Să vă aduc o dulceață? Întrebă Tina, băgând capul pe ușă. -Sărut mâna doamnă! -Bine ai venit Constantine! -Vin acum
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
Întinse mâna în care ținea trestia, o trecu în sus spre spate și o plasă, destul de îndemânatic, în față, cât îi permise brațul. Ața, destul de ușoară, nu se întinse cum ar fi dorit el, dar nici în adânc nu se afundă. Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți și se pierdură printre ramurile dese ale plantelor acvatice lângă mal. Nemulțumit, aruncă „undița” și o privi
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului să le arate rădăcina ploii. Soarele trece pârleazul către amurg. Căldura și-a mai
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
de ipocrizia coapselor tale care mă izbăvesc pentru a mă ofili. *** Am văzut oameni fericiți și triști. Priveam prin ei și le admiram, ca pe-o putreziciune născută din pudoarea sufletului, templul indiferenței. Ce rost ar mai avea milostivirea? Mă afund în milă și le mângâi orgoliile ca pe-o călugăriță ce se supune emoțiilor, ca unei pietre ce refuză Biserica. E numai deșert... În cutia aceea de lut prin care furtunile de nisip dansează molatec nemaigăsind nicio oază. Nici instinctele
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357856_a_359185]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > VISĂTOR Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului visător In noaptea unui nordic cer Pe unde stele cad piezișe Stă afundat în albe vise Un suflet de hoinar stingher. Și marea sufletului curge În valuri către-o alta lume Clădită-n doruri și din nume Ce veșnic sufletul i-l smulge. Se țes povesti în jurul lui Din firele de tort uitate
VISĂTOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357948_a_359277]
-
și stâncile care stau pe mal spălate d-atâtea valuri înspumate nu se sfarmă când aud suspinul mării agitate... Cuvintele care și-au găsit sălaș în unghere de suflet ascunse ascultă suspinul din glas și-ncearcă-n mare să se afunde... De aceea marea mea suspine poartă-n valuri și depărtarea duce cu ea lacrimi adunate-ntre maluri.... Referință Bibliografică: Suspin / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 532, Anul II, 15 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mariana
SUSPIN de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358311_a_359640]
-
pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului să le arate rădăcina ploii. Soarele trece pârleazul către amurg. Căldura și-a mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi.Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului să le arate rădăcina ploii.Soarele trece pârleazul către amurg. Căldura și-a mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
MONOCROMATICĂ Pictoriței Victorița Duțu Ochiul stă să nu adoarmă Printre sfere strălucind, În culori de alb și soare Și-n albastru viețuind. Sferele se luminează Pe un cer albastru pur, Reflectând lumina lunii Pân’ la marea de azur. Cercurile se afundă În vârtej de-albastru pur, Sorbind raza de lumină Răsărită din azur. Geana cerului coboară Peste ochiul de azur, Silueta se-nfășoară În albastrul cel mai pur. Gândurile se adapă Din al cerului azur, Marea vieții se-nfioară De albastrul dimprejur
MONOCROMATICĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358540_a_359869]
-
marginea căreia mă chinuiam să citesc literă cu literă, cu toate că încă nu fusesem dat la școală: RE-PU-BLI-CA PO-PU-LA-RĂ RO-MÂ-NĂ. Fără a conștientiza drama țăranului român, toată vara mi-o petreceam prin curtea acelui paradis (așa-l vedeam la anii aceea), afundându-mă, împreună cu Zelică, unul dintre puținii mei prieteni din copilărie, în piramidele galbenului grâu, aflat pe întinsele piste, cum o făcuse și Lucian Blaga într-unul din poemele sale, intitulat Mirabila sămânță: Copil, îmi plăcea, despuiat de vestminte, să intru
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
înaltul dumnezeiesc... VII. ÎMPLINIREA TĂCERII, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 456 din 31 martie 2012. Uneori, nu mă pot uita în ochii TĂI care mă învăluie în privirea lor de la Începutul începuturilor. Alteori, îi caut, vreau să mă afund în adâncul lor clar, să mă pierd în limpezimea ce mă învăluie în deplina Lumină care vine, s--așază lin în inimă, î-mi cuprinde tot spațiul din jur, și nu mai am altă scăpare decât să devin parte din EL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
le mai poartă umbrele spre înalt, spre depărtări. Liniștea se așază, ESTE, blând, în mine. Citește mai mult Uneori, nu mă pot uita în ochii TĂIcare mă învăluie în privirea lor de laînceputul începuturilor.Alteori, îi caut, vreau să mă afund în adâncul lor clar,să mă pierd în limpezimea ce mă învăluie în deplinaLuminăcare vine, s--așază lin în inimă,î-mi cuprinde tot spațiul din jur,și nu mai am altă scăpare decât să devinparte din EL.E -atâta Eternitate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
nu mai știu unde sunt. INOROGUL alb și maiestos, blând ca toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-o caldă îmbrățișare. Am recitit legendele cu Inorogi. Dintru început cu Adam și a lui Evă, cu ... Citește mai mult DANAELA, Izvorul iubiriiEditura Sărbătoare PublicationsSydney, Australia, 2011, 140 paginiISBN 978-0-9807337-7-8InorogiiFrânturi de gând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
nu mai știu unde sunt.INOROGUL alb și maiestos, blând ca toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-o caldă îmbrățișare. Am recitit legendele cu Inorogi. Dintru început cu Adam și a lui Evă, cu ... Abonare la articolele scrise de dor danaela
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
sau te-ai întors în cabinetul tău!? Fără să aștepte răspunsul, îi strigă secretarei: - Duduie, ți-a venit șeful? - Nu, tovarășa! - răspunse pe dată femeia, ivindu-se în prag. - Să mă anunți când se întoarce! - ordonă ea scurt și-și afundă nasul în hârțoage. „Probabil de atâta muncă, mintea mi-a luat-o razna”! - își zise în sinea sa. A doua zi, pe la orele amiezii, auzi același glas duios ca o adiere de vânt prin părul său proaspăt coafat: - Dacă mă
XXVII. NĂLUCA ŞI DICTATORUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357750_a_359079]
-
drumul Prin labirinturi cu tăceri și umbre cu duimul. Dar uneori trec în galop prin macii încă-n floare, Sălbatici cai fără de șei călcând la întâmplare, Petalele devin pe loc o mare sângerândă Fără de maluri și-n furtuni, speranțele se-afundă. Când ploi răzlețe cu-amintiri îmi umezesc țărâna Cu mirul dragostei mă spăl și se închide rana Și-atunci arcade-ntreci de dor se-mbracă-n trandafiri Iar eu colind prin văi pustii sau munți de regăsiri. De bucurii mă
ARCADE ÎNFLORITE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358542_a_359871]
-
04 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă regăsesc în nostalgia toamnei cu ploi de frunze roșu-arămiu. În verde-brumat din iarba câmpiei, sub Cerul înnorat și plumburiu. Coșmarul vremii-n suflete pătrunde, să alunge visul fericirii și în hăul infernal să afunde dorință din speranța iubirii. Singurătatea în suflet îmi crește ca nopțile Toamnei răcoroase. Coșmarul ei, speranțe-mi risipește și-ale iubirii vise frumoase. Cu visuri și speranțe năruite mă regăsesc în declinul vieții, ca arbore cu frunze veștejite de bruma
TOAMNA REGĂSIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358548_a_359877]
-
te frigi/ ca atunci când nu te aude nimeni/ dar tot strigi” - „Singura scăpare-i poezia”, pp. 10-11), poetul este însetat în permanență de ea, de o dorință ce nu se ostoiește niciodată, pentru că paradoxal, așa cum și scrie, cu cât se afundă mai mult în acest univers, cu atât aleargă mai mult după ea ca să o atingă. Să înțelegem că Theodor Damian aleargă „singur” ca noi toți pentru a-l atinge pe acel „dincolo” de la zenit? Plină de paradoxuri, poezia lui Theodor
SINGURUL DINCOLO de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344628_a_345957]
-
Autorului Un delir e în miezul cuvintelor nopții stelele fug pe orbite, se privesc, pe argintate întinderi cerul respiră, și păsările n-au somn în arborii lunii. Apele dau buzna peste pietre cu sufletul plin, cu propria-mi tăcere mă afund în tunel unde întunericul prinde un vis ca pe o umbră, prezicerile de teamă se adeveresc.. Corăbiile din gânduri trec orizontul, mirosul de scoici vine odată cu aroma femeii pe care marea o saltă de subțiori în aer. Deschideri de arce
O FEMEIE SECERĂ RAZELE LUNII. de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344719_a_346048]
-
de veacuri, peste straturi de veacuri. Mulți copaci cu frunzele crude, ne dau binețe. Multe situri arheologice. Trecem pe lângă mănăstirea Cilic-Dere. M-am îndrăgostit de ținutul dobrogean. I.C.Brătianu, Garvăn, Văcăreni, Luncavița, Isaccea. Munții străvechi, căzuți în genunchi, tociți, se afundă în pământ an de an. Pietre golașe, îngrămădite una într-alta, guguloaie imense, pe alocuri cu tufe verzi cu țepușe. Ținut stingher, aproape arid. Nu i-am mai văzut de aproape, de circa 25 de ani, când băteam aceste drumuri
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
Unii din ei colaborând cu Securitatea au schimbat destine, au ruinat familii, beneficiind de avantaje.S-au vândut pe doi arginți.Nicolae Iorga avea o vorbă:” Prostia e ca noroiul; cu cât se zbate cineva mai mult, cu atât se afundă mai adânc “. - Știu că Filila din Iași, sub îndrumarea Dvs., are o realizare excepțională: un dicționar enciclopedic ce ajunge acum la al 48-lea volum, semnat de dl Toni Dârțu. Este evident că la Ligă se lucrează. Vă văd și
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]
-
și femeie. Își cântau dragostea și durerea în miez de noapte. Atunci, adâncurile tainice ale pământului se deschid, secretele din cutia Pandorei ies la iveala. Zorile îsi fac apariția, cei doi dispar. Mulți jură, că i-au văzut cum se afundă în apă acoperiți de valuri. Viata și nemurire ... Constantin Camelia 2010 Referință Bibliografică: În arșița nopții / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 327, Anul I, 23 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
le prezintă minuțios, obsedant pentru cei ce nu vor să înțeleagă că societatea umană trece acum prin niște momente dificile ale evoluției sale, și că toate acestea sunt prezente datorită lipsei de discernământ a celor care conduc națiunile. Totul se afundă și se pregătește pentru o cădere dorită, într-o stare odioasă de distrugere a entității-om însă a eliberării a tot ceea ce energiile telurice le are prinse de elementele corpului uman. Un plan unic de triere a speciei și de
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]