6,798 matches
-
deschidă. Îi spune hotărât: — Faceți-mă de nerecunoscut! — Acum sunteți cunoscut? se miră, oarecum ironic, chirurgul. — Aș vrea să-mi faceți o față de anonim. — Pardon? e contrariat profesorul în fața unei cereri atât de insolite. — Cât mai anonim. — Anonimul venețian? se agață chirurgul de un fir de pai. — Anonimul anonim, spune decis Lionel. Profesorul se lasă să cadă, greu, pe scaun. — Domnule... n-am reținut exact... — Frunza, îl ajută Lionel. — Exact. Deși trecem printr-o criză economică gravă, deși suntem cunoscuți în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
era la dumnezeul cel adevărat, te rogi să îți dea puțin din cuvântul său, să poți începe această carte, intri în altar, în chivotul de pe sfânta masă găsești desaga-fără fund, primești vestea că pentru tine este pusă acolo, ți-o agăți de gât, săruți icoanele cata petesmei, străbați naosul către ieșire, simți în suflețelul tău certitudinea că ești pregătit pentru începutul drumului tău lung și întortocheat către dragostea pură. forme de aer, mașini de vată, ocean mâncam mașini de rugină și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sânge străveziu de cârtițe-care-dansează oribil, aluneci de pe scara grădinii suspendate a dragostei tale în scorbura cu sânge de vietăți subpământene, auzi vaiere și vezi carne tăiată, artere retezate cu gheara lui arhimede, ieși iute din mina asta de măcel, te agăți cu mâinile de treapta de jos a scării grădinii tale suspendate, care se ridică precum un balon încălzit, te trage din groapa străvezie. pe urmele tale înoată limacșii însângerați din căruța mică a singuraticului șașiu, însă ei nu pot zbura
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zădărnicit mii de semințe, mii de semințe nici nu au ucis, nici nu au sădit. norocul e cu tine, persistența lui bishamonten salvează întreaga ta oaste. nouă în al doilea loc: plase de păianjen de care nu ai aflat se agață în straiele de luptă ale soldaților tăi, fire unsuroase, elastice, devastatoare, se prind de fețele lor încercate, ebisu strânge delfinii-devoratoride-insecte, prăpăd în rândul păianjenilor apare, și în al plaselor lor pe măsură, scapi înotând în lacul de sub acest pământ blestemat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unele curcubee devin moi, diluate, de apă. ebisu preia comanda și se descurcă, prora vaselor nu atinge culorile tari, numai pe cele slabe, înmuiate. șase deasupra: în fine, pe pământul moale sunt arbori puternici, de care mâinile adepților tăi se agață, se prind de crengi solide, care ajută la înaintare, de rădăcini care nu pot fi smulse nici de către toți servitorii oștirilor dușmane. înaintezi spre grădina suspendată a așternutului tău, senin. stare de grație pe tine te sperie sârma ghimpată din jurul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încâlcite în apă, dinți tăioși în pământ, otravă sulfu roasă în corpul tău. ești extrem de hotărât, însă nu hotărârea te salvează, ci dragostea ta, deschizi ochiul cu care ai învățat să vezi cerul tău, de deasupra cerului celorlalți, și te agăți de steaua cea mai strălu citoare din cele șapte constelații, ea este o stea căzătoare, te trage afară din hățișuri, poți din nou respira, poți păși. șase deasupra: înaintezi fără strigăt, fără plânset, adormi și visezi în mersul tău lin
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încă o victorie, binemeritată, îl aștepți pe prințul suflețelului tău, vestitul shangdi di liwu. bună dimineața ne trezim molatici în patul care miroase a tutunul pielii mele într-o altă zi, cu tensiune arterială de silabe, cu puls de viață agățată în cuie bătute cu bine într-un alt an, într-o altă mare care are curcubee de glazură peste alge, maree, valuri cu spumă, și un zenit dulce-amețitor deasupra noi am primit note bune la bună purtarea de zi cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
obositor, te mai ajută albinuțele superpolenizatoare ale taliei tale, cu care poți pluti câteva zeci de becuteci, nici nu o poți lua pe cea mai scurtă cale, trecând prin liane rochia ta s-ar putea murdări, sau și mai grav, agăța, treci numai prin câmpul deschis, te mai ajuți cu adierea caldă a khamsinului, te apropii. nouă în al treilea loc: din cauza strălucirii albului rochiței tale care îți vine ca turnată, te zărește cum alergi către bucata ta de fericire vrăjitoarea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întinzi arcul greu, de lapis lazuli, și tragi către oștirile dușmane ale crudului ultim rege shang, ajungi să vezi că ai reușit, umbra otrăvită de pe cer dispare. nouă deasupra: ești extenuat, îți simți tot trupul ca pe o rană, îți agăți desaga-fără-fund de cuiul de dia mant din pridvor, te întinzi pe patul așezat pe pământ, neînfățat, și adormi.
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aurolaci ies de la o cantină socială și se urcă în primul autobuz venit în stație. Desigur, ei s-ar putea să fie mai mult de cinșpe. Însă nu îi poți socoti. O hoardă de aurolaci. Viermuiesc, nu stau locului, se agață de bare ca maimuțele antropoide de liane, se dau huța, se hârjonesc sub privirile (evident îngrozite) ale pasagerilor. Ale autohtonilor. Senzația e că autobuzul va fi deturnat. Mai ales că e foarte proaspăt în memorie episodul World Trade Center. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Și se înțelegea că e dotat cum nu se poate. Și mai las-o dracu de integrare spirituală, dimensiunea contează! După care, în sfârșit, mi-a venit și mie mașina și, din mers, urcat în mașină, am văzut cum bivolarul agățase pe altcineva să-i explice cum își controlează el centrii mai nervoși. Un balon În tren era cald. Cald al dracului, aș putea zice spre a vă aduce pe buze cuvântul monșer. Cald și înghesuială. Viermuială. Aglomerație. Plin de indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
tanti Magdalena e deja pe peron. De la ea de acasă până la „linia una“ sunt 385 de pași numărați. Numărați de 7-8 ori pe zi. La fiecare tren. Dus-întors - 770 de pași. La al 386-lea pas, tanti Magdalena a și agățat un chiriaș. Un bucureștean. A împușcat? Bucureștean - denumire generică pentru orice individ care vine la munte. Chiar și din Mahmudia dacă e respectivul, tot bucureștean trebuie să-i spui. În istoria antropologiei a constituit o revoluție extraordinară trecerea de la conceptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
expresie. Asta e fraza de agățat. Nu-l iei pe departe, nu glosezi. Fără aluzii. Nu bați șaua. Nu. O cameră, spui doar, și clientul se prinde. Să fii simplu e o artă. Pare floare la ureche, dar pentru a agăța clientul ai nevoie de abilități argumentative la greu. Cicero era doar un oratoraș prăpădit. Întâi și întâi, tanti Magdalena își asigură ei necesarul de chiriași. Are trei camere pregătite special pentru indivizii de felul acesta. De teapa? Ea doarme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
operat-o de sarcină extrauterină. Nea ăla de care vă ziceam avea o șapcă roșie cu Chicago Bulls și niște pantaloni spălăciți de trening rupți în fund. Nea Vasile zicea că ăla precis a furat pepenii și i s-au agățat nădragii într-o țambră. Că altfel nu i-ar vinde doar cu 2000. Auzi, 2000! Hoții ăia din piață nu coboară sub 2500. Și la început n-a îndrăznit nimeni să cumpere. Doar tanti Simina. Dar ea are coxartroză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a rostit Costăchel odată cu primul pas făcut în curtea învățătorului, care abia apucase să lase din mână găleata cu apă scoasă din fântână. A rămas cu vorbele agățate de buze, nepricepând îndată despre ce este vorba... Despre ce foc vorbești și cine l-a aprins, Costăchele? Că m-ai și speriat. Despre război îi vorba, nașule. Nemții au declarat război Poloniei și au intrat deja în ea, în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dimineți părea că s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea nerostită... Bătrânii ieșiți la coasă, pe rouă, s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sigur că stă cu sufletul la gură... Dar o să trecem pe la el și o să încercăm să-l lămurim despre ce i vorba. Grele zile ne așteaptă, domnule inginer... Partea doua O bună bucată de vreme, Costăchel a rămas cu privirea agățată de chipul lui Petrache... „De unde îl cunosc pe omul ista?” păreau să spună ochii lui. Văzând că individul din față e pașnic, și-a întors fața de la el... Petrache îl urmărea în tăcere cum privea - uitat de lume - la poarta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ieșit ca o furtună. Costăchel stând „smirnă” a răspuns: „Am înțeles, domnule căpitan!”... Ploaia continua să cadă... Măruntă și sâcâitoare... Costăchel însă n-o simțea... Plutea pe aripile vorbelor căpitanului de la comisariat... Măriuca făcea ce făcea și rămânea cu privirea agățată de șleau... „De ce nu mai vine?” - se frăsuia în gând, apucându-se când de o treabă, când de alta, ca înnecatul de pai... Într-un târziu, Costăchel a intrat pe poartă. Ud și plin de glod, dar cu un bob
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Într-o seară, ne-au băgat într-un țarc. Ca pe oi... „Pe 12 septembrie 1944 s-a încheiat armistițiul cu URSS și orice trupă aflată în Basarabia devine captivă” - s-a auzit un glas în limba noastră din difuzorul agățat pe un stâlp... „Iaca de ce ne-o fugărit zi și noapte!” - a vorbit aproape plângând un soldat. Peste câteva zile, ne-au dus într-o stație de tren, pustie. Ne-au urcat ca pe vite în vagoane de marfă... au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la facultate? Ori nu l-o primit, cum m-o făcut să înțeleg securistul cela... Da’ eu? Eu... pentru a câta oară mă întorc din Infern?”... S-a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul. Privirea i s-a agățat de turlele bisericii lui Bașotă, topite în vatra de jar a asfințitului... Un dangăt prelung de clopot plutea sub bolta aurită a cerului, trăgând după el lințoliul nopții... 11 iunie 2005
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și apoi să părăsească mulțumită incinta. După această scurtă întrevedere, pleca spre garsoniera ei ducând cu ea multele întrebări ce căutau cu febrilitate răspunsuri. Simona găsea în amabilitatea și politețea doctorului semne că ea nu-i este indifrentă. Imaginativ se agăța de cuvinte și găsea că nu trebuie irosită nici o clipă în care să-și părăsească demersul său aflat deocamdată în fază de proiect. * Animată de aceste nebuloase gânduri Simona privea adesea orizonturile de la fereastra garsonierei sale de parcă ar fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
șanșă. Eu sunt și rămân mama ta. Iartă-mă că te-am bătut. Asta numai fiindcă te iubesc nespus de mult. Apoi, încălzindu-și toate cuvintele ce urmară, îl îmbrățișă cu toată dragostea, gata, gata să-l sfărâme. Copilul se agăță de gâtul ei. Se așezară pe pat și așa, înlănțuiți, adormiră. Trecură peste masa de seară. Ce, de mâncare le ardea lor acum!? Simona se trezi de mai multe ori în timpul nopții și, imaginându-și ce s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lumea din afară. Se întâlnește în închipuirea ei cu Răducu, vorbește cu el, și ce mulțumire mai mare poate fi pentru o mamă care și-a pierdut copilul decât bucuria de a-l vedea revenit la viață. Simona, docilă, se agăță de brațul asistentei și porni pe aleea placată cu dale de beton spre intrarea în spital, lăsând-le pe cele care veniseră să o viziteze fără măcar o vorbă de rămas bun. Se instala în pat și asistenta îi administra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și în secolul acesta viciat, în care trăim acum, când mai toate femeile par a fi doar niște persoane materialiste la prima vedere, eu zic că, dacă știi cu adevărat cum să le cucerești abil, și nicidecum cum să le agăți pervers, ele sigur vor lăsa la o parte mult din materialismul lor și te vor urma. Absolut toate au o anumită coardă sensibilă în suflet, sunt convins de asta! Acum, însă, revenind la Silvia, parcă mi se face și milă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]