3,337 matches
-
trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vîrstei (părea mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tocmai se pregătea să-i răspundă, cînd se iscă o zarvă. Am rămas cu toții În tăcere, așteptînd. În stradă răsunau glasuri indignate și se dezlănțuia un vacarm de murmure. Merceditas ieși În ușă, prudentă. Am văzut trecînd mai mulți negustori agitați, Îngăimînd proteste. Nu trecu mult și Își făcu apariția don Anacleto Olmo, vecin din imobil și purtător de cuvînt oficial al Academiei Regale a Limbii pe scară. Don Anacleto era profesor de institut, licențiat În literatură spaniolă și mai diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai mult, nici mai puțin decât reședința oficială a prim-ministrului. Jurnaliștii de la presa scrisă, de la radio și de la televiziune, care însoțesc capul coloanei de manifestanți, iau notițe precipitate, descriu, via telefon, cele petrecute redacțiilor în care lucrează, își descătușează, agitați, neliniștile lor profesionale și de cetățeni, Nimeni nu pare să știe acum ce se va întâmpla, dar avem motive să ne temem că mulțimea se pregătește să ia cu asalt palatul prezidențial, nefiind exclus, am spune chiar, admitem ca extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult decât o succesiune de acoperișuri joase. Simți nostalgia capitalei, a vremurilor fericite în care voturile ascultau de indicații, a trecerii monotone a ceasurilor și zilelor între reședința oficială mic-burgheză a șefilor de guvern și parlamentul națiunii, a crizelor politice agitate și nu rareori joviale și amuzante care erau ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și de la care învățai, nu numai să nu spui adevărul, ci și să-l faci să coincidă punct cu punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
interne îi ceruse fotografia ca să înfigă un ac în ochii soției medicului, în timp ce îngâna un descântec vrăjitoresc, Oarbă n-ai fost, oarbă vei fi, alb ai avut, negru vei vedea, cu acest țep te înțep, prin față și prin spate. Agitat, scăldat în sudoare, simțind că inima îi bătea să-i sară din piept, comisarul se deșteptă de țipetele soției medicului și de hohotele ministrului, Ce vis înspăimântător, bolborosi el în timp ce aprindea lumina, ce monstruozități e în stare să genereze creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să dea cu pumnul în scaune. Niciodată nu condusese comisarul în felul acesta, niciodată nu avea să mai conducă în felul acesta. Când, în sfârșit, era trecut de nouă, ajunse la postul șase-nord, soldatul care veni să afle ce voia agitatul automobilist îi spuse că acela era postul cinci-nord. Comisarul trase o înjurătură, era pe punctul de a întoarce, dar corectă la timp gestul precipitat și întrebă în ce direcție era postul șase. Soldatul indică direcția spre răsărit și, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acord onorurile cuvenite, presupunând că circumstanțele banale ale întâlnirii ar fi împiedicat-o să-mi dea amănunte; dar ea s-a arătat foarte încăpățânată. — Îți repet că habar n-am de nimic, îmi spuse ea ca răspuns la întrebările mele agitate, dar apoi, dând nepăsătoare din umeri, adăugă: Se pare că o tânără persoană de la o ceainărie din City și-a părăsit postul. A zvârlit scurt un zâmbet și, pretextând că are programare la dentist, a pornit cu pas săltăreț mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oarecare blândețe. Iar apoi mi se adresă mie, încercând să zâmbească: Ce părere ți-ai făcut despre mine? Stroeve, privind-o perplex, șovăi. I se încruntase fruntea și gura roșie se bosumflase. Îmi amintea în mod ciudat de un cobai agitat. Va să zică răspunsul tău e nu, iubito? zise el în cele din urmă. Ea făcu un gest de plictiseală. Era istovită. — Atelierul e al tău. Totul îți aparține. Dacă vrei să-l aduci aici cum te-aș putea împiedica? Imediat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se fi Întors la somnul ei infinit, pierdută din nou În visele ei de slavă și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care Împodobesc orologiile de pe turnuri. Însă niciodată una Înzestrată cu aparenta naturalețe a acesteia. Mai să-ți vină să crezi... Adânciți În dialog, Încercau să se Îndrepte spre ieșire. Dar, În față, mulțimea părea să se fi oprit și glasuri agitate se ridicau, ca și când ar fi avut loc o ceartă. Dante se Înălță pe vârfuri, Încercând să descopere de unde provenea zarva, și Îl recunoscu pe bargello, care Își făcea loc Înghiontind În gloată, sprijinit din spate de un mic grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
câte doi, iar uneori chiar În hidoase grupuri de câte trei, se pipăiau fără nici o reținere, trăncănind și șoptindu-și vorbe dulci la ureche. Scala din fund era un continuu du-te-vino de oameni care urcau și coborau Într-o mișcare agitată și convulsivă. Simțea cum crește În el dezgustul față de tot ceea ce vedea. Tocmai atunci, Însă, Îi atrase atenția ceva anume. Necontenit, mici grupuri se formau sau se destrămau ca și când niște mesageri drăcești ar fi umblat permanent de la o masă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre poartă, gâfâind cu sufletul la gură. Îl Înșfăcă de un braț și Îl opri. - Ce se petrece? Celălalt probabil că Îl recunoscuse, Întrucât făcu o plecăciune. Apoi aruncă o privire neliniștită spre ușă, de unde se mai auzeau Încă glasurile agitate ale celorlalți priori. - M-a trimis șeful gărzilor. Trebuie să comunic Consiliului o veste de maximă importanță, zise pe un ton agitat, dând să-și continue alergarea. Dante Îl Înșfăcă din nou, reținându-l. - Spune-mi mai Întâi mie ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
recunoscuse, Întrucât făcu o plecăciune. Apoi aruncă o privire neliniștită spre ușă, de unde se mai auzeau Încă glasurile agitate ale celorlalți priori. - M-a trimis șeful gărzilor. Trebuie să comunic Consiliului o veste de maximă importanță, zise pe un ton agitat, dând să-și continue alergarea. Dante Îl Înșfăcă din nou, reținându-l. - Spune-mi mai Întâi mie ce ai de comunicat. - Comandantul m-a trimis să spun că oamenii lui au Înconjurat un grup de rebeli, eretici ghibelini, În refugiul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
facă bucăți. Îi sfâșie marginea, după care se opri. Fluturând hârtia, o Întorsese pe partea cealaltă, iar acum, pentru prima oară, observa un lucru. Astrologul Îi desenase horoscopul În pripă, pe o foaie scoasă la Întâmplare din traistă. În discuția agitată În care erau cufundați, nu Își dăduse seama că folosise reversul uneia dintre filele ce conțineau desenele lui Bigarelli, pe care le sustrăsese de la sculptor după moartea acestuia. Greutatea adevărului Îl covârși. El era asasinul. Dar pentru ce? Își strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
necunoscute nimănui, cu excepția celor ce votaseră cu bila neagră. Orgia asta de sociabilitate a culminat cu o petreceră gigantică la Nassau Inn, unde s-a servit punch din boluri imense, astfel Încât tot parterul s-a transformat Într-un melanj delirant, agitat, țipător, de chipuri și voci: — Salut, Dibby! Felicitări! — Bun băiat Tom. Ai o echipă bună la Cap. — Ascultă, Kerry... — O, Kerry, aud că te-ai dus la Tiger, cu toți halterofilii! — În orice caz nu m-am dus la Cottage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
veac. În seara debutului seamănă cu o fetiță fericită, În pofida Înțelepciunii sale rebele și bizare. Subreta mamei tocmai i-a terminat coafura, dar ROSALIND s-a hotărât, impacientată, că se poate coafa mai bine singură. În acest moment este prea agitată ca să stea pe loc. Acestui fapt i se datorează prezența ei În dormitorul nedereticat. Urmează să vorbească. Tonurile de alto ale ISABELLEI seamănă cu acordurile de vioară, dar dacă ați auzi-o pe ROSALIND, ați spune că vocea ei are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adăpostul oferit de o căsuță semnalată de o lumină aprinsă departe, pe vale În jos. Nu era decât cinci și jumătate, dar abia dacă vedea la zece pași, cu excepția momentelor când fulgerele scoteau brusc din beznă Întinderi vaste de teren, agitate și grotești. Pe neșteptate, un zgomot ciudat Îi ajunse la urechi. Era un cântec intonat cu o voce joasă și aspră, o voce de fată. Cea care cânta, oricine va fi fost, era foarte aproape. Acum un an Amory poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cântec intonat cu o voce joasă și aspră, o voce de fată. Cea care cânta, oricine va fi fost, era foarte aproape. Acum un an Amory poate c-ar fi izbucnit În râs sau l-ar fi apucat tremuratul. Acum, agitat cum era, s-a mulțumit să Încremenească și să asculte, iar cuvintele Îi pătrundeau Încet În conștiință: „Les sanglots longs Des violons De l’automne Blessent mon coeur D’une langueur Monotone.“ Un fulger a despicat cerul, dar cântecul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
colegiu, am reușit să-mi asigur o educație corectă. - Ce elocvent te exprimi! - Nu Îndrug aiureli! a strigat Înfierbântat Amory. Pledez pentru socialism pentru prima oară În viață. Este unicul remediu universal cunoscut mie. Sunt agitat. Toată generația mea e agitată. M-am săturat de sistemul social În care cel putred de bogat o obține pe fata cea mai ispititoare dacă și-o dorește, În care artistul lipsit de mijloace trebuie să-și vândă talentul fabricantului de nasturi. Chiar dacă n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Bernard Shaw, În ciuda doctrinelor sale, este cel mai pretențios dramaturg când vine vorba de drepturile de autor. Până la ultimul bănuț. - Bine, a zis Amory. Eu n-am făcut decât să afirm că sunt produsul unei minți nestatornice dintr-o generație agitată și că am toate motivele să-mi pun pana și personalitatea În serviciul radicalilor. Chiar dacă În adâncul inimii mele cred că suntem cu toții niște atomi orbi Într-o lume la fel de limitată ca arcul de cerc al limbii de ceasornic, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sunat doamna Popa. Zicea că o doare măseaua, să-i duci niște algocalmin. Eu zic să-i duci și un buchet de flori, că părea cam amărâtă. - Mâine, mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i așa. Individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să-i susțină mândria de regină neîncoronată. Chiar și acum, dacă e vorba de dansuri nu prea dificile, Keiko se pricepe mai bine decât Reiko. Dar, vezi tu, au constituții fizice total diferite. Keiko obosește repede, e genul de femeie agitată, cu toții nervii vibrând, și Îi este imposibil să reziste la un spectacol de două săptămâni. Reiko e exact opusul ei, În stare să-și stăpânească perfect nervii, să se mențină nemișcată, Într-un calm absolut, sau, dimpotrivă, să-și mobilizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prind că vă Învârtiți pe-aici! M-ai Înțeles? Numai la voi, japonezii, am văzut așa ceva: să existe și cerșetori pe bune, și alții care să se distreze imitându-i! Bărbatul În impermeabil Își ieșise din pepeni și părea foarte agitat. Celălalt, În canadiană groasă, Îl apucă de braț, Încercând să-l potolească. — Voi Încercați cumva să vă bateți joc de noi? mă Întrebă el cu o mină serioasă. Reușisem să Înțeleg cât de cât engleza lor și Îmi căutam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asupra propriei ființe. Ruptura în raport cu Epicur pare mai clară pe terenul politic. Magistrul îndemna la un fel de secesiune față de lume. El propunea despărțirea de cetate, nu violent, brutal, ostentativ, ci lăsând pur și simplu în urmă viața trivială și agitată pentru a intra în filosofia Grădinii, unde totul e numai calm și voluptate... Departe, la adăpost de neplăcerile lumii așa cum e, evitând tulburările, se putea imagina o practică existențială eficace și incandescentă. Epicur inventează mănăstirea și tradiția cenobită. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
îmbrățișare intimă, atât de apropiată, încât le simt pulsul dureros, inconfundabil. Deși adunate la gura sobei, încurajate de flăcările vii, mâinile rămân reci și mă privesc cu indiferență totală. Inima își numără bătăile până când îmi dă fiori de gheață. Privirile agitate caută răspuns printre rândurile ascunse, deși la vedere, din Cartea Cărților. În cui se agită uitată de timp, ca o slabă speranță, oglinda veche, regăsită printre amintiri ce pecetluiesc un basm de demult.. Doar focul inimii se mai prinde în
Hora g?ndurilor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83360_a_84685]