737 matches
-
toaletă, o chestie portabilă ascunsă Între copaci. M-am Închis În cabină, mi-am desfăcut bluza și am Început să storc laptele În WC. Laptele de mamă e altfel decât cel de vacă, mai subțire, mai puțin cremos, are paloarea albăstruie aristocrată a porțelanului; când al meu s-a amestecat cu substanța chimică din vasul de metal, a rezultat o supă tulbure. Dar la Început laptele nu voia să iasă. Ca să-l fac să curgă, trebuia să mi-o imaginez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Cristofor et Co., ales cu gând de creștină pioasă: Dacă are să se Îmbete, poate trece mai ușor peste ceea ce vine de-acu’! zise bunica șugubeață, În timp ce deasupra celor trei tăvi Îmbietoare, tăria din rachiu se transforma Într-o vioaie flacără albăstruie, semn că În interior se ascunde o comoară, cum glumise bunicu’ Ghiorghi. Nici nu au avut timp să se spele pe mâini cu apă proaspătă și rece, nici să se cinstiască de trei ori cu cealaltă jumătate din sticla bunicii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Paula, nu putem să dăm jos gulerul ăsta? Nu pot nici să gîndesc cu blestemăția asta În jurul gîtului. — Păi... dacă vrei neapărat... Încearcă să stai o oră fără el, vezi cum te simți. (Îmi desfăcu gulerul, strîmbîndu-se la vederea vînătăilor albăstrui.) Cabrera aproape c-ar putea să preleveze un set Întreg de amprente... Cine naiba să vrea să te-atace? — După cum se Întîmplă adesea, destui. Mai există o fațetă a Estrellei de Mar. Sezonul cu Harold Pinter, societățile corale și cursurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că știa despre incendiu și despre mărturisirea lui Frank mult mai multe decît Îmi spusese. Am condus-o Înapoi În casă. Și cum stăteam noi În dormitorul umbrit, mi-am pus mîna pe sînul ei, urmărind cu degetul arătător vena albăstruie care urca pe pielea ei arsă de soare, ca să coboare apoi În adîncimile calde de sub sfîrc. Mă privea fără să pară că mi-ar reproșa gestul, curioasă să vadă ce aveam să fac mai departe. Fără să-mi ia mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știe, o întrebă primul: — Așa-i că ți-e rece? Am putea să mergem cu pipele mai la adăpost... — Mie îmi zici? Crezi că am uitat cum e iarna, când ajungi aici prima oară? Suntem în plin câmp. Zăpada părea albăstruie sub becuri și nu era lună, doar scame de nori, pe un cer de sticlă afumată. În curând, o zări doar ca pe o scânteie, la capătul țigării aprinse, dar îi simțea felul de a-i sta în preajmă, precum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
femeie mai blândă și mai bună ca ea. „E numai o iapă nestrunită de armăsar“, îi zicea cu mânie un glas dinăuntru. Își uita însă repede cearta din gând. Era de ajuns ca Veterinara să-și scuture pletele cu sclipiri albăstrui și să o audă râzând. Continua să-i pândească pe toți ceilalți: pe Pablo, pe Arti, pe dințălar și chiar pe Godun. Singur, Maradona ieșea din calcul, căci sigur, un lucru nu s-ar fi petrecut: în veci, doctorița nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
degete, avea sângele tânăr și, într-o toamnă, la crame, i-a căzut sub ochi o fetișcană plină și puternică, în fote curate, ca piatra de munte, sănătoasă și veselă, de râdea repede cu un glas dulce. Tot ținutul acela albăstrui, de viță stropită cu piatră acră, coclise. O rugină ștearsă și găunoasă bolea în frunze. Pădurile aveau un miros putred și soarele leneș de octombrie le bătea frunzișul galben, pierit. Negustorul se așternuse la masă cu cărăușii lui. A cumpărat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masa lată și înaltă din fața altarului zăceau grămezi de zambile albastre și roz, de liliac mov și de frunză proaspătă de salcâm. Mai în margini puteau fi văzute și florile sălbatice ale gropii, aduse de nevoiași, crude în lumina subțire, albăstruie a lăcașului. Sub bolțile largi de piatră se auzeau corul și clinchetul cădelniței preotului. Pe preșurile moi, abia călcau pașii dascălului, care stingea luminările arse până la coadă, făcând ceara ghemotoc în palmă. Babele băteau câte trei cruci mari, pravoslavnice, cădeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
da Vinci; nasul, fin și delicat, puțin rotunjit, cu nări palpitânde, părea că inspiră vagi parfumuri Îndepărtate; o gropiță viguroasă accentua linia bărbiei, precum retușul final făcut de sculptor cu degetul mare; obrajii, rași cu grijă, contrastau prin culoarea lor albăstruie, catifelată de pudra de orez, cu nuanțele roșiatice ale pomeților; gâtul, de-o eleganță și de-o albeață feminine, se Înălța liber din gulerul răsfrânt al cămășii prinse cu o cravată Îngustă de mătase indiană În pătrățele. Purta un palton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
așa cum, nu știu de ce, În naivitatea mea interesată, mă așteptam. Doar câte o cifră, ca la camerele de hotel. Inutil să adaug că nici una nu era luminată. Cu o singură excepție: Înăuntrul Încăperii cu numărul 3 plutea o lumină vagă, albăstruie. Sau, poate, mai corect spus, un semiîntuneric irizat În albastru, asemănător cu acela care Învăluia coridoarele, Însă mult mai puțin dens, mult mai spre semi decît spre Întuneric. Suficient, totuși, pentru ca luminatorul de deasupra ușii respective să difere sensibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lent dreptunghiul metalic al ușii, ca și când mi-ar fi fost frică să nu scârțâie, și miracolul s-a produs: nu era Încuiată și nici nu scârțâia. Am pășit Înăuntru și m-am oprit, căutând să-mi obișnuiesc ochii cu Întunericul albăstrui și să deslușesc ceva, cu toate că În fiecare clipă mă așteptam să se aprindă lumina și să mă trezesc față În față cu câțiva mascați prevăzuți cu automate Îndreptate spre pieptu-mi de aramă. Așa se Întâmplă când vezi prea multe filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de așteptare vesperală, adâncită, și nu risipită de mugetul tânguitor al unei vaci dintr-o poiană Îndepărtată sau de țipătul și mai Înduioșător al unei păsări din josul râului, unde se află vasta Întindere de smârcuri cu mușchi de turbă albăstruie aburindă, botezată America de copiii familiei Rukavișnikov, pentru că era misterioasă și Îndepărtată. În salonul casei noastre de la țară, mama Îmi citea deseori În engleză Înainte de a merge la culcare. Când ajungea la un pasaj deosebit de dramatic, În care eroul urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
adăpostul unei mici cabine, erai ajutat de un alt servitor să-ți lepezi costumul de baie Îmbibat cu apă și Îngreunat de nisip. Acesta cădea bâldâbâc pe scândurile de pe jos și Încă tremurând pășeai În afară, călcând pe dungile lui albăstrui difuze. Cabina mirosea a lemn de pin. Servitorul, un cocoșat cu fața brăzdată de riduri, Îți aducea un lighean cu apă clocotită În care Îți Înmuiai picioarele. De la el am aflat și am păstrat de atunci informația Într-o celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care se găseau din abundență pe țărm - cu peisaje marine strălucitoare pe care le vindea ca presse-papiers. Avea o față roz, ovală, gene scurte, niște ochi ce păreau ciudat de despuiați În spatele unui pince-nez fără rame și un cap ras albăstrui. Am descoperit imediat trei lucruri despre el: era un profesor excelent; era lipsit de orice simț al umorului și, spre deosebire de toți preceptorii anteriori, era o persoană care avea nevoie de protecția noastră. Când părinții noștri erau acasă, se simțea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pantaloni cu bretele roșii atârnând În spate și o ciudată vestă ca un fel de plasă acoperindu-i pieptul păros) spre cel mai apropiat robinet unde-și limita abluțiunile la o minuțioasă Înmuiere cu apă a feței roz, a craniului albăstrui și a cefei grase, urmată de o viguroasă suflare a nasului În stil rusesc, după care se Întorcea cu aceiași pași hotărâți, dar de data asta miop și lăsând stropi de apă În urma lui, În dormitorul lui unde ținea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și zdrăngănea, am stat unul lângă celălalt, eu - extrem de stingherit, copleșit de regrete, ea -consumând un pachet de ciocolată, rupând metodic câte o bucățică tare din ea și vorbind despre biroul unde lucra. De o parte a șinelor, deasupra smârcurilor albăstrui, fumul Întunecat al turbei care ardea se Îmbina cu focul mocnit al epavei unui imens apus de soare chihlimbariu. Cred că se poate dovedi prin consemnările publicate că Aleksandr Blok descria chiar atunci În jurnalul lui fumul de turbă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Însemnat asta! În zorii unei zile de noiembrie, deveneam brusc conștient de tăcerea și frigul din jur (cea de a doua iarnă petrecută la Cambridge mi se pare a fi fost cea mai rece și cea mai prolifică). Flăcările roșiatice albăstrui, În care văzusem o bătălie Închipuită, se micșoraseră, licărind acum sinistru ca un apus de soare arctic printre brazi brumați. Și totuși nu mă Înduram să mă culc, temându-mă nu atât de insomnie, cât de inevitabila sistolă dublă, produsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
spre care Îmi atrăgeai atenția cu un glas ce venea parcă din Întuneric, de departe, de parcă delicatețea cu care trebuia atinsă nu putea fi exprimată decât prin delicatețea produsă de depărtare; acel ceva care plutea, aluneca, Îți scăpa, din nuanța albăstruie Întunecată a irisului, ce părea să păstreze Încă În el umbrele pe care le absorbise din fabuloșii codri seculari unde erau mai multe păsări decât tigri și mai multe roade decât spini, și unde, Într-o adâncime pestriță, se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare. Din fericire nu ploua. Felinarele se stinseră, lăsând orașul cufundat, pentru câteva momente, într-o ultimă și scurtă obscuritate, imediat risipită când ochii se obișnuiră cu schimbarea, iar lumina albăstruie a primelor ore ale dimineții coborî pe străzi. Sosi camionul distribuției, descărcă pachetele și-și continuă ruta. Vânzătorul de la chioșc începu să le desfacă și să aranjeze ziarele în funcție de numărul de exemplare primite, de la stânga la dreapta, de la cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care avea urechile ca niște toarte solide și nasul cu pămătuf sub el, te cuprindea mirarea. Vizitiul îl avea ca la oamenii de zăpadă, lung și ascuțit ca un morcov. Ajunseră la poarta casei. Gardul era mohorât fără trompetele roz, albăstrui și mov ale zorelelor, care îl înfloreau până toamna târziu. Coborâră și-l invitară și pe vizitiu în casă. Și el voia să cumpere un clapon, să-l gătească de Anul Nou. Nea Cercel avea și un cocoș de sămânță
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cheamă. Nu-i numele după care-i cunoscut la poștă. Lui Myatt Îi păru că percepe o anumită răbdare și un gen de curaj În modul În care ea Își accepta duplicitatea. Tânăra Își lipi de geam o față puțin albăstruie din cauza frigului. Ar fi putut fi un băiat care studiază cu aviditate tot ce se află Într-un magazin: briceagul, gadgeturile, resorturile ce-ți răsturnau farfuria, bombele care răspândesc mirosuri, brioșele care chițcăie. Dar tot ce i se oferea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avea trăsături curios de aspre. Dacă n-ar fi fost atât de suptă, ar fi fost respingătoare. Probabil că doar Îngrijorarea și hrana pe sponci Îi dăduseră aerul de inteligență și o anumită sensibilitate. Chiar și după moarte, sub lumina albăstruie și pâlpâitoare a unei făclii făcute din ziar, fața doctorului era remarcabilă prin lipsa ei de umor. Probabil că, spre deosebire de majoritatea bărbaților, n-avusese niciodată o femeie. Dacă ar fi trăit cu cineva care să fi râs măcar puțin, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pară atît de imposibil, de ce să nu încercăm, de ce să nu credem că se poate, de ce să fie mereu o aspirație sau un vis ce se destramă cu fiecare moment, de ce să nu avem un pămînt așa rotund și verde albăstrui cum e care să se rotească în armonie și înțelegere, natural și universal valabil miraculos, de ce să fie pacea doar un cuvînt invocat atît de multe ori și nerealizat decît temporar, de ce să nu fim în stare să facem o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în acest fel... sau măcar într-un fel oricare, să încerce același lucru sau poate unul asemănător, sau oricum ar fi, dacă eu n-aș mai fi aici, tot ar trebui ca acel ideal de pace a unui pămînt verde albăstrui să fie valabil, universal și miraculos realizabil, pentru că așa ar fi bine să fie... acest cuvînt spus de atîtea ori, de atîția oameni, în atîtea situații, ar trebui perceput nu ca slogan fără înțeles, nu ca motiv de discuție ci
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ore, vreme de atîția ani... O, cîte lucruri aveau să mai fie Înainte de a veni pacea! — Hai, du-te la Anna acum, auzi el un glas, și zări silueta unui om care rîdea, lîngă o chiuvetă, Învăluit Într-o lumină albăstruie. Ea spera că n-ai să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]