946 matches
-
căcărezele lor urât mirositoare în formă de biluțe îmi cădeau în cap. Într-un sfârșit, am ieșit din tunel, iar după aceea ne-am suit pe o terasă înaltă. O bunicuță cu părul tot înspicat a întins o mână grăsuță, albicioasă și foarte fină, deloc pe potrivă cu vârsta ei, și, cu un linguroi negru ca pana corbului, a scos dintr-o oală murdară de fier un lichid negru cu miros stricat, pe care l-a turnat într-un bol mare
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
lipovenești, mari și ele. Așa că, vorbind, semințele se scuturau din bărbile lor, cele care nu apucaseră să intre în gurile lor căscate; saliva se prinsese de firele roșcate, unele rămâneau acolo, încrustate în saliva care forma un fel de brâu albicios în jurul buzelor... Veterinarul se ținea de nas când vorbea; ori ducea chiar batista lui roșie la nas, - probabil că miroseau, nespălați... - Cum ziceți voi... - le vorbi cu batista roșie la gură, acesta trimițând cuvintele filtrate de pânza tăiată probabil dintr-
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
au frecat la ochi după ce o construcție din zare a pierit ca ștearsă cu guma! Cum au perceput trecătorii de pe străzile din apropiere care au văzut o construcție înaltă parcă scufundându-se după casele din fața lor? După nici un minut, norul albicios se lasă încet și salopetele galbene ale specialiștilor se risipesc în jurul ruinelor pentru a constata efectele operațiunii. Demolarea s-a încheiat, este nevoie de o mătură imensă și de un făraș gigantic, sub forma unor excavatoare, buldozere și autobasculante, ca să
Agenda2005-41-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284306_a_285635]
-
de logică... Nu era nici o obsesie... Nu mă gândisem deloc la ea. Poate că doar o surprinsesem mai de mult privindu-mă într-un anumit fel... Și totuși, o visasem. Că își pieptăna părul castaniu dusă pe gânduri... Că buzele albicioase, subțiri păreau închise într-un surâs lăuntric... Și chiar în ziua aceea, după vreo cinci ani și mai bine, să mă întâlnesc cu ea, să dau piept în piept, iar ea să lase capul jos, și să treacă mai înainte
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8448_a_9773]
-
interesează. Imaginarul este dominat de marile locuri comune culturale: Cu un mic efort, mă pot închipui într-o mănăstire abandonată, cu chiliile goale, sau într-o bibliotecă părăsită, unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrîni din Grecia și zidul din fața ferestrelor." Mănăstire, bibliotecă, Grecia, stereotipii culturale în care autorul se situează confortabil, el neavînd simțul proprietății literare, al originalității - problematica este importantă și nu maniera în care scrii despre ea. Alt mare
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
coșuri cu albituri stînjeneau trecerea; mateloții nu răspundeau nici unei întrebări; călătorii se îmbulzeau; baloturile erau urcate în cele două tambururi ale vaporașului și harmalaia se pierdea în fîsîitul aburilor, care, țîșnind de sub plăci de tablă, învăluiau totul într-un nor albicios, în timp ce clopoțelul din fața sună neîntrerupt. În sfîrșit vasul pleca, iar cele două maluri, ticsite de magazii, de clădiri cu schele și uzine, alunecară înapoi că două panglici lațe desfășurate pe îndelete. Lîngă cîrma stă nemișcat un tînăr pletos, ca de
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
Astfel au fost învățați a umbla// hipopotamul pe frânghie/ peștele pe șosea/ rândunica la fundul apelor/ fluturele-n măruntaiele/ pământului// omul pe tărâmul de dincolo" (Astfel au fost învățați). Altunde, starea de joc lasă locul Apocalipsei, aceasta cedează locul unei albicioase amieze în parc, unde ar fi "copii jucându-se cu cercul increatului// cuviincioase tăceri/ îndrăgostite două câte două// un corb sătul cum un lăutar în frac/ înălțându-se pe stârvul Textului". Paradă, desigur, sfidare, dar și spovedanie: fără a fi
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
la tot pentru ea/ asuda într-o baie turcească/ o pădure întreagă de nuri/ ca să fur sentimente/ renunțasem la mâini."( Stăpânul lupanarului) sau "Nu scăpai niciodată de voci/ picurau de pe lobi ca niște cercei de arsenic/prea copți/ se lichefiau albicioase prin crengi/ altele respirau lipicioase prin pielea de lemn/ rămâneau ca un prurit/ în porii deschiși/ incapabili să se apere./ Era un fel de pornografie în vânt/ aveai un trunchi găurit/ aveai un fel de păsări pe spate/ care-ți
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
spre mîngîiere lină, înțelegerea blîndă (lentilă tandră de contact a globului martorului ocular), leuștean hrănesc în putini de cristal. De ce aș adăuga și eu zbîrnîielile, zăpăcelile, poticnelile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala clipei, zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi zmulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraiști cotidiene, întortochierile cîlțoase ale întîmplărilor, palpitațiile c-un zvîc lipsă în apocalipsă, zbuciumul sterpi și pirpiriu, sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă, dificilele, calpele ținte mișcătoare
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
peste umăr. Fetișcana a bătut apoi din palme autoritar și a întors căpșorul alunecos într-o parte balansîndu-și părul galben și greu ca niște franjuri de perdea, peste umerii drepți, pe urmă a șters-o sărind peste valurile de pelin albicios, de unde peste un timp abea i se mai deosebea rochița palidă. S-au auzit iarăși grohăituri nemulțumite, și flori mici de in violet intens s-au agitat în ritmul unei cavalcade. După care toate s-au liniștit. Într-un tîrziu
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
apă. Am înțeles că nu se punea problema să înot aici, nu se putea face nici cea mai mică mișcare - temperatura apei depășea, probabil, 45 de grade. Apa emana un abur gros. Împreună cu lumina slabă și cu căldura, perdeaua aceea albicioasă îmi crea senzația stranie că plutesc. La capătul câtorva minute, aveam să uit de ceilalți, de nuditatea mea stânjenitoare, am uitat până și motivul pentru care am venit aici. Deși o părăsisem cu doar șase ore în urmă, Londra părea
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
că ar fi fost nevoie de un curaj ieșit din comun sau de cine știe ce măiestrie pentru a împlini niște necesități : mămoasă am fost dintotdeauna, iar când am vrut să scriu, am scris. Varza începea să facă frunze prea lungi și albicioase. Sigur că venirea copiilor m-a obligat la o schimbare de pas, la o pauză în anumite proiecte (mi-am întrerupt scrisul la doctorat pe durata concediului de maternitate, dar am făcut astfel o documentare mai profundă și mai amplă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
hotărî să citească în întregime carnetul, de la început, dar pe prima pagină găsi scris: "Oricine ar dori să citească acest jurnal, să nu o facă!". Bătrânul renunță. Urmau câteva casete ce reprezentau lumea cazonă a personajului. O sticluță cu lichid albicios și cu săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vibrează cu putere, semn că nu-i de joacă. Guta întinsă la maximum zbârnâie, bățul se apleacă încoace și-ncoa, se-ndoaie, apa se agită ca niște perdele smulse frenetic în lături, lăsând să se vadă, când spinarea, când burta albicioasă a prăzii, și trece uneori un sfert de oră, trece aproape un ceas, lupta continuă, lumea se adună ca la înec. în cele din urmă, Mureșul zvârle peste umăr în iarbă somnul de treizeci de kile. într-un oraș în
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
provensală; it. giallo este împrumutat din franceză); lat. *albaster (devenit rom. albastru) și lat. venetus (devenit rom. vânăt) s-au mai păstrat și în dialectele italiene meridionale (de precizat că, în dialectul calabrez, continuatorul lui *albaster păstrează sensul etimologic de „albicios“). Rom. roșu are etimologie discutată: cei mai mulți specialiști în probleme de etimologie cred că vine din lat. roseus „de culoarea trandafirului“; lat. russus „roșu“ s-a transmis românei în forma rus „roșu“ (există și în aromână arus „blond, roșcat“, și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
o bogată familie de derivate, dintre care unele sunt moștenite din latină: (a) albi < lat. *albire (care avea în latina clasică forma albescere), albeață < lat. *albitia, alboare „lumină difuză, licărire“ < lat. alborem. Dar și searbăd „palid“ vine din lat. exalbidus „albicios“ (nu trebuie confundat cu sarbăd „(despre lapte) acrit“). Unii consideră că și abur ar proveni din lat. albulus „alb ca spuma“, acesta fiind aspectul material al vaporilor de apă. negru Și lat. niger, nigrum (a cărui etimologie în latină este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
î-am trecut o mână prin păr, și prin răvășeala șuvițelor cafenii am întrezărit prima dată Minunea: universul multicolor gravat în pielea albă-sidefie a capului ei. Sub degetele mele se deschideau cărări parfumate, mărginite de mii de fire, prelungind rădăcinițele albicioase. Fiecare cărare părea pietruită cu dale albastre și violete și roz și galbene, asemenea literelor disparate dintr-un rebus convex. Pădure tăcută, vidă și singură, acoperind fundații străvechi. M-am imaginat un moment minuscul ca un păduche, explorihd pădurea cea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gura se contopiseră într-o trompă care-i cobora până-n piept. Mâinile și picioarele se resorbiseră în pântec și torace, care se umflară în forme respingătoare. Hainele plezniseră, barba și părul zăceau împrejur ca puful unei păpădii scuturate, și larva albicioasă, palpitând ușor, zăcea acum, pasivă dar vie, în elitrele sicriului. Maria apucă și ea coaja tare de chitină translucidă, cu ochii dilatați și pielea de găină pe brațe. În centrul sălii, atât de departe de peretele circular încît statuile și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu sirop de zahăr ars, și pe care trebuia s-o mâncăm toată, până la ultima linguriță. În ultima seară am simțit în gură, în timp ce mestecam cărnița aceea fadă, ceva ca un tub de cauciuc: am scos cu degetele o vână albicioasă, cu un capăt mai verzui, pe care-am așezat-o pe marginea farfuriei și apoi am vărsat. Sora mi-a adus imediat o porție nouă. Copiii din celelalte saloane nu erau întregi cum, măcar în aparență, eram noi. Cam fiecare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și de-a lungul coloanei, le zvâcneau cu o viață proprie, ca la epileptici sau ca în marea criză isterică. Pe limbile musculoase li se iviră mici umflături, mărind textura papilelor gustative. Ele crescură tot mai mult, până ce deveniră buboaie albicioase, de neprivit, care crăpară unele după altele, smulgând țipete ca de naștere din gâtlejul martirelor. Cu aripile încă umede, cu o boabă de lichid scânteietor la capătul trompelor răsucite, ieșiră din bășici sute și mii de fluturi. La început palizi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la distanțe tot mai scurte, iar la capătul codiței, tot în stânga sus, apar deodată vârfurile unor degete (unghiile date cu un roșu destul de strident) și câteva structuri încă imposibil de decriptat, una, două, trei benzi cafenii foarte late, cu asperități albicioase din loc în loc. Brațul, delicat și rotund, e de femeie, așa cum se și cuvine, și se sprijină pe benzile cafenii, reduse acum la niște simple nuiele ale unui fotoliu de răchită. În secundele următoare culorile explodează, suprafețele capătă o complexitate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
direcția pe care i-o indica aparatul. Vegetația înaltă nu-i permitea să vadă prea departe. Exact în momentul în care era cât pe ce să-și îndrepte atenția din nou asupra australului, i se păru că vede două siluete albicioase. Privi mai atent și nu-i veni să creadă. Spre ei se îndreptau două tinere foarte frumoase și care nu purtau absolut nici un veșmânt. ― Ce... Ce-i asta, domnule? întrebă soldatul. ― Știu și eu? Au înnebunit două clone. Știi tu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu ar mai conta chiar fiecare fruct... - Știi bine că așa ceva nu e posibil, îi puse blând Lonis o mână pe umăr. Xtyn văzu cum acolo unde intrase în contact cu mâna bărbatului veșmântul shu al fetei devenise ceva mai albicios. Nu s-ar putea crea niciodată un rand atât de mare. - Dar dacă n-am avea nevoie? Dacă am învăța să luptăm altfel? Sau dacă am face mai multe randuri care sa ne apere arborii din toate părțile? - Asta s-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asupra marii piețe, inundată de mulțimi de oameni ce veneau dinspre Via Pretoria și dinspre celelalte străzi adiacente. La fiecare fereastră a clădirilor înconjurătoare se zăreau spectatori, la balcoane și chiar pe acoperișurile de ardezie, pe fondul masei de nori albicioși. Gualfard fu cel care, cu un strigăt, dădu prima lovitură, spărgând întăritura de fier din marginea scutului - robust, totuși - al romanului; acesta preferă, însă, să nu răspundă. Și dacă Sebastianus mai avusese până atunci vreo îndoială în ceea ce privea vigoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un pas înapoi și la fel făcu și Balamber. Acesta îl fixa stăruitor pe Inisius, care, cu toate încercările - inutile, de altfel - ale lui Gomerius de a-l ajuta, se zbătea pradă crizei ce-l cuprinsese; spumega și un lichid albicios începuse să-i curgă din gură; aruncă apoi o privire alarmată către chipul lui Cristos; în sfârșit, ațintindu-și privirea răvășită în ochii lui Canzianus, bâlbâi: — Tu... tu ai puterea... trăsnetului! Abatele, pe care până în acel moment nu-l interesase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]